Conflictul din Palestina a ținut de curând întregul mapamond încordat și situația nu e nici pe departe rezolvată, ci doar s-a obținut un armistițiu.

Fără a cădea în vreo nostalgie, pentru că succesul în politica externă se făcea prin sărăcirea populației din țară, trebuie să spunem că a fost o perioadă când România lui Nicolae Ceaușescu juca un rol în situația încâlcită din Orientul Mijlociu.

La un moment dat, cu un singur pistol, un student la Construcții a răsturnat aranjamentele făcute de Ceaușescu.

Cazul Ahmad Mohammed Ali Al-Hersh

Text semnat Alin Covaciu, în numărul 19 al revistei Vitralii – editată de Asociația cadrelor militare în rezervă și în retragere din SRI:

Diplomatul Azmi Said Al-Mufti îndeplinea funcţia de consilier politic în cadrul Ambasadei Iordaniei la Bucureşti, fiind şi un apropiat al regelui Hussein Ibn Talal. 

La 4 decembrie 1984, Al-Mufti a ieşit din Hotelul Bucureşti, unde era cazat, împreună cu fiul său în vârstă de şase ani, fără a avea protecţie, pentru că membrii corpului diplomatic nu ceruseră însoţire şi gardare. 

Ajuns în stradă, este împuşcat mortal.

Atentatul a fost executat de către un student arab, Ahmad Mohammed Ali Al-Hersh, cu un pistol. Era aproape opt dimineaţa, pe traseul pe care în următoarele minute urma să se deplaseze ractice prezidenţială spre Comitetul Central, traseu controlat pe toată lungimea de ofiţeri ai Direcţiei a V-a. 

Imediat după săvârşirea atacului, Al-Hersh a fugit spre strada Luterană, dar a fost imobilizat şi reţinut de către un echipaj al Ministerului de Interne, aflat în patrulare în zonă. 

Ali Al-Hersh, racticeve cu cetăţenie iordaniană, era student la Institutul de Construcţii din Bucureşti şi se afla de mai mulţi ani în România dar până în acel moment nu se remarcase cu activităţi deosebite. 

Ofiţerii USLA au ractice că Al-Hersh era membru al Organizatiei Abu Nidal (OAN) iar armamentul şi muniţia îi fuseseră furnizate de Mustafa Said Hasan AlKhardali, un alt membru OAN. 

Al-Hersh provenea din fâşia Gaza, fiind pregătit pentru sacrificiu în numele lui Allah încă de la vârsta de 7 ani. 

Comportamentul suspect al tânărului racticeve nu a scăpat atenţiei ofiţerilor de la USLA. Ofiţerul Dorel Ungureanu, unul dintre cei mai capabili specialişti din cadrul unităţii, a declanşat urmărirea informativă, fiind supervizat de colonelul Ion Botofei şi sprijinit de şeful direct, colonelul Ioan Kilin. 

Un element care a derutat urmărirea a fost acela că victima se cunoştea şi se întâlnea frecvent cu teroristul (avea cetăţenie iordaniană), fiind practic în relaţii amicale.

Printr-o sentinţă a Tribunalului Militar Bucureşti, din 20 aprilie 1985, Al-Hersh a fost condamnat la moarte, dar, la recurs, Secţia Penală a Tribunalului Suprem a modificat pedeapsa la 20 de ani închisoare. 

(Într-o notă) informativă a CIA se menţioneză că „în timpul unei vizite la Bucureşti, ministrul de Externe iordanian, Taher al-Masri, şi-a arătat nemulţumirea faţă de refuzul lui Ceauşescu de a-l extrăda pe asasinul diplomatului iordanian sau de a permite unei echipe de securitate iordaniene să conducă cercetările. Nici chiar apelul personal al regelui Hussein nu l-a convins pe Ceauşescu să coopereze. Ca o consecinţă, toate celelalte chestiuni bilaterale – inclusiv răspunsul regelui la o invitaţie de a vizita România – sunt în aşteptare”. 

În timpul când s-a aflat în detenţie, Al-Hersh a fost vizitat de un emisar al Organizaţiei Abu Nidal. 

De precizat este că acest emisar îşi făcuse anterior studiile în România iar din discuţiile purtate între cei doi a rezultat că AlHersh, deşi aflat încă în detenţie, îşi manifesta disponibilitatea de a întreprinde o astfel de acţiune şi asupra regelui haşemit. Teroristul nu era marcat de acţiunea sa, era degajat şi era convins că într-un final va fi eliberat, lucru care s-a şi întâmplat.

Acest fapt este certificat şi de CIA în aceeşi notă informativă, în care se susţinea că „Al-Hersh a fost condamnat la 20 de ani închisoare, dar este posibil sa fie eliberat după un an, în urma achitării unei mici sume pentru fiecare zi rămasă din pedeapsă. Aceasta va valora aproape 50.000 $ pentru a se sustrage de la 19 ani de închisoare”. 

Într-adevăr, AlHersh a fost eliberat pe cauţiune în 1986 şi expulzat din România. 

Din analiza acestui caz au rezultat mai multe scenarii, primul fiind acela că Al-Hersh a comis atentatul terorist pentru a da un avertisment ţărilor considerate de organizaţia sa ca fiind duşmane poporului palestinian. Organizaţia din care făcea parte i-a atras atenţia să nu producă victime printre cetăţenii români.

Organizaţia Abu Nidal era sprijinită de către Siria

În nota informativă a CIA, atentatul terorist era caracterizat ca fiind cel mai serios incident de până acum care a implicat rivalităţile arabe. Atacul „a cauzat o încurcătură politică majoră pentru preşedintele Ceauşescu. 

Credem că vinovat a fost grupul terorist al lui Abu Nidal, cunoscut în trecut ca Organizaţia «Iunie Negru». Membrii săi au atacat în mod repetat ţinte iordaniene peste tot în lume şi au ameninţat cu violenţe ulterioare de când regele Hussein a fost de acord în noiembrie anul trecut (1984) să permită liderului OEP, Arafat, să conducă întâlnirea Consiliului Naţional Palestinian de la Amman”.

În acest context, se cunoştea faptul că printre marii adversari ai lui Yasser Arafat şi ai Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei era şi Organizaţia Abu Nidal care acuza OEP de moderaţie şi trădare.

Dintr-o altă perspectivă, memorialistul V.P., fost diplomat al României la diferite ambasade din Orientul Mijlociu, susţine că regele Iordaniei, Hussein Ibn Talal îşi exprimase disponibilitatea faţă de preşedintele României, Nicolae Ceuşescu, pentru un parteneriat economic în vederea realizării canalului Dunăre – Marea Neagră. 

Acest proiect însemna o mare oportunitate pentru regatul haşemit, care dorea să aibă o alternativă pentru exportul de fosfaţi în Europa, având în vedere dificultăţile generate de conflictul din Orientul Mijlociu. 

De precizat este faptul că o vizită a regelui Hussein în România, cu ocazia festivităţilor zilei naţionale din 23 august 1985, era programată încă din anul 1984. 

Cum diplomatul iordanian Azmi Said Al-Mufti era direct implicat în toate aceste tratative, fiind un apropiat al regelui Iordaniei, organizaţia teroristă a acţionat împotriva acestuia în scopul deteriorării relaţiilor dintre România şi Iordania, fapt care s-a şi întâmplat. 

Ca urmare, în anul 1985, deşi existaseră relaţii foarte apropiate între cele două ţări, regele Hussein Ibn Talal nu a mai dat curs iniţiativei de a fi prezent în România cu ocazia zilei de 23 de august, fapt observat şi de serviciile de informaţii americane care au semnalat, prin nota informativă amintită mai sus – ,,lipsa răspunsului regelui iordanian de a vizita România”. 

Totuşi pentru a păstra nota de prietenie, regele Hussein l-a trimis pe ministrul de externe Taher al-Masri. Acesta, pe timpul prezenţei sale la Bucureşti, a evocat unele nemulţumiri ale regelui faţă de situaţia creată prin asasinarea diplomatului iordanian, şi a reliefat birocraţia românească în tergiversarea rezolvării cazului.

În discuţiile purtate cu diplomatul român V.P., care l-a însoţit pe parcursul vizitei în România, ministrul de Externe al-Masri a lăsat să se înţeleagă şi probabilitatea ca asasinarea diplomatului iordanian să se fi înscris inclusiv pe linia activităţilor unor servicii de informaţii străine pentru a bloca un proiect economic comun de mare anvergură între România şi Iordania.

Evenimentul Istoric, acum la punctele de difuzare a presei și online pe www.agoramag.ro.