O calugarita, micuta, îmbracata în negru, la volanul unui buldozer galben, urias.
Imaginea are ceva suprarealist. Maicuta a condus utilajul cu mare dibacie de-a lungul satului Bârsana din Maramures si a intrat cu el, fara nici o ezitare, din câteva manevre executate cu o dexteritate de buldozerist încercat pe mari santiere, pe poarta manastirii.
Tot aici, la Bârsana, am aflat ca biserica de lemn din Surdesti, ridicata pe la 1721, cu un turn de 54 de metri, cea mai înalta biserica de lemn din Europa, monument din patrimoniul mondial, nu mai detine recordul: cea de la Bârsana e mai înalta. Admiratia a avut viata scurta, de câtiva kilometri, caci la Sapânta m-am trezit în fata unei biserici de lemn si mai înalte. Nu stiu prin ce sistem de scripeti or fi ridicat turnurile cei din veacul al XVIII-lea.
Acum, am aflat, un turn e floare la ureche: se face jos si se monteaza cu elicopterul. Nu am vazut cu ochii mei operatiunea, dar nimic nu ma împiedica sa vad la mansa elicopterului o calugarita. Nimic nu ma împiedica sa-mi imaginez, acum când zgârie-norii au devenit banali, ca la anul voi vedea un avion de mare tonaj, unul din acelea cu care americanii îsi duc tancurile spre campul de lupta, amenajat ca o biserica trecând peste Maramures: daca se poate vopsit în „albastru de Voronet”, cu un turn de lemn în care sa bata clopotele atât de tare, încât sa acopere zgomotul motoarelor.
Parca vad morosenii, sprijiniti în coada sapei si stergându-se de sudoare cu dosul palmei, privind spre cer si zicând: „E ora 11.00, înseamna ca e avionul manastirii cutare, ca acolo se practica cunoscuta rugaciune de la zece mii de metri!”.
Sigur, priceperea mesterilor lemnari din Maramures e impresionanta. Se zice ca un inginer japonez i-a cerut unui mester din Maramures planul bisericii la care lucra. „Nu am niciun plan – i-a spus mesterul – planul bisericii e la mine în cap!”.
Nu stiu de ce, deodata, mi-am adus aminte de o bisericuta din judetul Bistrita-Nasaud: o bisericuta construita cine stie când pe talpi de sanie, în care nu încapeau mai mult de sapte oameni înghesuiti. Credinciosii se adunau în jurul ei ca sa asculte prin ferestruicile fara geamuri liturghia. În caz de primejdie, se înhamau boii la biserica si satul se retragea la loc scutit, în vreo padure. Caci un sat fara biserica era de neconceput.
Si, apoi, mi-e dor de imaginea unui calugar cu o carte de rugaciuni în mâna.