Sorina Chivoiu AL Falahi, femeia omorâtă de soțul său, își dedicase viața orfanilor.
Zece lovituri de cuțit și cinci gloanțe au transformat într-o știre națională o poveste care se derula discret. Un irakian a omorât două femei și apoi a provocat un polițist care l-a împușcat mortal. Orice știre de fapt divers ascunde, sub poleiala de senzațional și de amănunte morbide, o poveste de viață. De cele mai multe ori, tragică.
Așa este și povestea Sorinei Maria Chivoiu, devenită Al Fatahi după una dintre cele mai ciudate cununii de care am auzit în ultimul timp. Ea avea 48 de ani, el 50. El locuiește în Norvegia, unde a emigrat din țara sa natală, Irak. Ea stă la București și viața îi e legată 24 de ore din 24 de un orfelinat. De mai bine de 10 ani, se văd o lună, vara, când ea merge la el în concediu, și câteva zile legate, în care el vine în România. Ultima oară, el a intrat în țară acum câteva zile.
De 24 de ani în slujba copiilor
Dintre multele lucruri pe care le-am auzit în ultimele zile despre Sorina, cel mai important mi s-a părut că era pregătită să facă față oricărei situații de criză. Conducea o instituție unde deseori izbucneau violențe. O prietenă de-a ei ne-a spus că Sorina potolea pe oricine doar cu o privire. Se pare că nu a reușit asta o singură dată. Duminică după-amiază.
Sorina Maria Chivoiu Al Fatahi era șefa Centrului de Plasament „Pinocchio”, din Sectorul 1 al Capitalei. Lucra aici din 1994. A fost, pe rând, educatoare, asistent social și apoi șefă.
Colegii o descriu ca pe un educator dedicat copiilor abandonați. Cel mai bun argument că ăsta e adevărul e faptul că în fiecare decembrie, la Centru se organizează o serbare la care participă oameni din toate domeniile de activitate, profesori, brutari, polițiști. Toți sunt foști „elevi” ai orfelinatului care, după ce au împlinit 18 ani, și-au găsit propriul drum în viață. Sorina a jucat un rol important în schimbarea destinului lor, din copii abandonați în oameni pe picioarele lor.
Un alt amănunt din cei 24 de ani este că, acum mulți ani, a reușit să ducă un cor al copiilor de la „Pinocchio” la emisiunea Echipa Fantastică, a lui Titus Munteanu, show-ul unde s-au lansat Călin Geambașu și Mălina Olinescu.
Sunt multe astfel de povestiri despre asistentul social Sorina, dar ajungem la informația șocantă din biografia ei, prea scurtă. Experiența profesională acumulată o învățase să stăpânească orice situație dificilă. În orfelinat ajung copii care provin din medii violente sau cu probleme mentale care îi transformă în oameni violenți. Colegii Sorinei spun că ea stingea orice conflict. Uneori era de ajuns o singură privire.
Căsnicie part-time
Încă un lucru extras din amintirile colegilor despre Sorina. Mulți nici nu știau că e măritată. Nu ascundea acest lucru, cea mai bună dovadă fiind faptul că numele de Al Fatahi apare în toate actele oficiale despre ea, pe un act prin care e desemnată în consiliul de administrație al unei școli din Sectorul 1 sau pe declarația de avere. Aici sunt trecute un teren mic în satul Mănăstirea, Dâmbovița, un apartament de doar 44 metri pătrați în Buftea, și un venit doar puțin peste cel mediu de la Direcția de Protecție a Copilului.
Totuși doar apropiații ei știau că Sorina se căsătorise în 2008 cu un irakian, stabilit în Norvegia. Se cunoșteau mai demult și, tot actele oficiale o spun, au în comun dorința de a ajuta. Altfel de ce să faci o fundație pentru ajutorarea bătrânilor, Hope for Life. Aici, ea apare președinte, iar două rude ale soțului său figurează ca vicepreședinte și secretar.
Soțul se numește Mohamad AbdelAziz Al Fatahi și avea 50 de ani. În Norvegia, în Alesund, provincia Moed og Romsdal, Mohamad are o afacere, dar colegii Sorinei nu știu în ce constă ea.
În toți acești ani, Sorina și Mohamad nu au locuit niciodată mai mult timp împreună. Când el vine în țară, ei împart apartamentul ei din Buftea, cumpărat înainte de căsătorie, în 2004. În declarația ei de avere nu apar veniturile soțului și nici vreun ajutor bănesc pe care el i l-ar fi dat. Din cauza acestei vieți împărțite între două țări nici nu îl cunoșteau pe Mohamad mulți dintre colegii Sorinei.
Duminică în familie
Duminică după-amiază, vecinii soților Al Falahi, din Aleea Tineretului, din Buftea, au auzit țipete. Nimeni nu a intervenit. O vecină povestește că, pe la 17.30, l-a văzut pe Mohamad în fața blocului vorbind la telefon. Avea mâinile murdare de sânge.
Acum știm că bărbatul suna la Poliție, la 112, unde anunța că „am omorât mama și fata”.
În urmă cu o lună și jumătate, Sorina a avut un accident. A lovit-o o mașină pe trecerea de pietoni. S-a rănit la cap și a stat în spital, la Floreasca, pentru investigații. Acum o lună, îngrijorată, mama ei, Elena Chivoiu, a venit la București. Ea avea 79 de ani.
Duminică, erau în apartament toți trei. Acum doar se presupune ce s-a întâmplat. Unii cred că Mohamad a făcut o criză de gelozie, dar deocamdată nu sunt date concrete despre asta. Ceva s-a întâmplat pentru că el a luat un cuțit de bucătărie și le-a înjunghiat pe ambele femei.
La autopsie s-au numărat zece lovituri de cuțit pe trupurile lor, cele mai grave fiind la gât.
Din semnele criminalistice, se pare că întreaga scenă de violență s-a consumat în bucătăria apartamentului.
După crimă
Ca și cum un dublu omor nu ar fi fost de ajuns, grozăvia avea să continue. După apelul la 112, la fața locului ajunge un polițist de judiciar și un echipaj SMURD. Mohamad i-a așteptat la intrarea în bloc. I-a invitat sus, să le arate cadavrele. Ajunși la etajul al doilea, din ușă, polițistul a văzut trupurile din bucătărie.
Atunci, irakianul a scos cuțitul și a vrut să-l atace pe agent. Cei de la SMURD au lăsat gențile de prim-ajutor și au fugit. Deși un tip solid, trecut prin multe, polițistul a scos pistolul, un Glock, și a tras cinci gloanțe. Patru au trecut prin pieptul atacatorului și un altul l-a rănit la mână.
După urmele de gloanțe de pe pereții holului blocului, gloanțele par a fi trase din poziții diferite, două sunt în stânga ușii de acces în casă și două în partea dreaptă. Când s-a tras, cei doi erau foarte aproape unul de celălalt, dovadă fiind faptul că plumbii au trecut prin corpul irakianului.
Sinucidere ca în Breathless sau a treia crimă?
Sigur că discuțiile la rece, din fotoliile studiourilor de televiziune sau la o cafea, nu pot reconstitui tensiunea trăită de un om, oricât de pregătit psihologic ar fi, atunci când este umăr la umăr cu un ucigaș și vede la picioarele sale trupurile hăcuite ale două femei.
Cum nu vom mai afla niciodată adevărul din mintea irakianului, care sigur era într-o stare psihică deosebită după ce omorâse doi oameni, nu ne rămâne decât să speculăm.
După dublul omor, el a ieșit din casă, trăgând ușa după el, închizând în urmă dezastrul pe care-l provocase. A ajuns afară, a sunat la poliție. Poate aparent s-a mai liniștit. Nu ar avea logică să cheme polițiștii doar ca să mai aibă pe cine să omoare!
Prima ipoteză este că, văzând din nou trupurile victimelor sale, a avut o nouă cădere psihică. Un nou acces de furie, gata să fie revărsată asupra omului aflat lângă el, furie pe care nu a putut-o controla.
Unii criminali, după o crimă pasională se „decompensează”, se liniștesc, dar, în ciuda zicalei desprinsă din filmele despre omoruri, puțini se întorc la locul crimei.
A doua ipoteză este că irakianul a vrut să se sinucidă, poate tot pe fondul șocului de a revedea grozăvia pe care o făcuse. A ales o metodă relativ simplă, a provocat un om înarmat, atacându-l.
Scena de acest fel nu e nouă. De multe ori, indivizi care au vrut să se omoare, dar nu aveau pe moment tăria să o facă singuri, au forțat nota către polițiști înarmați, știind că aceștia trebuie să aibă o reacție.
Modalitatea de sinucidere cu arma „lungului braț al legii” poartă numele de „sinucidere breathless”. Numele e dat de filmul cu același nume, din 1983, cu Richard Gere. În final, eroul din film, deși înconjurat de polițiști cu armele ațintite spre el, se apleacă să ridice de pe asfalt propriul pistol, tocmai ca să fie omorât. Ca un fapt divers, care încheie o „știre” de fapt divers, scena e copiată dintr-un film din 1960, cu Jean Paul Belmondo, dar nu trebuie niciodată să subestimăm puterea filmelor americane, chiar și când sunt remake-uri, de a influența.
Ancheta oficială
Trupurile celor două femei au fost depuse la capela Sfânta Ecaterina, din curtea Direcției Protecției Copilului Sector 1. Miercuri au plecat spre Vrancea. Irakianul este încă la morgă, așteptând rudele să-l ridice. Deși pare un cerc închis, ancheta nu s-a terminat încă. S-a deschis un dosar care speră să clarifice faptele irakianului, omor calificat, cu două victime, și tentativă de omor la polițist.
Cel anchetat cu adevărat acum este polițistul. Agentul șef principal, în vârstă de 49 de ani, lucrător la Serviciul de Investigații Criminale din Poliția orașului Buftea, om care își aștepta pensionarea, e subiectul unui dosar penal. Noile reglementări privind punerea în pericol a vieții unui polițist consideră că folosirea armei este justificată, dar decizia îi va aparține unui procuror.
Agentul are nevoie de consiliere psihologică după acest eveniment.
„Doamne, odihnește-o pe Sorina”
Colegii și prietenii și-au luat rămas bun de la Sorina Chivoiu și de la mama acesteia, Elena, marți după-amiază, la Capela „Sfânta Ecaterina”, din curtea DGASPC Sector 1. Alături de cei care au cunoscut-o pe fosta șefă a Centrului „Pinocchio”, sau aflat și copii pe care Sorina i-a avut în îngrijire. Miercuri dimineață, sicriile celor două femei au fost transportate la Focșani, locul din care se trăgeau. Pe pagina sa de Facebook, Cristina Scripcaru, o colegă a Sorinei a transmis un mesaj tulburător: „Doamne, odihnește-o pe Sorina Chivoiu în tihna Raiului tău! A fost colega noastră, un înger de femeie, șefa Centrului de Plasament Pinochio, o misiune grea, pentru un suflet puternic. Și nouă, celor rămași, ridică-ne ochii spre Tine și ocrotește-ne!”.