Evenimentul Zilei > EVZ Special > Istoria secretă. Culisele conflictului Armată / Securitate și teroriștii din 1989
Istoria secretă. Culisele conflictului Armată / Securitate și teroriștii din 1989

Istoria secretă. Culisele conflictului Armată / Securitate și teroriștii din 1989

Dezvăluiri senzaționale făcute, cu puțin timp înainte de moartea sa, de unul dintre cele mai controversate personaje ale Revoluției și ale perioadei de imediat după.

Este celebru episodul piciorului pus în ghips de generalul Victor Atanasie Stănculescu pentru a lipsi ”la apel” în ultimele zile de putere ale lui Nicolae Ceaușescu.

Generalul, decedat în 2016, după ce a fost condamnat pentru implicare în represiunea de la Timișoara, a făcut o lungă ”spovedanie” privind acea perioadă istoricului Alex Mihai Stoenescu.

Interviul fluviu a devenit o carte: ”În sfârșit… adevărul. Generalul Victor Atanasie Stănculescu în dialog cu Alex Mihai Stoenescu”, apărută la Editura RAO, în 2009.

La un moment dat, Stoenescu ( în interviu este abreviat ”AMS”) deschide un subiect puțin cunoscut: în toamna lui 1989, generalul Stănculescu (abreviat ”VAS”) și-a scos ginerele din munca operativă a Securității. Știa generalul ce va urma și s-a dat astfel de gol? Răspunsul înseamnă o incursiune într-un conflict uriaș între două instituții de forță ale regimului ceaușist.

Ginerele de la serviciul special

AMS: Continuăm foarte puţin discuţia de data trecută în care tema a fost legată de informaţiile pe care le-aţi primit înainte de ’89 şi care, într-un fel, v-au pregătit pentru momentul schimbării. A mai existat o mişcare foarte interesantă a dvs., în toamna lui 1989, cu ocazia nunţii fiului gen. Stamatoiu, o nuntă mare la Cercul Militar Naţional.

Atunci aţi cerut cu insistenţă gen. Alexie, secretarul de stat de la Departamentul Securităţii Statului, ca să-l scoată pe ginerele dvs. dintr-o unitate operativă a Securităţii şi să-l treacă pe o linie moartă, la o unitate mai ferită.

VAS: Era parcă la STS. Nu ţin minte exact, dar cred că era la serviciul special.

AMS: De ce aţi făcut manevra asta?

VAS: M-am gândit la următorul lucru: să nu-l las, dacă se întâmplă ceva, să fie tocat. Şi, de fapt, i-am zis într-un final să se retragă şi s-a şi retras.

AMS: Sunt două elemente aici. Unu: asta presupune că ştiaţi ce urma să se întâmple în decembrie; doi: ştiaţi că Securitatea va fi tocată în decembrie.

VAS: Nu ştiam că se va întâmpla exact în decembrie, mă aşteptam să se întâmple mai repede, prin noiembrie.

AMS: La Congres?

VAS: Mă gândeam că Congresul va naşte nişte nemulţumiri, pentru că la Congres s-a minţit grosolan în Raportul final. Întâmplător, pe la sfârşitul lui septembrie, m-am dus la CC şi am trecut pe la Manea ( Constantin Manea, şeful de cabinet al lui Nicolae Ceauşescu din clădirea CC al PCR), care era în antecameră (a cabinetului lui Nicolae Ceauşescu, n.a.). Şi Manea vorbea cu prim-secretari şi l-am auzit că spunea: „Nu, domne, ascultă ce-ţi spun eu, aşa, raportezi atâta“. Era vorba de recolta la cereale. Nişte cifre… Şi eu am întrebat: „De ce faceţi asta?“ Iar el mi-a răspuns: „Tovarăşul vrea să arate că avem cea mai mare recoltă din istorie“. Am plecat foarte mirat. Ca dovadă că atunci când am trecut la CSP, pe care l-am transformat în Ministerul Economiei, când am cerut adevărul am văzut că, de la 60 de milioane de tone, era vorba de 17 milioane. Atâta era.

Istoria secretă. Al doilea picior în ghips al generalului Stănculescu. Secretele conflictului Armată / Securitate și teroriștii din 1989
Istoria secretă. Al doilea picior în ghips al generalului Stănculescu. Secretele conflictului Armată / Securitate și teroriștii din 1989

Dedesubturile conflictului dintre Armată și Securitate

AMS: Revenim la cele două elemente. V-aţi scos ginerele de acolo din două motive. Unu: vă aşteptaţi să se producă schimbarea, mai devreme, în noiembrie; doi: vă aşteptaţi ca Securitatea să fie tocată.

VAS: Da.

AMS: Cum aţi ajuns la concluziile astea?

VAS: Cum am ajuns la concluziile astea? Dacă ştiţi, a existat un fel de nemulţumire în Armată tot timpul pentru avantajele pe care le avea Securitatea. Era întotdeauna scoasă pe tavă în faţă, iar Armata era trimisă la muncile cele mai grele. În 1989 am avut 80 000 de oameni în economie, începând cu frumosul palat, Casa Poporului, până la canalul Bucureşti–Dunăre pe Argeş, plus în agricultură. Starea de spirit în Armată era total ostilă Securităţii.

AMS: Vă aşteptaţi să existe un conflict între Securitate şi Armată odată cu căderea lui Ceauşescu?

VAS: Da, da. Stând de vorbă cu oamenii, erau nemulţumiţi. Veneau rupţi de la munci, după ce culegeau porumbul, veneau zdrenţuiţi soldaţii şi subofiţerii, erau foarte nemulţumiţi şi am avut legături cu foarte mulţi. După cum ştiţi, la 23 august 1989 nu s-au făcut avansările la gradele superioare şi imediat s-a răspândit zvonul că cei de la Securitate le-au primit. Era o diversiune, eu ştiam asta, dar nu puteai s-o opreşti. Ura pe securişti venea şi din frustrare, dar şi de la ideea că Ceauşescu stă la putere pentru că îl apără Securitatea.

Oamenii pregătiți să intervină pentru Ceaușescu. Misterul teroriștilor

AMS: Bine, dar asta presupune că ştiaţi că schimbarea lui Ceauşescu se va produce prin violenţă. Că altfel, venea un înlocuitor al lui Ceauşescu din CPEx care n-avea de gând să accepte un conflict între Armată şi Securitate. Să ne gândim cu luciditate: îi urmează un secretar din CPEx, sistemul nu se schimbă. O revoltă a Armatei împotriva Securităţii este exclusă, nu este realistă în aceste condiţii.

VAS: Nu uitaţi că eu nu acceptam să se facă o schimbare de acest gen! O schimbare de acest gen ar fi fost o continuare, poate un fel de a aduce varianta gorbaciovistă la noi în România.

AMS: Adică, dvs. contaţi, în toamna lui 1989, pe o schimbare violentă în România?

VAS: Contam pe o schimbare radicală şi ştiam că erau pregătite apărări ale lui Ceauşescu, în cadrul luptei întregului popor, zisă, în spate, dacă suntem ocupaţi de ruşi, că ruşii erau principala ameninţare. Din ’68 ăsta a fost inamicul.

AMS: Ştiaţi că există formaţiuni ascunse pregătite pentru a rezista?

VAS: Nu ştiam prea multe, dar ştiam că s-a făcut ceva. Ca să aflu mai târziu că au existat nişte oameni care erau puşi deoparte să nu fie concentraţi, să nu fie mobilizaţi, să nu fie trimişi pe front, din partea activă şi din rezerva Armatei sau din rezerva statului, pentru că erau şi activişti acolo. Ei erau totdeauna separaţi, într-un fel. Nu participau la concentrările pe care le făceam, totdeauna apăreau scutiri masive, câteva sute la o unitate, din care aduceai șase, șapte mii de oameni la bază şi la dublură. Pe urmă începeau intervenţiile: că e mama, că e tata, că e fiul. Îmi dădeam seama că nu era vorba întotdeauna de pile, ci de retrageri discrete din programul normal.

AMS: Ce misiuni aveau?

VAS: Misiunile erau date direct de Comitetul Central, cred că prin Secţia militară. Nu le cunoşteam.

AMS: În lipsa lui Ion Coman, care era la Timişoara, cine conducea Secţia militară a CC?

VAS: Era un colonel inginer Barbatî (?) sau celălalt, nu mai ştiu, erau doi colonei, unul se ocupa de dotare, iar celălalt era de infanterie. Nu-mi mai aduc aminte, de regulă ori unul, ori altul ştiam că rămâneau la comanda Secţiei militare, când pleca Coman.

AMS: Ceea ce numim fenomenul terorist nu putea fi declanşat fără aceşti doi indivizi, asta vreţi să spuneţi?

VAS: Cam aşa ceva. Ar fi trebuit să existe cineva care să apese pe buton. Oricum nu putea să fie chiar atât de spontan, organizată să apară spontan, ca să nu apară alte încurcături

AMS: Este destul de clar, dar nu vreau să ajungem chiar aşa de departe. Mai târziu vom discuta şi detaliile fenomenului terorist. Mă interesează acest aspect surprinzător pentru mine: dvs. declaraţi cu totală francheţe că vă aşteptaţi ca, odată cu schimbarea lui Ceauşescu, în noiembrie, decembrie, când o fi, să existe o reacţie a Armatei faţă de Securitate.

Istoria secretă. Al doilea picior în ghips al generalului Stănculescu. Secretele conflictului Armată / Securitate și teroriștii din 1989
Istoria secretă. Al doilea picior în ghips al generalului Stănculescu. Secretele conflictului Armată / Securitate și teroriștii din 1989

VAS: Pe mine m-a mirat, şi m-a şi speriat într-un fel, ceea ce se pregătea pentru Congresul al XIV-lea. Chiar aşa am ajuns, să fim minţiţi ca nişte proşti? A fost o surpriză, care a fost apoi confirmată de ce am văzut acolo la CSP. Faptul că nu s-a putut mişca nimic la Congres a fost din cauza fricii de Securitate. O mişcare pe care mulţi nu au înţeles-o a fost aceea că activiştii de partid au găsit atunci ocazia să invoce scuza pentru inactivitate, pentru un gest măcar… „Ne supraveghea Securitatea, ne omorau dacă făceam ceva“…, chestii de-astea. Mărturisesc că am crezut şi eu varianta asta.

AMS: Dar vreau să vă întreb următorul lucru: ca general al Armatei Române aveaţi sentimentul slab – mediu – puternic că Securitatea este de fapt loială lui Ceauşescu şi că aceasta va fi de fapt principalul obstacol pentru înlăturarea lui Ceauşescu?

VAS: Eu îi vedeam pe ei mai fermi de partea lui Ceauşescu şi nici nu mă gândeam că vor fi primii care vor acţiona împotriva lui. Cu legăturile pe care le aveau în interiorul lor, între ei, ştiau mai mult ce vor să facă. Poate din punctul ăsta de vedere, dacă ar fi fost un contact prealabil la anumite niveluri între Armată şi Securitate, altfel ar fi stat lucrurile.

Contactele dintre generalii Iulian Vlad și Vasile Milea

AMS: S-a făcut contactul între Vlad şi Milea, dar Milea a refuzat în vreo două, trei rânduri.

VAS: Ne speriam unii de alţii. Ne era frică unii de alţii.

AMS: Era firesc. Reacţia era firească.

VAS: Vedeţi dvs., atunci poate nici nu acţionam aşa, dispersat, şi ne-am pulverizat, şi făceam o mişcare comună (gest cu pumnul strâns, n.a.).

AMS: Ajungem şi la acest aspect, că o să vedeţi că Securitatea are nişte argumente care vă contrazic.

VAS: Eu v-am spus ce am simţit atunci, iar dvs. puteţi constata ce am pierdut prin această eroare.

AMS: Dle general, în acest punct trebuie să vă opresc şi să fac apel la pregătirea dvs. strategică superioară. Ceea ce prezentaţi dvs., ideea că Armata era nemulţumită de Securitate, invidioasă, chiar furioasă, este doar un indiciu al atmosferei, un detaliu de mediu, de fundal. Doar nu vă puteţi imagina că, dacă Ceauşescu era schimbat la palat după scenariul Gorbaciov, prin votul CPEx, cu alt lider comunist, Gogu Rădulescu sau Dăscălescu, Armata începea să tragă în Securitate? Aşa ceva este în afara realităţii acelui sistem. Ar fi mârâit, ar fi primit avansările refuzate de Ceauşescu, ar fi obţinut un alt ministru. Stop! Aici lucrurile se opreau. Eu v-am lăsat să dezvoltaţi teza, dar ea nu este tronsonul principal, de esenţă al fenomenului pe care l-aţi cunoscut înainte de a se declanşa: distrugerea militară a Securităţii de către Armată. Distrugerea militară a Securităţii era scenariul GRU şi KGB, pentru toate căderile de reţele pe care i le produsese Securitatea în timp, pentru existenţa lui UM 0110, pentru că Securitatea cam avea lista spionilor sovietici, chiar şi numai bănuiţi.

Prin urmare, faptul că Armata era nemulţumită de Securitate era doar fondul care putea fi exploatat de acţiunea serviciilor sovietice. Vă întreb din nou: de unde aţi ştiut că în noiembrie sau decembrie 1989 Armata va trage şi va distruge Securitatea?

VAS: Aveam informaţii. Acest subiect, cum l-aţi prezentat dvs., se discuta între anumiţi generali.

AMS: Concluzia mea este că v-aţi scos ginerele din unitatea operativă a Securităţii pentru că ştiaţi precis că va urma un conflict armat între Armată şi Securitate.

VAS: Da, ştiam şi nu voiam ca el să fie implicat. N-am ştiut cum se va desfăşura, n-am ştiut că va interveni Militaru. Militaru a avut alt plan de distrugere a Securităţii, pe care nu l-a făcut singur, şi m-a surprins şi pe mine.

Publicat in categoriile: EVZ Special, Istoria secreta
Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook sau pe Google News
Accesează: