EVZ vă prezintă povestea senzaţională a lui Stelian Moculescu, cel care, în 2007, a fost ales cel mai bun antrenor de volei din lume.
În condiţiile în care România contează din ce în ce mai puţin în sporturile de echipă, Stelian Moculescu, un tehnician aproape necunoscut în România, face furori în Germania şi este, în acest moment, cel mai în vogă antrenor din voleiul mondial! Moculescu a acceptat, în toamna anului trecut, să preia şi funcţia de selecţioner al naţionalei masculine a României, pe care o antrenează în paralel cu formaţia germană VfB Friedrichshafen. Povestea lui Moculescu, una de-a dreptul impresionantă, este neştiută publicului din România.
A dormit pe străzi şi a lucrat ca ajutor de zidar
Fugit în 1972 de comunism, la numai 22 de ani, Stelian Moculescu şi-a făcut un nume în Germania. La început, a dormit pe străzi şi a lucrat ca ajutor de zidar, pentru ca mai apoi să ajungă cel mai titrat antrenor de volei!
Ajuns la 59 de ani, compatriotul nostru a câştigat acum cinci zile, cu formaţia VfB Friedrichshafen, cel de-al 15-lea titlu de campion al Germaniei din carieră! Niciun alt tehnician nu are mai multe asemenea trofee în palmares, lucru valabil şi în cazul Cupei Germaniei, pe care Stelian Moculescu a cucerit-o tot de 15 ori! Toate aceste performanţe au fost încununate în 2007 de câştigarea Ligii Campionilor, în acelaşi an fiind desemnat cel mai bun antrenor de volei! „Premiul de cel mai bun antrenor al anului, câştigat de Moculescu în 2007, se numeşte în volei «Balonul de Aur»”, ne-a declarat ieri Adin Cojocaru, oficial al FR Volei. A calificat Germania la Olimpiadă după 36 de ani! Rezultatele de excepţie obţinute cu echipele de club pe care le-a pregătit i-au adus lui Moculescu două mandate la cârma naţionalei masculine de volei a Germaniei, pe care a calificat-o la Jocurile Olimpice din 2008 după o pauză de 36 de ani! Anul trecut a preluat conducerea unei reprezentative mult mai slab cotate. Moculescu şi-a explicat astfel alegerea: „Am simţit că am o datorie morală faţă de ţara mea, România!”.
INTERVIU
„Dacă eram fotbalist, cred că aş fi fost mai cunoscut” Domnule Moculescu, cum aţi ajuns să antrenaţi în Germania? Stelian Moculescu: Când am mers cu naţionala de volei a României la Olimpiada din 1972, am rămas în Germania. Erau prea multe lucruri care nu-mi plăceau în România de atunci. La München nu aveam pe nimeni, am stat pe străzi la început. Am lucrat ca ajutor de zidar şi m-am ridicat prin muncă şi ambiţie. A fost o perioadă senzaţională din viaţa mea, pe care nu o voi uita niciodată. Aţi continuat să jucaţi şi volei în Germania? Da, însă pe atunci se câştigau foarte puţini bani din sport. Trebuia să şi muncesc, în paralel. Am fost atras de antrenorat şi, la 26 de ani, eram deja antrenor-jucător! Treptat, mi-am făcut un nume şi am ajuns respectat. Nu s-a întâmplat vreodată să antrenez o echipă şi să nu câştig cu ea cel puţin un trofeu!
Cum vă privesc nemţii? Lumea de aici mă apreciază. Mi se recunosc meritele. Nu degeaba am ajuns antrenorul Germaniei. Câte trofee aţi câştigat în carieră? Sincer să fiu, nici nu mai ştiu numărul lor exact. Sunt vreo 32-33 de trofee importante şi multe altele mai mărunte. Cel mai important dintre toate este Liga Campionilor, pentru că este trofeul suprem în volei. De ce credeţi că vă cunoaşte atât de puţină lume în România? Dacă eram fotbalist, cred că aş fi fost mai cunoscut. Oricum, eu am plecat de mult din ţară şi e, pe undeva, normal ca românii să nu ştie prea multe despre mine. Ce v-a determinat să acceptaţi funcţia de selecţioner al României? Am văzut-o ca pe o datorie morală. Simt că trebuie să fac ceva şi pentru ţara mea. Vreau să readuc România în elită. În anii ’70 eram pe locul 5-6 în lume, acum suntem pe 50. E mult de muncă, dar eu am ambiţia să reuşesc.
RUDE Văr cu compozitorul
Pentru românul de rând, numele Moculescu trimite cu gândul la „şla gărele” compuse înainte de 1989 şi, mai recent, la emisiunile de bârfă nocturnă de la OTV. Între antrenorul Stelian Moculescu şi compozitorul Horia Moculescu există totuşi mai mult decât o coincidenţă de nume. „Sunt văr cu tatăl lui. Este un băiat foarte serios şi foarte respectat în Germania. Am fost la el, la München, şi l-am vizitat. Una din fetele lui era o splendoare a Germaniei în anii ’80! El este un mare antrenor şi nu pot decât să mă mândresc cu el”, ne-a declarat ieri Horia Moculescu.
Acesta a povestit pentru EVZ o istorioară interesantă petrecută cu mulţi ani în urmă: „Când Stelian evolua ca jucător pentru o echipă germană, a venit în România într-un turneu. Se întâmpla înainte de ’89. Cristian Ţopescu, care comenta acel meci la TV, m-a sunat să mă întrebe dacă ştiu cine e acel Moculescu din echipa nemţilor. I-am spus că e nepotul meu şi că fugise din ţară. Atunci, s-a ferit să-i pomenească numele pe parcursul jocului. Îi pronunţa doar numărul de pe tricou!”.