Marele sociolog și statistician Anton Golopenția, prieten al lui Mircea Vulcănescu, ucis în același mod în temnițele cominterniste, a fost ales în 2017 membru post-mortem al Academiei Romane, alături de monahul Nicolae Steinhardt şi fostul deţinut politic Ion Jovin.

A profețit sfârșitul comunismului. Votul Adunării Generale pentru alegerea lui Anton Golopenția a fost acordat în unanimitate. Anton Golopenția, fondator al școlii românești de geopolitică, s-a născut la 12 mai 1909, în comuna Prigor, Caraș-Severin, și a plecat la Ceruri în 9 septembrie 1951, din spitalul închisorii Văcărești.

Răpit de stat

O personalitate științifică complexă, licențiat în Drept și Filosofie, cu doctoratul obținut în Germania, în perioada 1947 – 1948 a ocupat funcția de director general la Institutul Central de Statistică, se scrie într-o biografie publicată de portalul Mărturisitorii.ro.

Sociologul martir a colaborat cu Dimitrie Gusti și a realizat, împreună cu Henri Stahl, filmul sociologic „Un sat basa-rabean – Cornova (1931)”. A fost unul din membrii fondatori ai revistei „Geopolitică și geoistorie”.

Din punctul său de vedere, geopolitica este știința care studiază potențialul statelor și dinamica schimbării mediului geopolitic. În opinia sa, geopolitica trebuie să fie un fel de meteorologie politică. Sociologul Anton Golopenţia şi folclorista Ştefania Cristescu, părinţii doamnei Sanda Golopenţia – în prezent profesor emerit la reputata Brown University din Providence, Rhode Island -, s-au cunoscut la Cornova, în timpul campaniei monografice întreprinse de profesorul Dimitrie Gusti, mai informează sursa citată.

A profețit sfârșitul comunismului

Anton Golopenția poate fi considerat primul sociolog român care a prezis în scrierile sale sfârșitul comunismului, în plin avânt criminal al lui, ceea ce probabil i-a și adus exterminarea rapidă în închisorile controlate de ocupanții sovietici.

Declarațiile sale profetice și testamentare scrise chiar în temnițele bolșevice au fost adunate de fiica sa și publicate în lucrarea „Ultima carte”, apărută la Editura Enciclopedică.

În „Enciclopedia valorilor reprimate”, volum coordonat de profesorii Ilie Bădescu și Mihai Ungheanu, se afirmă că „altele erau ierarhiile şcolii monografice de la Bucureşti, ale sociologiei româneşti în genere, dacă ar mai fi trăit Anton Golopenţia - s-a spus, nu o dată, cu adâncă îndreptăţire.

Moartea de martir

I-a fost dat însă marelui cărturar să împărtăşească destinul atâtor străluciţi colegi de generaţie, ca Mircea Vulcănescu, sfârşind în închisoare, condamnat de regimul comunist de ocupaţie, la numai 42 de ani. Nu făcuse niciodată politică de partid, dar “politica” sa - slujirea interesului naţional - intra, fatalmente, în conflict cu ţelurile noilor autorităţi”.

La 16 ianuarie 1950 Golopenția este practic răpit de agenții kominternului, fiind ridicat chiar din sala de lectură a Academiei Române, fără mandat de arestare, după cum se prezintă în Memoriul înaintat prezidiului Academiei. Cele mai plauzibile cauze ale arestării lui Anton Golopenţia sunt considerate a fi funcția pe care a deținut-o la Institutul de Statistică, enunțarea unei doctrine a românismului în scrierile sale, amiciţia cu Lucreţiu Pătrăşcanu, participarea ca expert la Conferinţa de Pace de la Paris din 1946, cu documente statistice privind despăgubirile către URSS cât și conducerea cercetărilor în Transnistria şi peste Bug (“Românii de la Est de Bug”).

După 18 luni de închisoare sub un regim de exterminare, la Malmaison și Jilava, fără judecată și fără ca familiei să i se permită să-l contacteze ori măcar să afle unde se găseşte, moare în spitalul penitenciarului Văcărești. Certificatul de deces indică drept cauză a mor-ţii “TBC fibro-cazeos” şi drept dată a ei ziua de 9 septembrie 1951.

Dispariția trupului de la morgă

Soţia sa, Ştefania Golopenţia, este înştiinţată de un necunoscut, pe data de 11 septembrie, că trupul lui Anton Golopenţia se află la morgă. Îl găseşte acolo, dar, la întoarcerea de la Serviciul de pompe funebre, trupul lui Anton Golopenţia dispăruse.

A fost îndepărtat fără nici o urmă şi abia după 23 de ani, în 1974, familia reuşeşte să afle cu relativă certitudine locul unde a fost înmormântat: cimitirul din comuna Jilava, se mai arată în lucrarea citată. Fiica lui, în vârstă de nici 10 ani la arestarea tatălui său, emigrează în 1980 în SUA.

Activitatea lui Anton Golopenţia în cadrul sociologiei româneşti a sublini-at-o cu autoritate profesorul H.H. Stahl: “Golopenţia era... o sinteză a mai multora dintre noi: filozof tot atât cât Mircea Vulcănescu, erudit şi profesor tot atât cât Traian Herseni, investiga-tor deopotrivă cu mine şi organizator tot atât de abil ca şi Octavian Neamţu”.

Unul dintre intelectualii de anvergură mondială

Academicianul Ilie Bădescu, directorul Institutului de Sociologie al Academiei Române „Dimitrie Gusti”, ne-a vorbit despre „viziunea profetică a lui Anton Golopenția” afirmând că este „unul dintre intelectualii de anvergură mondială care a meditat asupra condiției poporului român, ca popor european, la pragul mileniului”.

Profesorul Ilie Bădescu mai afirmă că `Anton Golopenția s-a jertfit pentru statul român într-o asimetrie martirică, fiindcă statul, sub mâna ocupantului, s-a întors împotriva lui și l-a asasinat. Asimetria aceasta se reproduce ori de câte ori ocupantul statului devine minoritate majoritară în stat (adică dominator). Lucrul acesta se petrece fiindcă stratul compus din localnicii ticăloșiți în asemenea vremuri fac posibilă o ase-menea completă înstrăinare a statului.

Așa s-a întâmplat și cu ocazia ocupării bolșevice a României, așa se va întâmpla cu orice năvălire, inclusiv cu cea care se anunță ca o „soft power”. Rezultatul e același: statul sfârșește prin a fi folosit contra fiilor lui. Fenomenul este unul de ticăloșire a statului.

În atari momente pușcăria devine tehnică de guvernare fiind folosită ca atare sub felurite justificări ideologice, inclusiv sub justificarea unei moralizări supra-represive a păturilor societății. Anton Golopenția a fost iubitor de stat românesc, precum au fost toți marii patrioți români.

Slujirea lui Dumnezeu

A reflectat ca nimeni altul asupra condițiilor care pot transforma statul într-un organism național activ, puternic și protector, apărător de neam fiind apărător de credință. Una dintre condițiile pe care acest sfânt al închisorilor comuniste, ca și Mircea Vulcănescu, ca și Valeriu Gafencu, o considera esențială pentru împuternicirea statului lucid era „concentrarea ştiinţelor ce privesc aspectele singurati-ce ale statului în aceeaşi şcoală superioară” (A. Golopenția, “Însemnare cu privire la definirea preocupărilor geopolitice”, „Anuarul festiv al societății studenților în geografie Soveja”, 1938, p. 9 și 5).

Este evident că „intelectualii” unui neam sunt fie slujitorii lui fie ticăloșiții lui, după funcția spirituală a propriului lor act intelectual. Trăsăturile de viaţă spirituală, însuşirile şi defectele unui om ori ale unui segment din masa poporului, precum este și segmentul intelectual, capătă înţeles numai prin „funcţiunea pe care aces-te însuşiri şi defecte o au în unitatea sufletească a poporului” (C. Rădules-cu-Motru, Psihologia poporului român, p.21 )”.

„Unitatea sufletească i-o dă unui popor finalitatea lui spirituală”

Anton Golopenția scria că „Unitatea sufletească i-o dă unui popor finalitatea lui spirituală, idealul pe care-l vizează întreaga lui cultură: slujirea lui Dumnezeu, căutarea dreptăţii, fericirea numărului celui mare, a fi demn de în-aintaşi etc.” (A. Golopenţia, „Sociologie”, Ed. Enciclopedică, Buc., 2002, p. 510).

În acest sens, Anton Golopenția “este înaintemergătorul acelei noi ideologii despre slujirea neamului care ne previne că singura formă curată, ferită de mistificări, a slujirii și iubirii de neam care se afirmă în cadrul iubirii de Dumnezeu”, consideră academicianul Ilie Bădescu, care ne mai spune că „Anton Golopenția ne oferă îndrumarul noii doctrine, care își are startul în teoria finalităților spirituale a grupului uman”.

Potrivit lui Golopenția, „finalităţile acestea ar fi de două feluri: proprii şi pseudomorfe, adică de împrumut” și „finalitatea proprie e cea care corespunde majorităţii”.

Destinul unui popor depinde de elitele sale

„Numai poporului, care găseşte în finalitatea sa spirituală condiţii prielnice pentru munca şi dezvoltarea sufletească a majorităţii membrilor săi, numai acela este sigur de viitor. Poporul cu finalitate spirituală corcită din diferite tipuri este un popor pierdut pentru istoria omenirii”, spunea Rădulescu Motru în opera citată.

În acest sens, destinul unui popor, după cum subliniază Anton Golopenția, marele geopolitician și sociolog ucis în temnițele comunismului de ocupație antiromânească și anticreștină, depinde apăsător de elitele sale. De cele false sau de cele reale.

Gânditorul și deținutul-profet Anton Golopenția, asemenea multora dintre străluciţii săi colegi de generație, își are locul binemeritat în galeria noilor martiri și mărturisitori creștini ai veacului XX răpuși de regimul antiuman și antihristic instaurat prin tancurile sovietice

Citește mai mult, dar și alte materiale similare, pe Evenimentul Istoric.

Evenimentul Istoric, cea mai mare revistă de istorie din Europa, aduce în atenția publicului, prin cele 116 pagini ale sale, numeroase subiecte captivante, dosare desecretizate și imagini în exclusivitate.

Noile numere ale revistei sunt disponibile la punctele de difuzare a presei și online pe www.agoramag.ro. 

Dacă vrei să colecționezi revista, te invităm să te abonezi! Poți opta pentru un abonament în varianta print, accesând https://agoramag.ro/abonamente/abonamente-evenimentul-istoric sau poți să te bucuri de versiunea online a revistei, direct pe tableta, computerul sau telefonul tău, accesând https://agoramag.ro/abonamente/abonamente-evenimentul-istoric?product_id=441.