Anul 1989 a rămas cunoscut pentru căderea în bloc a statelor comuniste, printre acestea numărându-se și Polonia, care pe 4 iunie 1989 a avut primele alegeri parțial libere, unde Solidaritatea, mișcarea care a susținut protestele începute în 1980, a avut parte de o victorie.
La data la care Polonia organiza alegeri libere, în Piața Tiananmen din China, aveau loc confruntări între studenți și forțele de ordine, protestele fiind înăbușite printr-un masacru.
Chemarea ambasadorului României
Pe 22 august 1989, ambasadorul României în Polonia, Ion Teșu, transmitea o telegramă în care prezenta poziția Varșoviei față de mesajul pe care Nicolae Ceaușescu l-a transmis tuturor conducerilor de partid și de stat, din toate statele socialiste.
În seara zilei de 21 august 1989, ambasadorul Teșu a fost chemat la Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Unit Polonez, de doi reprezentanți polonezi, Włodzimierz Natorf, secretar pe probleme internaționale și B.Kulski, ministru adjunct al Ministerului de Externe al Poloniei. Cei doi au transmis printr-o notă care urma să poposească pe biroul liderului de la București, că “ Partidul nostru, definindu-și actuala linie politică, se conduce după interesele supreme ale poporului și statului, luând ca bază realitățile existente. Suntem convinși că linia aceasta este singura justă în condițiile concrete poloneze și nu există o altă alternativă la ea. Nu pierdem din vedere interesele generale ale socialismului ca formațiune socială.”
Ne puteți urmări și pe Google News
Ceaușescu a vrut să transmită un mesaj Poloniei
Telegrama găsită în Arhiva Ministerului de Externe de Dumitru Preda și Mihai Retegan expune poziția Poloniei față de perspectiva lui Nicolae Ceaușescu, nefiind de acord cu motivele prezentate de liderul de la București, prin care susținea că acțiunile Solidarității servesc “cercurilor imperialiste”. Ca răspuns, Polonia a considerat că nu există dovezi pentru a fi expuse astfel de aprecieri, fiind strict o problemă internă a statului polonez, în care Nicolae Ceaușescu nu ar trebui să se implice. “Este inadmisibilă imputația făcută a priori unui guvern al unui stat suveran că ar sluji vreunor forțe străine.”
Nicolae Ceaușescu nu s-a oprit aici. Acesta a considerat că schimbările politice din Polonia sunt o lovitură pentru Tratatul de la Varșovia, sprijinind astfel NATO. Această poziție era în contradicție cu un comunicat pe care și România îl aprobase în care era transmis că “ nu există nici un fel de modele universale ale socialismului și că nimeni nu dispune de monopolul adevărului, construcția societății noi este un proces creator, care se desfășoară în fiecare țară, în conformitate cu tradițiile și necesitățile sale.”
Varșovia a transmis Bucureștiului că schimbările din Polonia nu încalcă în vreun fel interesele României, “ci dimpotrivă servesc întăririi socialismului în lume, revenirii la vitalitatea ideilor socialismului și a forței ei de atracție.”
Recomandările noastre
