Judecătoarea Dana Gîrbovan, șefa Uniunii Naționale a Judecătorilor din România, a dezvăluit, anul trecut, într-un interviu pentru Evenimentul zilei, faptul că a afl at încă din 2010 că existau „plicuri galbene”, care conţineau informaţii despre judecători, trimise de SRI la CSM, dar şi faptul că cererile făcute către preşedintele Klaus Iohannis pentru a lămuri situaţia au rămas fără răspuns. Acum, un misterios plic galben de la DNA, adresat completului de judecată din dosarul Microsoft, redeschide subiectul corespondenței „pe lângă lege” dintre procurori și judecători, cel al „culoarelor” din Justiție și al „câmpului tactic” al serviciilor secrete, sintagmă pe care cu lejeritate generalul SRI Dumitru Dumbravă o folosea în 2015 cu referire la instanțele de judecată.
- EVZ: De-a lungul anilor, ați simțit sau aflat că anumiți magistrați sunt susținuți în carieră de influențe din afara sistemului judiciar și pe alte considerente (spre exemplu de fidelitate) decât cele profesionale?
- Dana Gârbovan: În 2010-2011, într-un cadru colegial fiind, am auzit pentru prima dată vorbindu-se despre acele, de acum celebre, „plicuri galbene”, în care s-ar fi aflat informaţii clasificate ce se trimiteau Consiliului Superior al Magistraturii de către serviciile secrete şi vizau persoane ce candidau la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau pentru funcţii de conducere de nivel înalt în sistemul judiciar. La acel moment subiectul era mai mult din categoria „legendelor urbane”, motiv pentru care nici nu i-am dat mare importanţă. După un an, cred, într-un alt context şi de la o altă persoană, am auzit exact aceeaşi poveste, a „plicului galben”, motiv pentru care am început să îmi pun întrebări serioase dacă existenţa acestor „plicuri galbene”, conţinând informaţii de la servicii „numai pentru anumiţi ochi”, are sau nu o cât de mică bază factuală.
- Când vi s-a confirmat că nu era doar o „legendă urbană”?
- Când, în 2015, a apărut dezvăluirea generalului SRI Dumitru Dumbravă despre „câmpul tactic” şi faptul că SRI face profile de „patternuri” judecătorilor, declaraţie urmată apoi de afirmaţia domnului Hellvig că SRI urmăreşte judecătorii pentru ca aceştia „să nu uite că servesc statul român”, amintirile relatate au dobândit altă relevanţă, iar povestea „plicului galben” a dobândit consistenţă.
UNJR a cerut ulterior, în mod explicit Preşedintelui Klaus Iohannis, în calitate de preşedinte CSAT, să clarifice public dacă şi în baza cărei legi SRI face verificări prealabile numirilor politice sau candidaţilor pentru funcţiile de conducere în sistemul judiciar, atât de la parchete, cât şi de la instanţe, inclusiv în cazul candidaţilor pentru Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Cererile repetate în acest sens au rămas însă fără răspuns din partea Preşedintelui Iohannis. Declasificarea recentă a protocolului încheiat în 2012 între SRI şi CSM – a cărui existenţă a constituit un veritabil şoc pentru mine şi, sunt convinsă, pentru foarte mulţi colegi – a adus mai multă lumină în această gravă problemă a încălcării independenţei justiţiei prin implicarea serviciilor secrete în deciziile din justiţie. În plic galben sau nu, protocolul SRICSM din 2012 confirmă practic că SRI putea furniza CSM-ului, inclusiv în proceduri disciplinare, date şi informaţii la care persoanele vizate nu doar că nu aveau acces, dar nici măcar nu ştiau că există.
- Ne puteți de un exemplu de un abuz judiciar care v-a revoltat?
- Ce m-a revoltat nu a fost un abuz singular dintr-un anumit dosar, lucru care putea fi corectat punctual, ci disfuncţionalităţile de sistem care generau abuzuri în lanţ sau nu le corectau pe cele existente. M-a revoltat „telejustiţia” din ultimii ani de luptă împotriva corupţiei în România, care a mutat judecata din instanţe în spaţiul public, cu efecte nocive atât pentru societate cât şi pentru justiţie, după cum se vede azi. M-a revoltat „cătuşiada” ori spectacolul cătuşelor, ce a reprezentat o încălcarea grosolană a normelor de bază privind respectarea drepturilor omului, a demnităţii umane ce este aferentă fiecărei persoane. M-a revoltat faptul că, odată ce era începută urmărirea penală de către DNA împotriva unei persoane, nu doar că prin comunicatele publice ale DNA şi campanii susţinute de presă acea persoană era de multe ori linşată mediatic, dar persoanei i se negau automat, în spaţiul public, inclusiv dreptul de a vorbi ori de a reclama abuzuri.
Avocatul Chitic: „Toți am fost pentru prima dată martorii unui asemenea demers
Un astfel de „incident procedural” a apărut, marți, în dosarul Microsoft de la Înalta Curte, atunci când președintele completului de judecată, Ștefan Pistol, a anunţat că a primit de la Direcţia Naţională Anticorupţie un plic galben, confidenţial, destinat doar magistraţilor din dosar. EVZ l-a contactat pe avocatul Dan Chitic, apărătorul unuia dintre inculpați, l-a întrebat în ce condiții a ajuns plicul la dosarul cauzei și, mai ales, ce s-a întâmplat cu misteriosul înscris.
- Avocatul Dan Chitic: Toată lumea se întreabă – și judecătorul se întreabă – în legătură cu această problemă. Este o procedură care este absolut surprinzătoare, de altfel este motivul pentru care ședința de judecată a început chiar cu anunțul făcut de către președintele de complet, domnul judecător Pistol, cu privire la faptul că avem un incident procedural, fiind catalogat (n.r. – așa) pentru că nu poate fi catalogat sub nicio altă modalitate atâta vreme cât niciuun fel de dispoziție procedurală nu permite o astfel de comunicare între Parchet și instanță, fără ca apărarea să poată lua la cunoștință de conținutul materialelor.
Este adevărat, am auzit de astfel de incidente procedural cum că s-ar fi petrecut și anterior, direct cu Serviciul Român de Informații sau cu Parchetul. În schimb, în ceea ce mă privește pe mine, pe colegii mei avocați cu care eram în sală, precum am văzut și surprinderea completului de judecată, toți am fost pentru prima dată martorii (…) unui asemenea demers. Nici în procedură nici într-o lege specială care să adauge la procedură (n.r. – nu este specificat). Este absolut nelegal. Nu paralegal: nelegal… Atâta vreme cât o astfel de procedură aduce atingere, evident, unor drepturi fundamentale, cum este dreptul la apărare, încalcă niște principia fundamentale , cum este principiul egalității de arme între apărare și acuzare. Tot demersul este tulburător din punct de vedere legal. Este tulburător pentru un stat care încă are curajul să se pretindă un stat de drept să existe o astfel de tentativă de încălcare a drepturilor fundamentale ale omului. Eu, unul, în fața instanței, am găsit ca fiind un singur remediu posibil: având în vedere că nu știam care este conținutul plicului – dacă acel conținut nu era catalogat ca fiind secret pentru care necesita un certificat ORNISS – era trimiterea înapoi a coletului nedesigilat. Orice desigilare, orice deschidere a acelui plic putând să influențeze judecata finală a judecătorilor.
- EVZ: Era vreo mențiune pe plic?
- Nu l-am văzut.
- Ce scria pe plic?
- A spus (n.r. – judecătorul Ștefan Pistol - vezi foto) că e confidential, destinat instanței, asta a spus. Acum, ce este menționat pe plic nu știm. Eu, unul, nu l-am văzut. (n.r. – Nu știm) nici în ce fel a venit: dacă a venit pur și simplu cu Poșta sau dacă a venit printr-un serviciu de curierat special, de ce nu cel al SRI-ului, pentru că de obicei asemenea corespondențe se fac prin curieratul special asigurat de SRI – ceea ce iarăși nu ne-ar mira deloc.
Ce s-a întâmplat cu „epistola” DNA
- EVZ: Domnule Chitic, plicul a fost adresat instanței, cum ați spus mai devreme, sau judecătorilor? Că dacă scria Înalta Curte e una, dacă scria domnului judecător Ștefan Pistol, că dânsul este președintele completului, e alta…
- Avocatul Dan Chitic: Domnule, eu nu am văzut plicul, nu pot să îmi dau nici măcar cu presupusul aici.
- Credeam că vi l-a arătat domnul judecător…
-Nu. Doar au venit cu 45 de minute întârziere în sală și ne-au făcut vorbire despre acest incident procedural (…) ceea ce este absolut lăudabil din partea judecătorilor Înaltei Curți. În pofida oricăror altor observații legate de felul în care administrează în speță probatoriile – care nu fac obiectul discuției noastre – în această privință atitudinea și răspunsul prompt al judecătorilor Înaltei Curți sunt absolut lăudabile. Și este lăudabil fie și numai pentru faptul că este o chestiune normală, o atitudine normală, într-o țară care este plină de bizarerii și de lucruri care încalcă cele mai elementare condiții ale normalității juridice, normalul a ajuns din păcate să fie apreciat, să trebuiască să fie lăudat și aplaudat. Sper ca un astfel de demers să fie repetat de oricare alt judecător – sau complet – care va fi pus într-o situație similară.
- Știți ce s-a întâmplat cu plicul?
- Plicul – din câte am înțeles din atitudinea și din cele spuse de domnul judecător Pistol – a rămas la instanță, sigilat, s-a făcut o adresă către Parchet pentru a comunica ce conține plicul respectiv, urmând ca la un termen viitor să se pună în discuție o data în plus – pe baza informațiilor primate – dacă poate fi sau nu primit și deschis un astfel de plic.