Editura Evenimentul si Capital

Ion Iliescu, o fotografie neretuşată la 80 de ani

6af67d0964c93866484839e637e9f7bf
Autor: | | 0 Comentarii | 0 Vizualizari

Ion Iliescu, cel mai important politician român din 1989 încoace, împlineşte azi opt decenii de viaţă. Din motive ce ţin de pregătirea temeinică a unui discurs pe care îl va rosti în faţa socialiştilor francezi, aniversarea s-a ţinut în avans, adică ieri.

I-au fost alături vechi tovarăşi de luptă în democraţia originală, Răzvan Theodorescu şi Gelu Voican Voiculescu, doamne care nu se sfiesc să-şi proclame fidelitatea electorală, precum şi un tânăr devenit recent preşedintele unui partid conceput de sărbătoritul zilei. Fostul preşedinte a influenţat cel mai mult viaţa românilor. Greşelile sale şi lucrurile bune l-au făcut cel mai iubit şi mai hulit politician român de după Revoluţie. Întrucât importanţa rolului avut de Ion Iliescu în tranziţia începută acum două decenii nu poate fi negată, EVZ vă propune o radiografie, cu bune şi cu rele, a celui ajuns acum aproximativ la vârsta rivalilor săi ţărănişti şi liberali din anii fesenismului. Despre Ion Iliescu se pot spune foarte multe şi nu doar din trecutul relativ îndepărtat. Chiar şi din prezent, când activistul de odinioară înfierează - cu mânia cu care acuza întinarea nobilelor idealuri ale socialismului - manelizarea, grobianismul şi mişculaţiile partidului în care Geoană i-a predat ştafeta lui Ponta. În schimb, nu se poate spune că zâmbetul său imens mai îndeamnă la consens. Că acest consens e de bine sau de rău este însă o temă pe care n-o vom lămuri nici la centenarul celui care visa să facă perestroika şi a ieşit Revoluţie. Top 5 - Fapte rele Acuzat pentru morţii Revoluţiei

Crimele săvârşite după 22 decembrie 1989 l-au adus pe Ion Iliescu în faţa procurorilor. A fost pus sub acuzare, oficial, în februarie 2009, iar mărturia învinuitului se întinde pe 14 pagini. Lui Iliescu şi altor foşti militari li se impută moartea a 942 de persoane care au continuat să lupte pentru libertate după 22 decembrie, când dictatorul cedase deja puterea. „Dacă aş fi închis în dosarele Revoluţiei, ar protesta întreaga ţară”, a declarat Ion Iliescu într-un interviu pentru BBC, întrebat despre evenimentele din 1989.
Mulţumirile aduse minerilor pentru „conştiinţă civică”
Cu toate că dosarul mineriadei din iunie 1990 a fost închis, şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis neînceperea urmăririi penale împotriva lui Ion Iliescu, istoria nu a clasat episodul „Romexpo”. După violenţele petrecute în Piaţa Universităţii, care s-au soldat cu decesul a patru persoane şi rănirea altor trei prin împuşcare, fostul preşedinte le-a mulţumit minerilor pentru „toată atitudinea de înaltă conştiinţă civică”. După rezoluţia procurorilor, Iliescu declara: „Vinovaţi sunt cei care i-au incitat pe mineri”.
Primirea şi expulzarea în aceeaşi zi a Regelui Mihai
După ce a preluat puterea, Ion Iliescu a făcut tot posibilul ca revenirea din exil a Regelui Mihai I să fie stopată. Acordarea vizei i-a fost refuzată de mai multe ori pe parcursul anului 1990. În zilele de Crăciun ale aceluaşi an, deşi iniţial i s-a permis fostului suveran să intre în ţară, acesta a fost reţinut de trupele de poliţie pe Autostrada Bucureşti-Piteşti şi expulzat. Fostul monarh nu a mai fost lăsat să revină până în aprilie 1992. Întâmpinat de un milion de oameni, Regele Mihai devenise pentru Iliescu o ameninţare politică. A fost interzis din nou.
Transformarea „eşalonului doi” al PCR în democratizatori
Sub pretextul ”reconcilierii” şi al ”uniunii naţionale” fostul preşedinte a încercat, imediat după Revoluţie, să acrediteze ideea că doar ”eşalonul doi” al PCR poate salva România. ”Cei capabili să reformeze sistemul sunt tocmai cei care aparţin sistemului şi care au căpătat această experienţă generală, pentru că numai ei pot analiza din interior toate pârghiile transformatoare, pe o bază reală”, spunea Iliescu pe 7 ianuarie 1990. Filosofia lui a stat în calea tuturor tentativelor de iniţiere a unei legi a lustraţiei, fapt care a ţinut România în loc.
Demonizarea opoziţiei şi a lui Corneliu Coposu
Răsturnarea dictaturii ceauşiste a venit „la pachet” cu încercarea lui Ion Iliescu de a minimaliza importanţa partidelor istorice care i se opuneau. Luările de cuvânt ăpentru „înfierarea” liderilor opoziţiei au culminat cu acuzaţiile aduse lui Corneliu Coposu, în 1997, la aproape doi ani distanţă de la moartea seniorului. „Cei care au fost la Moscova au fost cei care s-au rupt de URSS, nu cei care astăzi se bat cu pumnul în piept pentru anticomunismul lor. Se ştie foarte bine că fostul preşedinte al PNŢ a fost informator al Securităţii”.
ANIVERSAREA UNUI SUPRAVIEŢUITOR Iosif Boda: „Conştiinţa lui Ion Iliescu nu e marmură de Carrara” Fost consilier prezidenţial, director de campanie electorală în 1996 şi apropiat al lui Ion Iliescu. Trei atribute suficiente pentru a spune despre Iosif Boda că îl poate demonta şi reasambla în câteva cuvinte pe primul preşedinte al României postcomuniste. EVZ: Cum l-aţi descrie pe Ion Iliescu într-un singur cuvânt? Iosif Boda: Preşedinte! Şi aş mai spune ceva: aparent, el nu şi-a dorit puterea. Când spuneţi „aparent” insinuaţi ceva? Sunt lucruri pe care le cunosc din interior, dar despre care nu vreau să vorbesc. Iliescu ar fi supravieţuit în orice epocă. Înainte de Revoluţie, intelectualii vedeau în el o speranţă. Şi eu la fel. V-aţi simţit înşelat? Nu ştiu dacă ne-a păcălit, dar, în comparaţie cu rinocerii comunişti, el era un om al Iluminismului. Oameni ai Iluminismului erau şi despoţii luminaţi. Aşa e. Trebuie spus că Iliescu avea o pornire spre un anumit centralism. Asta explică şi faptul că i-a chemat pe mineri în 1990? Nu i-a chemat el pe mineri. Asta ştiu sigur. Lui i se poate imputa doar faptul că s-a lăsat convins că Piaţa Universităţii îşi epuizase potenţialul. Putem să ne amintim scenele când le mulţumeşte minerilor... Şi mie, când văd acele secvenţe, mi se par parte integrantă din tablou. Iliescu era foarte convins, dar nu el i-a chemat. A fost totuşi mereu cu un pas în faţa partidului din care provenea. A fost şi cu un pas în spatele nevoilor României? Da, era cu un pas în urmă. Dar asta doar dacă îl judecăm cu mintea de acum. Ion Iliescu trebuie supus judecăţii istoriei? Nu cred că avem temei să facem asta. Iliescu a fost doar un om supus vremurilor, chiar dacă un actor important. El n-a stăpânit evenimentele de la Revoluţie. A părut totuşi consecvent în propriile erori. Conştiinţa lui Ion Iliescu nu e marmură de Carrara. Totuşi, nu trebuie să uităm că el a evoluat cu timpul, şi-a reconsiderat chiar propriile crezuri politice. Iliescu e un om sincer. Şi e un om consecvent, cel mai consecvent politician alături de care am lucrat.

S-a intamplat in direct, la Realitatea TV! Rares Bogdan: Vor sa ma aresteze

Pagina 1 din 2
Tag-uri:



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Anchete EVZ

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000