O nouă mărturie din procesul Colectiv, în care o supraviețuitoare descrie viteza incredibilă de propagare a flăcărilor pe tavanul clubului, face trimitere expresă la o ipoteză pe care anchetatorii nu au luat-o în calcul: cea a aprinderii unui gaz, cu rol de catalizator.

Andreea Necșulescu, fostă Popa, este de profesie architect, a supraviețuit incendiului din 31 octombrie 2015 și a fost audiată la proces pe 20 iunie. Ea a relatat că, în seara tragediei, accesul în club se făcea printr-un container care avea deschisă doar partea din dreapta a ușii. Andreea Necșulescu și-a amintit că la garderobă a avut numărul 222 și că în club era „cald și aglomerat”, motiv pentru care i-a și spus soțului ei că „nu merge ventilația”.

„Am văzut două reprize de artificii, dar nu erau puternice, ci mai degrabă ca alea de tort de nuntă. Nu am văzut dacă ajungeau la spectator sau la stâlpi. Când am auzit solistul spunând că «asta nu era în program» neam uitat și am văzut că a luat foc, dar flacăra nu era mare, era pe buretele de pe stâlp. Soțul meu a spus: ieșim acum! Credeam că soțul meu se panicase degeaba, dar am zis să îi fac pe plac. Când am ajuns la ușa care dădea spre container m-am întors și am văzut că flacara era deja spre tavan. Se vedea aerul ca un gaz de culoare albăstruie, deasupra. Așa se vedea, am zis că explodează!”, a relatat Andreea Necșulescu.

„Am intrat amândoi în container. Din cauza înghesuielii, soțul meu m-a scăpat. Oamenii deja începuseră să cadă. Până la urmă, soțul meu a reușit să mă tragă afară, ușa fiind deschisă tot în parte. În spate – lumea împingea, în față – cineva căzuse, pentru că era o treaptă. Eu atunci eram convinsă ca o să explodeze, aveam chestia asta în cap. A ieșit o flacără, mai întâi a venit căldura, mie mi se vidaseră plămânii. Arăt că în container începuse să se simtă fum și, după ce am ieșit, ne-am tras lateral, pentru că credeam că va exploda totul de la ceea ce credeam că e gaz. A venit un val de fum și de cenușă, ne-a sufocat. Am văzut oameni arzând afară, am crezut că și noi ardeam, dar nu am ars”, a mai declarat martora.

 HHO, gazul care a incendiat dirijabilul Hindenburg

O nouă ipoteză în cazul dezastrului din clubul Colectiv care avansează posibilitatea acumulării unui gaz – oxihidrogen (HHO) – în zona tavanului, ar da, pe de o parte, o explicație credibilă pentru viteza mare de propagare a flăcărilor pe plafonul cu șipci de lemn, iar, pe de altă parte, ar justifica lipsa oricăror urme după producerea incendiului.

Potrivit noii ipoteze, flăcările care s-au propagat pe tavan cu o viteză uluitoare – 3,5 metri pe secundă, potrivit suplimentului de expertiză aflat la dosar– ar fi putut fi alimentate de un amestec pe bază de hidrogen, așa cum este HHO. În felul acesta s-ar explica și de ce, până acum, nici anchetatorii, nici experții nu au găsit catalizatorul, adică acea substanță care mărește viteza unei reacții chimice.

Surse din domeniul aviației au declarat pentru EVZ că oxihidrogenul ar putea declanșa o astfel de reacție, iar după incendiu nu ar lăsa nicio urmă. Aceleași surse arată că oxihidrogenul a fost compusul care a accelerat incendul care, în 1937, a cuprins zeppelinul Hinedenburg. Una dintre teoriile care încearcă să explice dezastrul de atunci este că, în momentul aterizării, operatorii dirijabilului au dat drumul la hidrogen – gazul folosit de Hindemburg în locul heliului– iar în amestec cu oxigenul din aer s-a format HHO, un compus inflamabil. Dacă un asemenea gaz, precum HHO, ar fi potențat extinderea rapidă a focului pe tavan, o declarație a unui supraviețuitor, de la proces, pare să întărească această ipoteză: „Am văzut cum lângă mine ardeau oameni. Ardeau de sus în jos”.

 

Specialiștii nu exclud existența unui accelerator

În ediţia din 28 martie 2016, EVZ a prezentat cum expertizele realizate în dosarul „Colectiv” adâncesc, în loc să dezlege, misterul producerii tragediei. Două instituţii au încercat să reconstituie condiţiile în care a avut loc incendiul din club: INSEMEX – Petroșani şi Universitatea Politehnică București. La simulări au fost folosite tipul de spumă poliuretanică care exista pe tavan, grătarele de lemn care o mascau, dar şi tipul de burete folosit la antifonare. Cu toate acestea, experţii nu au reuşit să reproducă incendiul, cel din Colectiv răspândindu- se cu o viteză de cinci ori mai mare decât cel realizat în condiţii de laborator. Mai mult, experţii nu au reuşit să obţină nici aceiaşi compuşi chimici rezultaţi în urma arderii şi nu exclud ca în club să fi existat o substanţă care să fi acţionat ca un accelerator de ardere şi care ar explica viteza mare de propagare a incendiului.

 

Alți doi martori descriu incendiul: „Exact cum ai arunca un chibrit într-o baltă de benzină”

Alți doi supraviețuitori din Colectiv au relatat că flacăra care a cuprins stâlpul ardea „natural”, însă în momentul în care a ajuns la rastelul de lemn focul s-a extins „instant”. Rapiditatea extinderii incendiului i-a dus pe martori cu gândul la aprinderea benzinei.

„La sfârșitul jetului câteva scântei au atins buretele. S-a aprins buretele foarte ușor…natural. Foarte natural. Timp în care solistul Andrei Găluț a spus că ia uite, s-a aprins ceva, asta nu era în program. În momentul respectiv eu eram setat să mă duc să iau stingătorul – de la scenă, mă gândeam – că trebuia să fie un stingător la scenă. Așa era normal. (…) Până să mă duc să iau stingătorul am văzut că cineva a aruncat bere, încerca să stingă stâlpul. În momentul în care a ajuns la tavan efectiv…porțiunea de jumătate de tavan cât era acolo s-a aprins instant, exact cum ai arunca un chibrit într-o baltă de benzină. Instant! Deci… nefiresc”, a spus unul dintre supraviețuitori într-un documentar prezentat pe Digi24.

O altă supraviețuitoare a relatat la proces momentul-cheie al incendiului, când flacăra de pe stâlp s-a extins la tavan. „Jerba aceea, a doua, a fost mult prea intensă, mai puternică decât prima, când a lovit partea superioară a stâlpului s-a aprins buretele destul de repede și flacăra a urcat spre tavan. Rastelul nu a ars, dar s-a aprins materialul fonoabsorbant. S-a extins atât de repede încât aveam impresia că materialul e îmbibat un benzină”, a povestit în sala de judecată o supraviețuitoare a tragediei.

Eugen Iancu, tatăl unui tânăr decedat în urma incendiului, totodată fondator al Asociației Victimelor din Colectiv, vorbește la rândul său despre „o explozie”. „Sunt foarte multe semne de întrebare în acest dosar. Iar cel mai mare semn de întrebare se referă la flacără. (…) Deci, acolo, flacăra a urcat liniştită, în mod normal, iar în momentul în care a ajuns sus, a plecat într-o explozie şi, în câteva secunde, a cuprins tot. Acolo erau nişte gaze. De unde?!... Sunt multe, foarte multe semne de întrebare pe care nimeni n-a vrut să le cerceteze”, a spus Eugen Iancu, tatăl lui Alexandru Mihai Iancu.