Pe 30 iunie 1987, pe când se săpa în forță pentru ridicarea Platformei Industriale de la Hârșova, a fost descoperit mormântul din antichitate al unui general roman. O adevărată comoară de informații, dar și de bijuterii și arme, unele din aur.

Cercetările s-au făcut pe repede înainte pentru că ”ridicarea edificiilor industriei socialiste” nu putea întârzia prea mult. Dar lucrurile nu s-au oprit aici, o serie de morți suspecte a început să îi lovească pe cei care au pătruns primii în mormânt și pe apropiații acestora. Mai mult, legenda spune că inclusiv cel care a ordonat continuarea lucrărilor, Nicolae Ceaușescu, ar fi fost urmărit tot de blestemul generalului al cărui somn a fost tulburat după mii de ani de escavatoarele brigadierilor.

Blestemul roman și ordinul lui Ceaușescu

„Blestemul faraonilor”, paznicul nevăzut aruncat asupra celor care au tulburat viața veșnică a regilor egipteni are o „rudă” îndepărtată, care a bântuit în România. Întâmplarea, petrecută cu peste trei decenii în urmă, este legată de profanarea mormântului unui înalt funcționar imperial din antichitate.

Fapta aceasta a declanșat furia unui alt „gardian” magic multi-milenar, mai puțin celebru, dar aproape la fel de cumplit precum cel din Egiptul antic.

Povestea „Blestemului roman” a început prin 1986, atunci când, din ordinul lui Ceaușescu, au demarat lucrările de construcție a „Întreprinderii de Sârmă şi Cabluri”, a „Centralei Termoelectrice” precum și a „Șantierului Naval” din Hârșova.

Prima victimă a blestemului antic a fost chiar acel plan de industrializare. Deși au costat un munte de bani, cele trei „obiective economice” planificate în „Epoca de Aur” n-au funcționat, cu adevărat, niciodată. Acum, din Portul Hârșova n-au mai rămas decât scheletele unor macarale de mari dimensiuni, care-și întind gâtul spre cer, precum niște fiare de coșmar. La fel ca Portul, nici „Fabrica de Sârmă” și nici „Centra-la Termoelectrică” n-au avut mai mult „noroc în viață”.

Mormintele și milițienii

Vechea necropolă romană de la Hârșova s-a aflat exact sub ceea ce ar fi trebuit să fie „Platforma industrială”. Istoricii cred că acolo existaseră câteva sute de morminte antice. De dimensiuni modeste și sărace în inventar funerar, cele mai multe au fost rase de lama buldozerelor, înainte ca specialiștii să fi fost anunțați.

Cavoul demnitarului roman a ieșit la lumina zilei pe 30 iunie 1987. O zi caniculară, în care arheologii, chemați așa... cam pe la spartul târgului, plecaseră alungați de caniculă. Dar, în ciuda arșiței, pe șantierul propriu-zis se lucra non-stop.

Asta până când Nicolae Turcu, mecanicul unui utilaj, a văzut niște cărămizi ciudate care, smulse din pământ, dezveliseră o cămăruță subterană. Intrigat, omul și-a chemat șefii, iar aceștia, bănuind că ar putea fi vorba despre vreun depozit de muniție din timpul războiului mondial, au oprit lucrul și au anunțat Miliția.

La rândul său, „Organul” a luat „măsuri” și atrimis la fața locului niște intelectuali deosebit de rafinați: echipajul de la „Circulație”. Subofițerii au venit, s-au sucit, s-au învârtit, s-au scărpinat pe sub „cașchete” și, până la urmă, au trimis un muncitor în vizuina de sub pământ.

Omul a intrat și le-a zis că este ceva ca un sicriu din lemn și niște oase. În plus, le-a întins și un obiect din metal galben. Lămuriți astfel că nu este vorba despre nici un fel de muniție, milițienii și-au strâns catrafusele și au lăsat descoperirea pe mâna civililor.

Fraierul care dă nota 10 pentru potcoave de cai morți

Constantin Nicolae, directorul Muzeului „Carsium” Hârşova, îşi aminteşte, în amănunt, ciudata întâmplare de acum trei decenii: „Zvonul despre descoperire s-a împrăștiat rapid, iar noi, cei implicați în săpăturile de salvare, am zburat acolo. Fiind și profesor de istorie, îmi obișnuisem elevii să aducă la școală orice obiect vechi pe care-l găseau. Reompensa era, desigur, o notă bună.

Dar în ziua aia am trecut printr-o întâmplare demnă de Păcală. Pe drumul către șantier am întâlnit o femeie care venea în fugă de acolo. O fugă însoțită de un zgomot ciudat, de parcă ar fi cărat o pușculiţă mare, plină cu mărunțiş. Am oprit-o, iar ea mi-a zis că are o ulcică cu bani vechi. Bani pe care o să-i ducă fiică-sa la școală, pentru că are un fraier de profesor care le dă 10 pentru potcoave de cai morți.

Am întrebat-o în ce clasă e fiică-sa și cum o cheamă, după care i-am spus că eu sunt fraierul cu pricina. Mi-a dat monezile, care erau romane din sec. lV e.n, și cred că, până la urmă, i-am dat elevei o notă maximă.

„Să trăiești, mortule!”

Constantin Nicolae își reamintește perfect detaliile descoperirii: „Era un cavou zidit care conținea trei sicrie. Unul dintre acelea aparținuse unui demnitar roman numit Valerianus. Celelalte două erau ale unor femei, probabil soția și fiica lui. Confecționat din lemn de stejar, si-criul bărbatului era extrem de bine conservat. Atât de bine, încât, atunci când a fost dus la Muzeul Național de Istorie, cei de acolo au crezut, inițial, că le murise vreun coleg, iar acela era un sicriu nou, pregătit pentru funeraliile aceluia.”

Ulterior, arheologii au descoperit că romanul a plecat din lumea noastră „echipat” cu toate cele cuvenite unui militar de rang înalt: fibule din aur și inele cu sigiliu, pe care aveau dreptul să le poarte doar generalii Imperiului. Dar, alături de acestea mai erau și foarte mulți bani, precum și alte piese din metal nobil care făceau parte din echipamentul de paradă al unui comandant roman de rang înalt.

Printre acestea s-a numărat și o fibulă masivă, de 120 de grame, confecționată din aur. Conform unui vechi ritual, mortul avea gura acoperităcu foițe subțiri, modelate special și confecționate tot din aur. Piesa cea mai stranie era însă un pumnal de paradă care a permis identi-ficarea „locatarului” principal al cavoului: o armă prețioasă pe care scria „Valeriane Vivas”, adică ,,Să trăiești, Valeriane”. Altfel zis: „Să trăiești, mortule”.

Cine era Valerian

Constantin Nicolae își mai amintește că învălmășala produsă după acea descoperire, mecanicul unuia dintre utilajele de pe șantier care, pe vremea în care lucrase prin Orientul Apropiat, mai trecuse prin astfel de experienţe, le-a arătat un colier din aur găsit şi le-a spus că a văzut totul, ştie deja cine, ce, cât...

Dar asta nu a mai fost treaba noastră, a arheologilor. O echipă de investigaţii de la Judeţ a venit chiar în noaptea aceea la Hârşova. Au început anchetele. În cele din urmă, inventarul de obiecte din material preţios a fost recuperat în întregime sau aproape în întregime. În cursul cercetărilor, în acel cavou antic au fost descoperite monede din perioada anilor 337-341.

Bărbatul s-a dovedit a fi un ofiţer de cavalerie de rang înalt, rang demonstrat de garnitura din argint care i-a însoţit veşmintele. Monedele care fuseseră depuse odată cu el au fost emise în perioada 318-320. Mormântul a fost tencuit şi pregătit pentru a fi pictat. Interpretarea descoperirilor monetare ne arată că Valerian, ofițerul al cărui nume era gravat pe mânerul pumnalului a murit primul, iar înmormântarea sa precipitată a împiedicat ornarea pereţilor interiori, cum a fost cazul, de exemplu, cu mormântul pictat de la Tomis.

Teroare în lanț. Victimele

„Blestemul generalului” s-a declanșat imediat după deschiderea cavoului antic. Ajunși la fața locului, arheologii au decis că mormântul trebuie păzit peste noapte. Cel care l-a păzit primul a fost și cel care a deschis „calea” tragediilor. După câteva ore, omul a fost anunțat că băiețelul său de trei anișori a căzut peste o oală cu supă clocotită. Copilul a fost internat cu arsuri grave pe 25 la sută din suprafața corpului și a stat peste trei luni internat în spital.

A doua victimă a fost tot un copil, rudă a unuia dintre cei care au pătruns primii în cavoul antic. La câteva săptămâni după deschiderea mormântului antic, nepotul acelui om a murit lovit în cap de o cărămidă, căzută de pe un bloc aflat în construcție. Coincidență? Sau poate că nu? Cert este că, în acea zi, pe șantierul cu pricina nu lucra absolut nimeni.

Lanțul tragediilor a continuat după alte câteva săptămâni, când tatăl unuia dintre arheologii care lucraseră la deschiderea cavoului a murit într-un accident stupid de circulație. Ceva mai târziu, unui alt arheolog i-a murit profesorul coordonator la doctorat, o pierdere aproape la fel grea ca decesul unui părinte. Iar după încă un timp, și la fel de neașteptat, a murit sora altui specialist.

Frica de blestem. Ce a pățit Ceaușescu

Puși în fața avalanșei de nenorociri, doi arheologi, soț și şoție, au făcut tot posibilul să stea cât mai departe de mormântul generalului. Iar ceva mai târziu, când li s-a ivit ocazia, au plecat definitiv din ţară. O soartă tragică au avut-o și cei care, indirect, au cauzat profanarea mormântului în care odihnea Valerianus. Iar aceia nu au fost arheologi.

La doi ani după ce a ordonat des-chiderea, în mare grabă, a șantierelor de la Hârșova, Nicolae Ceaușescu și nevastă-sa, Elena, cădeau sub zidul de la Târgovişte, răpuși de gloanțele Revoluției. Apoi, în timp, doi dintre copiii acestora, aflați încă în floarea vârstei și-au urmat părinții în moarte.

Acum, podoabele din aur care l-au însoțit pe ultimul drum pe Valerian se află la Muzeului Național de Istorie, ex-puse în vitrinele blindate ale Sălii „Tezaur”. În schimb, din cavoul lui Valerianus a mai rămas doar o carcasă din că-rămidă. Încercând să protejeze acea relicvă, specialiștii au ridicat-o în picioare și i-au zidit intrarea.

Dar boschetarii din Hârșova au spart-o și au folosit „cabina” astfel creată pe post de closet. Până acum, nimeni n-a avut curiozitatea să afle câți dintre cei care au pătruns nelegiuit acolo, fie și pentru o singură dată, mai sunt încă în viață.

Citește mai mult, dar și alte materiale similare, pe Evenimentul Istoric.

Evenimentul Istoric, cea mai mare revistă de istorie din Europa, aduce în atenția publicului, prin cele 116 pagini ale sale, numeroase subiecte captivante, dosare desecretizate și imagini în exclusivitate.

Noile numere ale revistei sunt disponibile la punctele de difuzare a presei și online pe www.agoramag.ro. 

Dacă vrei să colecționezi revista, te invităm să te abonezi! Poți opta pentru un abonament în varianta print, accesând https://agoramag.ro/abonamente/abonamente-evenimentul-istoric sau poți să te bucuri de versiunea online a revistei, direct pe tableta, computerul sau telefonul tău, accesând https://agoramag.ro/abonamente/abonamente-evenimentul-istoric?product_id=441.