Emilian Isaila: "Britanicii pleaca din Irak. Ce fac romanii?"
George Bush a ramas singur. Ieri, premierul Marii Britanii, Tony Blair, a anuntat retragerea a 1.600 de militari din cei 7.100 aflati in sudul Irakului. Aceasta actiune vine intr-un ciudat contrast cu incercarea disperata a presedintelui american de a aduce mai multe trupe in teatrul de operatiuni, pentru a stopa macelul.
Romania e prinsa la mijloc in aceasta strategie haotica. De fapt, la ora actuala nu se mai poate vorbi despre o alianta de lupta impotriva terorismului. Pe rand, din cauza protestelor interne, guvern dupa guvern a renuntat la a-l sprijini pe George Bush in razboiul care tine de prea multa vreme.
In propria lui tara, presedintele a pierdut sprijinul clasei politice. In recentele alegeri, democratii americani au preluat controlul in ambele Camere, castigand, in principal, printr-un discurs impotriva razboiului.
La Bucuresti, criza irakiana urca din nou pe agenda publica, de data aceasta cu ajutorul lui Tony Blair. Senatorul liberal Norica Nicolai pregateste o initiativa legislativa prin care incearca sa-i ia presedintelui decizia de a trimite trupe in teatre de razboi numai cu acordul Consiliului Suprem de Aparare a Tarii, cerand ca pentru acest lucru sa se pronunte si parlamentul. Aceasta initiativa nu e decat o continuare a razboiului dintre Tariceanu si Basescu. Ea vine intr-un moment favorabil pentru cei care se opun ca Romania sa aiba trupe alaturi de americani.
Axa Londra-Washington pare sa se desire, in primul rand din cauza problemelor pe care le au laburistii. Tony Blair a luat aceasta decizie pentru a stopa declinul partidului sau in ochii opiniei publice din Insula. Nici republicanii nu se simt prea bine. Actiunea lui Bush, cea de a trimite mai multe trupe, este de fapt un gest disperat de a rezolva criza si de a salva ce se mai poate salva din imaginea partidului sau. Deocamdata, noua strategie nu functioneaza. Atentatele nu s-au oprit pe strazile Bagdadului. Civilii sunt inca sacrificati.
Din pacate, nimeni nu are o solutie miraculoasa. In acest nou context, politica externa a Romaniei va suferi unele modificari, iar presedintele Basescu se va vedea obligat sa-si nuanteze discursul razboinic de sustinere a americanilor.
In fond, care mai e miza pentru Romania? Ce mai avem de castigat daca ramanem acolo? Se pare ca nu mare lucru. Acum, dupa ce britanicii au dat startul retragerii, nu mai e vorba despre o incalcare a promisiunilor. Armata romana a ramas pana aproape de sfarsit, chiar daca nu a fost unul fericit. Suntem in NATO, suntem in Uniunea Europeana. Nu mai avem obiective strategice de securitate, ci unele pur diplomatice.
La Bucuresti va continua razboiul dintre palate, iar in acest conflict vor fi folosite si trupele din desert. Din pacate, nimeni nu are o strategie de a rezolva criza din Irak. O cale ar fi cea enuntata de Thomas Friedman, editorialist la „New York Times”, care sustine o impartire diplomatica a Irakului intre siiti, sunniti si kurzi. Pare usor, dar destul de greu de crezut ca Turcia va fi de acord sa se invecineze cu un stat kurd. Ramane o intrebare: cine imparte petrolul?