EMILIAN ISAILĂ: "Luni 1 Ianuarie 2007. O zi închisă şi rece. Temperatura de 4 grade. Intrare în Europa."
N-am citit o consemnare mai interesantă despre aderarea României la Uniunea Europeană. Textul a fost scris de Neculai Bichescu, 81 de ani, din satul Iveşti, judeţul Vaslui. Într-un articol publicat ieri de „Evenimentul zilei“ sub semnătura Oanei Botezatu, cititorii descoperă un personaj senzaţional, un om simplu care a făcut ceva extraordinar: de 31 de ani ţine un jurnal despre oamenii şi întâmplările satului Iveşti.
„Ieri, vaca Lucica a fătat o viţică“, scrie Bichescu într-unul dintre sutele de caiete. Ce-am făcut ieri? Nici nu mai pot să-mi aduc aminte. Pierdut în maşină la semafor, ascultând o melodie, în jurul meu nu s-a întâmplat nimic ce ar merita consemnat. Dar tu ce-ai făcut ieri?
După ce citeşti povestea lui Neculai Bichescu, ai senzaţia că din viaţă au dispărut lucrurile mici, întâmplările care par fără importanţă, dar care au farmecul lor şi ne ajută să trecem de la o zi la alta. În goana noastră după lucruri importante, în obsesia noastră de a fi deosebiţi, de a fi altfel, în dorinţa de a avea cât mai mult, pierdem din farmecul vieţii.
„Primul mort despre care am scris a fost soacră-mea“, povesteşte cronicarul satului. Cel care de mai bine de trei decenii consemnează naşterile şi decesele nu face altceva decât să salveze satul Iveşti şi să-i transforme pe oamenii de acolo în personaje. Viaţa lor - care, până să fie consemnată, părea una banală - capătă o aură de poveste şi se transformă. Da, aceasta e puterea cronicarului.
„Duminică 3 aprilie 1977 a îngropat pe Dobriţa lui Balaban care a trăit până la moarte cu Costică David, un om micuţ la statură şi de meserie dulgher. Tot ce câştiga în timpul săptămânii, duminica se ducea la bufet.“
Nu-i aşa că dulgherul Costică David va trăi veşnic prin această frază? Că viaţa lui capătă un sens, deşi, din descriere, pare să nu fi avut vreunul? Dintr-o dată, mersul la bufet în fiecare duminică pare mai important decât vizita lui Sarkozy în România. Exagerez, dar nu prea mult.
În această poveste e frumoasă munca de zi cu zi a bătrânului care, prin scrisul lui, a făcut ca o întreagă ţară să descopere satul Iveşti. Într-un fel, efortul lui a salvat o comunitate. Încă o dată, un om simplu demonstrează că pasiunea şi răbdarea reuşesc să schimbe lumea mai profund decât o mie de discursuri politice. Satul Iveşti a avut zeci de primari de-a lungul anilor, dar ce-a făcut Neculai Bichescu nu pot face o sută de aleşi locali.
Cred că dacă România vrea să aibă o cultură puternică, scriitori valoroşi, un sens şi un simţ al responsabilităţii, cronica satului Iveşti ar trebui publicată, iar scriitorul premiat. Numai şi pentru faptul că a scris cel mai sincer, interesant, emoţionant şi original text despre aderarea României la Uniunea Europeană.
„Luni, 10 martie, am fost la vie la Pogoneşti. Nu am putut lucra pentru că pământul era plin de apă. Am venit acasă şi până seara m-am îmbătat“, povesteşte Neculai Bichescu cum şi-a petrecut o zi de primăvară. De acelaşi autor, citiţi şi blogul „Stockholm 330“.