Istoria secretă. Eminescu iubea marea, da nu voia Dobrogea. Sau detesta Rusia țaristă?

Istoria secretă. Eminescu iubea marea, da nu voia Dobrogea. Sau detesta Rusia țaristă? Filmul „Eminescu și Cernăuții”, premiat în India. Jurații au fost impresionați. Sursa foto Arhiva EVZ

Eminescu iubea marea, da nu voia Dobrogea. A fost unul dintre cei mai vocali opozanți ai alipirii Dobrogei la România. Sau detesta Rusia țaristă?

Eminescu iubea marea, da nu voia Dobrogea. Sau detesta Rusia țaristă? Dobrogea a  intrat în componența țării noastre printr-un schimb „forțat de ruși”, care ne-au dat-o în schimbul a trei județe din sudul Basarabiei, stăpânită la 1877 de România. A fost un schimb de teritorii impus de o mare putere, cum s-a întâmplat adesea în istorie, deși România luptase altături de ruși contra turcilor la Plevna, Rahova și Opanez.

Comportamentul odios al Rusiei

România nu doar că n-a fost tratată ca un aliat de Imperiul Țarist, dar încă de dinainte de începerea ostilităților, rușii și-au luat toate măsurile de precauție pentru a avea mână liberă în cazul unei victorii. Rusia țaristă a refuzat, în ciuda insistențelor Domnului Carol și ale lui Ion C. Brătianu, să încheie un tratat general care să asigure cunoașterea independenței României și să garanteze integritatea frontierelor țării.

Rușii au insistat, în schimb, pentru semnarea unui tratat limitat care să permită armatei țariste să traverseze teritoriul României. În Convenția din 4/16 aprilie 1877, guvernul imperial se obliga să respecte „integritatea existentă” și „drepturile politice” ale României.

Ne puteți urmări și pe Google News

Numai că, deși necesitățile războiului au impus armatei țariste să apeleze la ajutorul românilor, un tratat de alianță militară nu a fost semnat. Iar după victorie, delegatului guvernului român nu i s-a permis să participe la negocierile de armistițiu și de pace, încheiate prin semnarea, la 19 februarie 1878, a Tratatului ruso-turc de la San Stefano. Acesta recunoștea independența României, dar nu respecta integritatea.

Comportamentul odios pe care Curtea de la Sankt Petersburg l-a avut față de aliații români după Războiul de Independență de la 1877 l-a înfuriat pe marele poet și jurnalist.

Eminescu iubea marea, da nu voia Dobrogea. Sau detesta Rusia țaristă? „Populațiunile sălbatice”

Mihai Eminescu a fost, poate, cel mai vehement critic al alipirii Dobrogei.

Pentru a ține în respect și în ordine populațiunile sălbatice ale Dobrogei, ne va trebui să întreținem acolo o armată considerabilă. O armată considerabilă în Dobrogea va să zică mai multe milioane ce se vor cheltui în fiecare an, va să zică o cauză de slăbiciune economică a statului român.

Pentru a face șederea în această țară băltoasă posibilă, pentru a o face productivă, trebuie să cheltuim zecimi (zeci n.r.), poate sutimi (sute n.r.) de milioane. Cheltuielile ce vom face pentru Dobrogea vor fi mult mai considerabile decât veniturile ce le va putea da.

Când, în fine, după 10-15 ani, vom fi cheltuit sutimi (sute n.r.) de milioane pentru a face Dobrogea productivă, guvernul Bulgariei va găsi cu înlesnire un pretest ca să ne ceară Dobrogea și... dacă aceasta va conveni și Rusiei... Dobrogea ne va fi luată cu mai mare înlesnire decât ni se ia astăzi Basarabia”, scria poetul național în ziarul „Timpul” pe 2 august 1878.

De ce n-a avut dreptate Eminescu

Principele Carol, sfătuit şi de tatăl său, a înclinat să accepte Dobrogea la schimb, convins fiind de avantajele economice şi strategice ale deschiderii Regatului la Marea Neagră. Kogălniceanu a înclinat şi el către acest compromis, mai ales că rușii nu voiau cu niciun preț să renunțe la sudul Basarabiei.

Carol I a dat următoarea proclamație de la Brăila, de unde trupele românești aveau să se desfășoare în Dobrogea: “Locuitori de orice naționalitate și religie. Dobrogea - vechea posesiune a lui Mircea cel Bătrân - de astăzi face parte din România. Voi de acum atârnați de un Stat unde nu voința arbitrară, ci numai legea dezbătută și încuviințată de națiune hotărăște și ocârmuiește.

Cele mai sfinte și mai scumpe bunuri ale omenirii: viața, onoarea și proprietatea sunt puse sub scutul unei Constituții pe care ne-o râvnesc multe țări străine. Religiunea voastră, familia voastră, pragul casei voastre vor fi apărate de legile noastre și nimeni nu le va putea lovi, fără a-și primi pedeapsa legitimă. Armata română, care intră în Dobrogea, nu are altă chemare decât a menține ordinea și, model de disciplină, de a ocroti pașnica voastră viețuire”.

Români de bunăvoie

„Populațiunile sălbatice ale Dobrogei” s-au dovedit, în marea lor majoritate, fidele statului român. Cu excepția jafurilor și a crimelor provocate în primele zile de cerchezii nemulțumiți de plecarea administrației otomane, n-au fost probleme. Guvernul bulgar, în schimb, a pretins în repetate rânduri Dobrogea, iar comitagii din țara vecină au desfășurat acțiuni teroriste împotriva autorităților românești.

În 1878, Dobrogea era locuită de un adevărat mozaic etnic. Din cei 226.000 locuitori, 127.000 erau musulmani. Din punct de vedere etnic, cei mai mulți erau tătarii (71.000), urmați de turci (49.000), români (47.000), bulgari (30.000), dar în Dobrogea mai locuiau și evrei, greci, armeni, ruși, cerchezi și germani.

Citește mai mult pe acest subiect, dar și alte materiale similare, pe Evenimentul Istoric.

Evenimentul Istoric, cea mai mare revistă de istorie din Europa, aduce în atenția publicului, prin cele 116 pagini ale sale, numeroase subiecte captivante, dosare desecretizate și imagini în exclusivitate.

Noile numere ale revistei sunt disponibile la punctele de difuzare a presei și online pe www.agoramag.ro

Dacă vrei să colecționezi revista, te invităm să te abonezi! Poți opta pentru un abonament în varianta print, accesând https://agoramag.ro/abonamente/abonamente-evenimentul-istoric sau poți să te bucuri de versiunea online a revistei, direct pe tableta, computerul sau telefonul tău, accesând https://agoramag.ro/abonamente/abonamente-evenimentul-istoric?product_id=441.