La moartea mareșalului Kiazim, care fusese aghiotantul lui Osman Pașa care îi predase Plevna colonelului român Mihail Cristodulo Cerchez si a semnat capitularea armatei turce, agențiile de presă transmiteau din Ankara numindu-l pe defunct „cel care împreună cu Osman Pașa a dat dovezi de vitejie, apărând Plevna în războiul ruso-turc de la 1877”.

Această telegramă de presă i-a adus aminte lui Victor Eftimiu de un mai vechi articol din presa pariziană, care căuta să lămurească obârșiile misteriosului general turc Osman Pașa. Publicistul francez pomenea pe creștinii mahomedanizați, care au primit înalte posturi în administrația sau oștirea sultanilor.

Printre aceștia, cel mai ilustru a fost albanezo-italianul de cinci ori mare vizir sub numele Sinan Pașa, pe care Mihai Viteazul l-a bătut la Călugăreni.

Scrisori căzute în mâini indiscrete

Despre Osman Pașa de la Plevna se credea că nu e altul decât faimoșul mareșal francez Achil Bazaine, cel care în războiul de la 1870 a dat nemților orașul Metz.

„Condamnat la moarte ca trădător de patrie, în 1873, el și-a văzut pedeapsa preschimbată în închisoare pe viață. A fost exilat pe insula Sfânta Elisabeta, de unde a evadat. De atunci nu s-a mai știu nimic de el. Moartea sa în Spania în anul 1888 nu este bine stabilită.

Din scrisori ale epocii, căzute pe mâini indiscrete, reiese că acel mareșal francez, cu alese însușiri militare, a trecut la Constantinopol, unde și-a schimbat numele și a vrut să-și spele onoarea de militar, apărând cu bravură cetatea de care și-a legat numele”, preciza Victor Eftimiu.

O viață de războinic

Născut la Versailles la 13 februarie 1811, François Achille Bazaine a fost fiul general-locotenentului Pierre-Dominique Bazaine. Serviciul militar la început în 1831, participând la invazia Algeriei, în 1835 a luptat în Spania împotriva carliștilor, și apoi din nou a servit în Algeria.

În Războiul Crimeei a fost ridicat la rang de general de brigadă, în timpul asediului Sevastopolului Bazaine a demonstrat un mare curaj și diligență, fiind promovat la gradul de general-maior, ulterior a comandat o expediție împotriva cetății Kinburn.

În 1859 el s-a remarcat în luptele de la Montebello și Solferino.

Ridicat la rangul de mareșal. Și o capitulare

În expediția mexicană în 1862, el a servit sub comanda generalului Forey, și apoi (în 1863) a servit ca comandant-șef, iar 1868 a fost ridicat la rangul de mareșal. În 1867, forțele expediționare franceze au fost retrase din Mexic, și Bazaine a fost numit la comanda corpului al 3-lea de gardă.

În războiul din 1870 a comandat Armata franceză a Rinului concentrată în Metz. La retragerea din Metz spre Châlons, Bazaine a fost oprit la 14 august de atacul 1 Armate Germane lângă Borny-Colombey, iar la 16 august a fost iarăși învins în bătălia de la Mars-la-Tour fiind din nevoit să se retragă din nou la Metz.

În cetate, Bazaine a fost forțat să se pregătească pentru rezistență, și după o apărare curajoasă a pozițiilor sale lângă Gravelotte a provocat pierderi masive în rândul prusacilor (peste 20.000).

Și o capitulare

Bazaine a ales drept principal scop apărarea Metz-ului, fiind preocupat mai ales cu privire la păstrarea pozițiilor sale, și la momentul încercuirii Metz-ului nu a încercat să spargă asediul și să-și unească trupele sale cu cele ale lui Mac-Mahon.

După bătălia de la Romainville din 31 august – 1 septembrie, el a renunțat la orice încercare de a sparge asediul și, evident, a avut intenția de a păstra armata intactă până la încheierea păcii (care, în motivele sale, a trebuit să aibă loc în curând), astfel încât atunci, ca și comandant neînvins, avea să joace un rol politic important în țară.

Dar, la 27 octombrie, din lipsă de provizii vitale a fost obligat să predea Metz-ul, cu toată armata sa de 170.000 de soldați.

Condamnarea și evadarea

După aceea el a mers la Kassel, unde Napoleon era prizonier. Capitularea de la Metz, în Franța, a provocat un ultraj teribil împotriva lui Bazaine, a fost acuzat nu numai de lașitate și de eșec, dar, de asemenea, de trădare.

În 1872, Bazaine, din propria sa cerere, a fost arestat și judecat de un tribunal militar, care, sub presiunea opiniei publice, l-a condamnat la moarte. Această pedeapsă însă, la cererea membrilor instanței, a fost înlocuită prin una de 20 ani de închisoare, de președintele republicii.

Bazaine a fost întemnițat pe insula Sainte-Marguerite (lângă Cannes), dar la 10 august 1874 el a evadat cu ajutorul soției sale, dar, și probabil cu ajutorul unor gărzi ale închisorii”.

Citește mai mult, dar și alte materiale similare, pe Evenimentul Istoric.

Evenimentul Istoric, cea mai mare revistă de istorie din Europa, aduce în atenția publicului, prin cele 116 pagini ale sale, numeroase subiecte captivante, dosare desecretizate și imagini în exclusivitate.

Noile numere ale revistei sunt disponibile la punctele de difuzare a presei și online pe www.agoramag.ro. 

Dacă vrei să colecționezi revista, te invităm să te abonezi! Poți opta pentru un abonament în varianta print, accesând https://agoramag.ro/abonamente/abonamente-evenimentul-istoric sau poți să te bucuri de versiunea online a revistei, direct pe tableta, computerul sau telefonul tău, accesând https://agoramag.ro/abonamente/abonamente-evenimentul-istoric?product_id=441.