Evenimentul Zilei > Istoria secreta > Istoria secretă. Bancherul din „Moromeții” putea salva Tezaurul. Titulescu a vrut cu rușii…
Istoria secretă. Bancherul din „Moromeții” putea salva Tezaurul. Titulescu a vrut cu rușii…

Istoria secretă. Bancherul din „Moromeții” putea salva Tezaurul. Titulescu a vrut cu rușii…

Bancherul din „Moromeții” putea salva Tezaurul. Titulescu, însă, s-a opus. El a ținut cu tot dinadinsul ca Tezaurul să plece în Rusia.

Toată lumea știe de la școală că România a trimis Tezaurul în Rusia. A venit apoi „Marea Revoluție Socialistă din Octombrie”. Cu bolșevicii. De atunci Moscova a tot refuzat să ni-l returneze. Ce e mai puțin știut este cum s-a făcut transportul. Dar mai ales faptul că a fost voci care s-au opus vehement acestei variante.

Tezaurul a plecat în două etape: întâi tezaurul Coroanei şi alte valori, dar puţine şi abia în al doilea transport, partea mare a Tezaurului de stat, arhive, valori, bani şi devize, dar şi tot ce strânsese Muntele de Pietate.

Bancherul din „Moromeții” putea salva Tezaurul

Mauriciu Blank (proprietarul „Marmorosh-Blank” – banca despre care toți elevii învață când citesc „Moromeții” lui Marin Preda) a insistat ca valorile, atât cele din primul transport, cât şi următoarele, să nu fie trimise la Moscova, pentru că acolo stabilitatea politică dispăruse, iar ţarul nu mai avea nici o putere de decizie.

El a propus în schimb Londra ca loc de păstrare a Tezaurului. Și s-a angajat se să se ocupe de tratative. Dar i s-a obiectat că suntem în război cu Anglia (cu Germania am început să ne luptăm doar din august 1916). Mauriciu Blank a spus că onoarea englezilor e mai presus de orice îndoială.

Soluțiile lui Blank

În ceea ce priveşte primul transport, Nicolae Titulescu era doar secretar de stat la Finanţe. Dar când s-a ajuns la al doilea, Titulescu era deja ministru titular de Finanţe.

Mauriciu Blank a oferit 3 soluţii, doar Tezaurul să nu ajungă la Moscova, unde atmosfera era deosebit de încărcată:

„Cunosc Rusia, cunosc mobilitatea spiritelor de acolo, nesiguranţa terenului pe care se calcă în acel vast imperiu. Un asemenea depozit în mâna Moscovei nu e sigur în clipele actuale şi vom avea dezi­luzii amarnice. Mult mai indicat ar fi să trimitem Tezaurul la Londra”, a spus bancherul.

I s-a replicat lui Mauriciu Blank că „ruşii s-ar simţi jigniţi prin faptul că preferăm puternica Anglie ţării lor.
Şi apoi călătoria tezaurului până la coasta Norvegiei şi de acolo cu vaporul spre Londra ar costa ca prima de asigurare vreo zece milioane”.

Pledoaria pentru Londra

Replica nu l-a descurajat pe Mauriciu Blank.

„Consider, spunea el, că într-o vreme când se prăpădesc miliarde prin război, o primă de asigurare chiar de zece milioane pentru Tezaurul ţării noastre, nu e exagerată. Dar mai este şi o altă cale. Ce ar fi dacă am încredinţa Tezaurul nostru Băncilor din Cristiania? Am lua eventual cu chirie la acele bănci atâtea safeuri câte trebuie şi vom avea toată liniştea”.

Obiecţia că Rusia s-ar simţi ofensată în cazul când România ar depozita tezaurul în altă ţară, a fost din nou ridicată faţă de soluţia dată problemei de către bancherul Mauriciu Blank, care nu s-a dat învins.

„Dar, pentru Dumnezeu, nu-l trimiteţi în Rusia”

„Bine, a continuat el, în acest caz am putea recurge la următoarea combinaţie, care să scoată România din joc. Vom spune guvernului rus că România încheie la Londra un împrumut important şi că în acest scop ni se cere ca gaj Tezaurul. Vom interveni pe lângă guvernul englez ca să confirme aceasta, înlesnindu-ne astfel asigurarea Tezaurului nostru într-o ţară neutră. Dar, pentru Dumnezeu, nu-l trimiteţi în Rusia”.

Ultima propunere a avut aceeaşi soartă ca şi celelalte. Tezaurul nostru a fost pus în siguranţă, acolo unde nesiguranţa era atotstăpânitoare. (Argus, 19 Martie 1922 ap. Aristide Blank, „Economice”, I, pag. 64 şi 151-2, Bucureşti 1932).

Decizia impusă de Titulescu

Consiliul de Miniştri român, în urma propunerii lui N. Titulescu în calitate de ministru de finanţe, hotărăşte (Jurnalul Oficial Nr. 275 bis din 18 iulie 1917) strămutarea sediului şi a avutului Băncii Naţionale în Rusia.

Hotărârea a fost adusă la cunoştinţa guvernatorului prin scrisoarea Nr. 11.960 din 22 Iulie, semnată de Titulescu şi de către economistul I. Angelescu.

Încărcarea trenului începută pe 23 iulie, s-a terminat pe 27 ale aceleiaşi luni şi a însemnat 24 de vagoane, dintre care trei conţineau valorile Băncii Naţionale, care au fost complet încărcate şi chiar în seara zilei de 27 iulie, trenul a luat drumul Moscovei.

Tezaurul, valoare inestimabilă

Cele 3 vagoane încărcate cu valorile Băncii Naţionale conţineau 78, 54 şi 56 casete, în total 188 casete, a căror valoare declarată era de 1.594.836.721,09 lei. Din totalul de 1.594.836.721,09 lei, aurul efectiv valora 574.523,57 lei, valoarea arhivei era calculată la 500.000 lei, iar restul de 1.593.762.197,52 lei aur reprezentând titluri, efecte, depozite şi alte valori.

Dar baza transportului a fost constituită de valorile Casei de Depuneri (CEC), în lei aur şi monedă de hârtie, dar şi alte valori. La rândul ei, Casa de Depuneri a încărcat şi trimis la Moscova 1621 de casete cu valori excepţionale.

Valoarea transportului? Cele 188 de casete ale Băncii Naţionale valorau 1.593.762.197,52 lei aur, iar casetele Casei de Depuneri – 7,5 miliarde lei aur, totalizând peste 9,4 miliarde lei aur.

Dincolo de inventar

Aceasta era valoarea declarată de partea română, dar Casa de Depuneri a trimis şi obiecte de tezaur, unice, imposibil de evaluat în fugă, deci suma reală era cu mult mai mare decât ne putem gândi.

Tot drumul Moscovei l-au luat şi o parte din arhivele statului şi ale ministerelor, actele orăşeneşti ale Braşovului, picturile lui Grigorescu şi alte tablouri rare din pinacoteca Statului, din colecţii private şi din Muzeul Kalinderu, toată aurăria şi argintăria lucrată cu ciocanul şi bătută cu pietre preţioase, faima mănăstirilor, acele panaghiare ale lui Ştefan cel Mare de la Mănăstirea Neamţ şi evangheliile slavone ferecate în aur şi argint din sec. XV şi XVI, odoarele brâncoveneşti de la Horezu şi cele Cantacuzine de la Mănăstirea dintr-un Lemn etc. etc.

„Revoluționarii”

Fireşte că în România era cunoscută situaţia extrem de gravă de la Moscova anului 1917, doar că nimeni nu a mai făcut nimic pentru a împiedica pierderea definitivă a unor valori inestimabile, cum a fost Tezaurul României. Oare „născătorul” Ligii Naţiunilor era manipulat de Moscova? Sau de Germania, cea care a făcut posibilă „revoluţia” socialistă din octombrie, care a avut loc în noiembrie? Cert e că agenţii germani au acţionat în aşa fel încât greva generală de la 11 martie 1917 să fie posibilă (unii spun, ca de exemplu Gr. Romașcanu, că ei au manipulat proviziile de grâu, special pentru ca anumite centre importante din Rusia să nu aibă pâine).

În 13 martie, pe Nevski, soldaţii au fraternizat cu protestatarii, dar o parte a armatei a deschis focul, dând astfel semnalul haosului generalizat. Însăşi Garda Imperială a trecut „de partea poporului”. Deja în 14 martie „revoluţionarii” puseseră stăpânire pe oraş, nu fără a incendia şi a jefui. Imediat, „revoluţionarii” au acaparat Duma, cerându-le deputaţilor să se alăture mulţimii. Constrânşi de evenimente, deputaţii s-au raliat mişcării. Printre ei, socialistul Kerenski, absolut nesemnificativ până atunci, ajunge şef de guvern, ba chiar prim-ministrul a trei guverne, în doar un an.

Lovitura de stat

La 17 martie, Comitetul Central al Lucrătorilor şi Soldaţilor din Sankt Petersburg lansează un apel adresat întregii
lumi, prin care cerea încheierea urgentă a păcii, fără despăgubiri. Bolşevicii luaseră puterea şi dictau, acolo unde înainte stăpânise ţarul Nicolae al II-lea.

În 15 martie 1917, ţarul Nicolae abdica, în favoarea fratelui său, Marele Duce Mihail, care declina responsabilitatea a doua zi, dorind ca „toţi cetăţenii Rusiei să se supună guvernului provizoriu până în momentul cel mai apropiat posibil, când, pe baza votului universal, direct, egal şi secret, Adunarea constituantă va exprima voinţa poporului în privinţa formei de guvernământ”.

Ce a urmat după abdicare

La 20 martie 1917 se ia decizia arestării familiei imperiale, hotărâre adusă la cunoştinţa lui Nicolae în 21 martie. Acesta, „om bun, dar sărac cu duhul” (Maurice Paleologul) acceptă decizia Dumei şi astfel familia imperială ajunge în arest la Tarskoe Selo, unde rămâne până la 14 august, dată la care ţarul şi familia să pleacă la Tobosk şi unde se consumă ultimul episod din viaţa celor care au condus Rusia, în noaptea de 16/17 august 1918, când întreaga familie este executată, trupurile fiind dizolvate cu acid sulfuric, iar apoi îngropate anonim, ca urmare a deciziei lui Lenin, Troţki, Zinoviev, Derjinski şi compania.

Să spunem că Lenin, exilat de guvernul ţarist, s-a întors din Elveţia pe data de 17 aprilie 1917 şi că el era un germanofil convins. Deşi iniţial Duma şi a păstrat poziţia faţă de război, întoarcerea lui Lenin, bine prelucrat de nemţi, a determinat şi o schimbare a opticii faţă de război, dar şi o luptă pentru preluarea puterii totale, cu suport german.

Aşa a avut loc lovitura de stat pe care ruşii o numesc „marea revoluţie socialistă din octombrie”, care a însemnat o cumplită schimbare a tuturor sistemelor europene.

Binefacerile socialismului

„Revoluţia” bolşevică din Rusia a produs foarte repede rezultate dintre cele mai funeste: doar între 1917 şi 1920, conform datelor publicate de noua putere sovietică, au fost împuşcaţi sau omorâţi în chinuri, 28 de episcopi şi arhiepiscopi, 1.215 preoţi, 6.575 profesori, 8.800 medici, 54.650 ofiţeri, 250.000 soldaţi, 10.500 ofiţeri de jandarmi şi poliţie, 48.500 agenţi de poliţie, 12.950 agricultori, 355.250 intelectuali diverşi, 192.350 muncitori şi 815.000 ţărani, totalizând 1.755.818 victime.

Adaptare după un articol de Dragoș Gros, publicat în Evenimentul Istoric.

Citește mai mult pe acest subiect, dar și alte materiale similare, pe Evenimentul Istoric.

Evenimentul Istoric, cea mai mare revistă de istorie din Europa, aduce în atenția publicului, prin cele 116 pagini ale sale, numeroase subiecte captivante, dosare desecretizate și imagini în exclusivitate.

Noile numere ale revistei sunt disponibile la punctele de difuzare a presei și online pe www.agoramag.ro. 

Dacă vrei să colecționezi revista, te invităm să te abonezi! Poți opta pentru un abonament în varianta print, accesând https://agoramag.ro/abonamente/abonamente-evenimentul-istoric sau poți să te bucuri de versiunea online a revistei, direct pe tableta, computerul sau telefonul tău, accesând https://agoramag.ro/abonamente/abonamente-evenimentul-istoric?product_id=441.