Ce pățeai dacă spuneai, la coadă la carne, că Ceaușescu ar trebui omorât. În paranoia și obsesia complotului împotriva lui Ceaușescu, organele de represiune ale României comuniste au descoperit în personalitatea remarcabilă a unui actor din Târgu Mureș scânteia care ar fi putut declanșa revolta mulțimilor.

În anul 1983, Árpád Viski, un actor maghiar renumit în Transilvania, a fost arestat și închis sub acuzația de propagandă antistatală, fără măcar ca familia sa să știe o bună perioadă unde se află. A primit 5 ani închisoare corecțională pentru instigarea populației locale la proteste împotriva familiei Ceaușescu.

A fost interzis pentru totdeauna să mai joace teatru pe scenă după eliberare. A fost verificat, percheziționat, urmărit și interceptat tot timpul. În mod foarte suspect, posibil pentru că nu-și ținea gura și comenta sărăcia, mizeria și conducerea aberantă a lui Ceaușescu, în dimineața zilei de 12 ianuarie 1986 a fost găsit spânzurat de un copac în Pădurea Orko.

Circumstanțele morții sale nu au fost elucidate nici până în prezent, deși organele de investigații și cercetare penală au concluzionat că s-a sinucis, iar cunoscuții actorului au susținut că Árpád Viski a fost ucis de Securitate.

Cum a ajuns Árpád Visky dizident

Árpád Visky s-a născut pe 8 iulie 1940, în comuna Vațca, din județul Mureș. A absolvit școala primară în satul natal,
iar în 1963 a terminat studiile la Institutul de Teatru din Târgu Mureș. Timp de mai bine de 10 ani a fost actor de teatru, fiind unul dintre cei mai talentați și îndrăgiți actori. Într-o notă de caracterizare a Securității se arăta că „datorită specificului cu totul deosebit al muncii sale, actorul își petrecea mare parte a timpului său în teatru (…) fiind prezent la majoritatea spectacolelor care se jucau pe scena teatrului din Târgu Mureș”.

Încă din anii ’70 a atras atenția Securității datorită preocupărilor sale literare antimarxiste. Securitatea îi făcea periodic percheziții, pătrunzând pe ascuns în casa în care locuia, confiscându-i corespondența și poeziile pe motiv că ar fi „necorespunzătoare” și că ar avea o tendențiozitate anticomunistă.

Într-o strofă din poezia „Construim socialismul”, actorul se întreba retoric până când vor mai îndura oamenii lipsa de libertate și opresiunea regimului: „Răbufnește din noi o plângere puternică/Că ar trebui să acționăm cumva/ Dar cum? Împotriva cui? Cine-i de vină?”

Filat permanen de Securitate

Securitatea l-a supravegheat și filat continuu reușind să plaseze în jurul său informatori care aveau rolul de a-i moni-
toriza activitățile zilnice. Unul dintre informatori a sesizat că Árpád Visky își dăduse seama că este urmărit de poliția politică, raportându-i de îndată ofițerului de legătură că acorul știe că „este mereu urmărit, diferiți oameni caută să-l
tragă de limbă, să-i cunoască părerile politice, ce scrie și ce face. Nu de mult, când au lipsit de acasă el și soția, i s-a pătruns în locuință și i s-a făcut percheziție”.

Deteriorarea gravă și continuă a nivelului său de trai, desfacerea abuzivă a contractului de muncă la intervenția
Securității, l-au determinat pe Árpád Visky să comenteze în mod repetat la cozi despre sărăcia, mizeria şi modul cum
era condusă țara de Ceauşescu.

În aprilie 1982, în prezența unui număr mare de persoane care așteptau la cozile de carne, Árpád Visky s-ar fi manifestat împotriva politicii de înfometare la care era supusă lumea, cerând celor prezenți să se organizeze și să pornească de îndată la proteste. După câteva luni a fost arestat pentru „propagandă împotriva orânduirii socialiste” și învinuit de faptul că „în anul 1982, în public, de mai multe ori a făcut afirmații dușmănoase la adresa orânduirii socialiste din țara noastră, a denigrat politica partidului în problema națională” și „s-a adresat persoanelor de la coadă cu expresii de instigare la acțiuni tulburente”.

„De ce stați așa? De ce nu urlați?”

În achetele Securității, Árpád Visky declara în procesul verbal de interogatoriu următoarele: „În cursul lunii aprilie 1982, în timp ce ședeam la o alimentară din cartierul Simeria din Sf. Gheorghe, unde era mai multă lume, am părăsit pentru scurt timp rândul (după ce a așteptat mai bine de 3 ore – n.a.) și am intrat într-o cârciumă din apropiere unde am consumat alcool, și apoi am cumpărat și o sticlă cu vin revenind la coadă pentru a cumpăra carne.

Cu acel prilej, recunosc că am avut o manifestare deosebit de gravă la adresa politicii interne a statului român, afirmând că în România singura marfă pentru care nu trebuie să stai la coadă este băutura. Văzând că celelalte persoane într-un număr suficient de mare care stăteau la rând, nu au făcut nicio remarcă pe marginea afirmației mele, i-am întrebat cu voce tare: «De ce stați așa? De ce nu urlați?» […]

Astfel am făcut afirmații dușmănoase cu privire la persoana conducătorului partidului și statului susținând că acesta ar fi vinovat de necazurile mele, că s-ar cheltui sume de bani pentru popularizarea sa, afirmând că voi atenta prin relațiile pe care le am la viața președintelui statului și a altor persoane din conducere”.

Alcoolul, singura marfă pentru care nu se stă la coadă

Prezent la coada de carne, un cetățean oarecare descrie și el, în prezența organelor de Securitate, cele întâmplate la alimentară:

„La un moment dat a venit un cetățean, care nu știu cum se numește, dar care, din câte îmi amintesc, se afla deja acolo când am sosit eu și a început să strige le cei ce se aflau la rând folosind expresii necorespunzătoare. Astfel, a făcut afirmația că suntem niște proști că stăm la rând și nu ne cerem dreptul de a avea carne. De asemenea, s-a referit la faptul că proasta organizare a aprovizionării în țară s-ar datora comuniștilor, că el nu-i poate suferi…

Aici era ideea exprimată de acest individ că nu ar trebui să stăm la rând, ci ar trebuie să găsim și să cumpărăm
normal de la magazin ca orice alt produs. După aceea, persoana în cauză, a intrat la restaurant prin spate și a ieșit având în mână o sticlă sau două de vin. Atunci a strigat: «uitați-vă proștilor, aceasta este singura marfă pentru care nu se stă la rând în România și poți să iei cât vrei!»”

Securitatea: „Nici în glumă nu ne putem permite astfel de afirmații !”

În perioada cât a fost ținut în arest a fost bătut și supus violențelor de către ofițerii de securitate care îl chemau periodic să dea declarații. Într-o notă de înregistrare a discuțiilor purtate la anchetă cu privire la activitatea anticomunistă a actorului și la „exteriorizarea unor concepții în unele locuri, care contravin politicii partidului, orânduirii socialiste, șefului statului și românilor în general”, anchetatorul îl întreabă pe Árpád Visky cum de și-a
permis să-l amenințe cu moartea pe Nicolae Ceaușescu pentru lipsa de alimente.

Comentariul ofițerului de securitate la afirmația actorului este stupefiant și denotă nu doar cât de servilă ajunsese să fie Securitatea în ultimii ani ai comunismului, dar și cât de preocupată era de apărarea reputației „celui mai iubit fiu al poporului”.

Redăm mai jos un fragment din stenograma discuțiilor dintre cei doi:

„C: – Ați spus în public, în fața oamenilor care au stat la rând la carne:«în România, alcoolul e singura marfă care se poate cumpăra fără rând», da?

Visky: – Da.

C: – Și ați spus:«Urăsc comuniștii și P.C.R.!»

Visky: – Nu, nu am spus așa ceva și nu scriu prostii despre mine.

C: – Ați avut manifestări șovine.

Visky: – Nu, nu accept acest lucru. În general nu recunosc niciun fel de manifestări șovine și nici la adresa conducătorului statului. Declar că nu sunt șovinist și urăsc pe șoviniști!

C: – Ați spus că nu vă lăsați până nu ajungeți la București, unde aveți mulți prieteni și nu-l lichidați pe individul acela căci din vina lui sunt toate.

Visky: – Eu am glumit cu acest lucru. Am făcut asemenea afirmații numai din glumă și păcat că de mai multe ori. De fapt și dvs. faceți bancuri!

C: Nici în glumă nu ne putem permite astfel de afirmații!”

Ce pățeai dacă spuneai, la coadă la carne, că Ceaușescu ar trebui omorât

Încarcerat la Penitenciarul de deținuți politici de la Aiud Prin sentința nr. 113 din 11 iulie 1983 a Tribunalului Militar Cluj, Árpád Visky este condamnat la 5 ani închisoare corecțională și 3 ani interzicerea unor drepturi pentru infracțiunea „de propagandă împotriva orânduirii socialiste”.

Este încarcerat la Penitenciarul Aiud, dar este grațiat în 1984, după ce a executat 1 an și 8 luni de detenție. În urma protestelor internaționale din partea ziarelor occidentale și maghiare, a postului de radio „Europa Liberă” și a organizațiilor internaționale pentru apărarea drepturilor omului, cazul lui Árpád Visky devine unul cunoscut opiniei publice europene. Nicolae Ceaușescu, constrâns de presiunile occidentale, emite mai multe decrete prin care sunt grațiate infracțiunile contra securității statului.

Hărțuit și supravegheat după eliberare

Vestea eliberării sale a resuscitat bucuria actorilor și a directorului teatrului. A fost un adevărat eveniment eliberarea sa pentru că era un actor foarte apreciat în rândul spectatorilor și colegilor săi de breaslă. La apariția sa în oraș,
directorul teatrului a vrut să-l reangajeze, dar reprezentanții Comitetului de Cultură și Educație Socialistă, la sesizarea Securității, s-au opus pe motiv că avusese antecendente penale politice.

Treptat devine un marginalizat în societate, soția sa este nevoită să divorțeze, iar dificultatea încadrării într-un loc de muncă este tot mai mare, fiind uneori în incapacitatea de a-și asigura traiul zilnic. Securitatea a continuat să-l hărțuiască și să îl urmărească în de-aproape pentru a-i cunoaște reacțiile în cadrul familiei și cercurilor de prieteni.

O serie de informatori au fost dirijați pentru a culege informații cu privire la concepțiile sale politice prezente, atitudinea sa cu privire la politica partidului, cauzele care l-au determinat să aibă o „gândire ostilă, dușmănoasă”.
Îi sunt instalate microfoane în casă pentru interceptarea conversațiilor, iar membrii familiei sunt urmăriți informativ
la rândul lor.

Înmormântat sub filajul și tehnica operativă a Securității

Înmormântarea a decurs sub atenția sporită a Securității care a supravegheat și filat zeci de persoane care au participat la funeralii. De teama discuțiilor cu privire la comentarea morții actorului, ofițerii de securitate au început să desfășoare un „un complex de măsuri care să conducă la combaterea manifestărilor tendențioase și speculațiilor
care se fac în țară și străinătate în acest caz”.

Planul de măsuri cuprinde mobilizări a întregului potențial informativ, culegerea de date privind comentariile ce se poartă în rândul persoanelor care au făcut parte din anturajul lui, ce pregătiri se fac pentru ceremonialul de înmormântare și dacă se pregătesc discursuri cu caracter incitator.

În plan este prevăzut să se ia legătura cu protopopul reformat din Târgu Mureș pentru a se stabili cadrul desfășurării ceremonialului, iar prin intermediul protopopului să se acționeze asupra preotului care oficia ceremonialul religios în scopul limitării discursului acestuia la aspecte strict religioase și nu la omagii la adresa actorului.

Ce pățeai dacă spuneai, la coadă la carne, că Ceaușescu ar trebui omorât. O înmormântare înregistrată

Prin organele de filaj urma să fie supravegheată la înmormântare activitatea rudelor și a prietenilor actorului din județul Mureș, dar și de pe raza altor județe și identificarea adreselor de locuire a acestora. Serviciul T.O. avea misiunea să asigure fixarea pe bandă a discuțiilor ce se vor purta la înmormântare, iar persoanele de încredere ale Securității trebuiau să supravegheze grupurile de oameni care sosesc de pe raza județelor învecinate.

La înmormântare au fost interceptate și înregistrate toate discursurile de rămas bun la adresa actorului care s-au ținut la biserică. Unul dintre acestea este redat ad litteram în documentele păstrate la dosarul său de urmărire informativă:

Elogiu pentru Viski Árpád, din arhivele Securității

„Noi, colectivul Teatrului de Stat din Sfântul Gheorghe, ne luăm rămas bun de la Viski Árpád, actorul și artistul. Cel pe care îl conducem acum pe ultimul drum și care a dispărut prematur din rândurile noastre a fost înainte de toate artist; săritor, suferind, depășindu-se pe sine însuși și spirit înflăcărat, jocul de scenă, aparițiile lui pe scenă, muncind cu dragoste pentru frumusețea cuvintelor. Comediant veșnic nemulțumit, slujind Thalia, veșnic în căutarea perfecțiunii în artă pentru împlinirea artistică. În cei 20 de ani de activitate, nu o dată și-a încântat spectatorii și colegii cu creații nepieritoare.

Prin profesie a contribuit la ridicarea nivelului unanim recunoscut al spectacolelor din patria noastră și la sporirea susținută a prestigiului acestora […] Noi, colegii lui de generație, valorificăm creațiile actorului Viski Árpád și declarăm că, chemarea trebuie iubită cu pasiune și răspundere în raport cu pretențiile publicului. Ceea ce a fost bun
și înălțător în arta lui ne-a lăsat nouă moștenire. Cu această credință, înmărmurit în fața sicriului ne luăm rămas bun, pentru totdeauna de la actorul Viski Árpád”.

O scrisoare de adio scrisă pe un șervețel galben: „Să mă iertați pentru această faptă a mea. Nu puteam să fac altfel! Tatăl vostru și soțul tău!”

„Dragă Anna Marta, să fii mai deșteaptă decât acest secol. Ai grijă de mama voastră, în sufletul ei nu
este rea. Părinților mei complimentele mele fierbinți. Anna Marta, Virag și Zita, în ordine alfabetică!!! Pentru mine numai voi ați fost și nimeni altcineva!!!!!!! Să mă iertați pentru această faptă a mea. Nu puteam să fac altfel! Tatăl vostru și soțul tău!”

Cazul actorului Árpád Visky a rămas în conștiința socială ca o piesă de dramă în care actorul nu s-a mai aflat de data
aceasta pe scena de teatru, ci în spatele cortinei, în realitatea cruntă cotidiană, jucând rolul victimei în confruntarea cu un sistem totalitar care anihilează orice scânteie care ar putea tulbura conștiințele maselor aflate sub stăpânire.

Simplele lozinci strigate în stradă și îndemnarea la revoltă ne arată că instituțiile regimului comunist erau extrem de vigilente în a sancționa, în cel mai violent mod, potențialii critici la adresa „performanțelor” conducerii lui Nicolae Ceaușescu.

Ce pățeai dacă spuneai, la coadă la carne, că Ceaușescu ar trebui omorât. Adaptare după un articol din Evenimentul Istoric nr. 21.

Citește mai mult, dar și alte materiale similare, pe Evenimentul Istoric.

Evenimentul Istoric, cea mai mare revistă de istorie din Europa, aduce în atenția publicului, prin cele 116 pagini ale sale, numeroase subiecte captivante, dosare desecretizate și imagini în exclusivitate.

Noile numere ale revistei sunt disponibile la punctele de difuzare a presei și online pe www.agoramag.ro. 

Dacă vrei să colecționezi revista, te invităm să te abonezi! Poți opta pentru un abonament în varianta print, accesând https://agoramag.ro/abonamente/abonamente-evenimentul-istoric sau poți să te bucuri de versiunea online a revistei, direct pe tableta, computerul sau telefonul tău, accesând https://agoramag.ro/abonamente/abonamente-evenimentul-istoric?product_id=441.