Serghei Mizil a dezvăluit, în premieră în emisiunea „Dosare de presă” pe EVZ PLAY, adevărata relație dintre tatăl său, Paul Niculescu-Mizil, și cel care i-a fost acestuia ca un frate, Ion Iliescu.

Serghei Mizil se declară un om fericit, un om liber, care a făcut doar ce a vrut în viață. Cu toate acestea, recunoaște că a avut „noroc în viață”.

„Mi-a dat viața tot, dar am avut și un noroc, trebuie să recunoasc, datorită tatălui meu care nu s-a băgat în absolut nimic. M-a lăsat în pace. (...) Tata nu s-a băgat niciodată: „Bă, te duci acolo, fă-te membru de partid..”. N-am avut nicio apartenență politică. Păi cine să mă ia pe mine, cu părul ăla și cu ce făceam?”, a dezvăluit Mizil în emidiunea „Dosare de presă”, pe EVZ PLAY.

Serghei Mizil: „L-am descoperit pe tata abia la Revoluție”

În mod surprinzător, relația lui Serghei Mizil cu tatăl său, Paul Niculescu-Mizil, nu a fost una dintre cele mai strălucite. „Aveam casă mare, cu piscină, cu douăzeci și ceva de camere, vorbeam prin megafoane. Ăla era la guvernare, eu eram la mare. Când să vorbesc cu el și ce să vorbesc cu el?”, a mărturisit cu franchețe Serghei Mizil.

„N-am avut o relație strânsă cu el până la Revoluție. Adică, eu mergeam mai mult pe afară, cu băieții... Eram într-un fel... Pot să zic că am fost și puțin disident și anti-comunist. Că mi-a zis multă lume după Revoluție, că eu am avut probleme și cu familia Ceaușescu, dar, în fine, tata a spus că e între noi și între noi rămâne... Multă lume a zis că de ce nu te duci... Și-am zis zis că nu pot, că m-aș face de râs, să zic că eu, care am stat în vile cu piscine, cu șalupe, cu alea, să zic că am fost disident.

Înainte de Revoluție eu ieșeam afară, când vroiam eu. Și când te întorceai aici..., mai ales spre sfârșit, că la un moment dat Ceaușescu dăduse o libertate destul de mare, nu prea se simțea atunci. Dar după aia era impresionant.

Am mai spus asta: când plecam cu mașina, ca să aduc  obiectele „de consum”, când ajungeam la unguri acolo și era bariera aia tărcată și se dădea la o parte și toți ăia cu căciuli, cum era și la noi... Și nimeni în vamă... Și treceai acolo, nu mai era nimeni... Mergeai, nu mai era frontieră, nu mai era nimic... Era deprimant când te întorceai. Bine, dacă mai ținea mult regimul, eu o „tundeam”. Eu nu am plecat datorită părinților.

Am fost o familie unită, am crescut în spiritul ăsta. Eu nu aveam probleme cu tata, pentru că nu aveam răbdare să discut cu el. El încerca tot timpul să-mi explice. El era cu vorbele. Și eu mă enervam. „Ce mă freci tu cu ce e aici, când eu văd ce e acolo”.

Paul Niculescu-Mizil: Nu vreau să mă condamne istoria ca pe un trădător

Paul Niculescu-Mizil era, în 22 decembrie 1989, membru al CPEx şi preşedinte al CENTROCOOP, membru important al conducerii Partidului Comunist Român. Nu mult după Revoluția din 1989, toți membrii CPEx au fost arestați. Însă, Paul Niculescu-Mizil, nu a fost arestat. Ba chiar a fost uns ministru în primul guvern post-decembrist.

Arestarea sa avea să vină pe 19 februarie 1990. A fost și el acuzat în procesul membrilor CPEx, care, la 17 decembrie 1989, au aprobat cererea lui Nicolae Ceauşescu de a se declara starea de necesitate, fiind reprimaţi demonstranţii de la Timişoara. Niculescu-Mizil a fost condamnat la 16 ani de închisoare pentru complicitate la genocid.

Serghei Mizil a povestit  că abia atunci și-a cunoscut tatăl cu adevărat și l-a admirat pentru ceea ce este.

„L-am văzut și eu complet altfel și mi-am dat seama că, „Domnule, omul a avut ceva în cap”. L-am descoperit pe tata la Revoluție. De ce? Că pe el lumea l-a băgat în CPUN-ul ăla (Consiliul Provizoriu de Uniune Națională, n.e.), nenorocirea aia care a distrus țara, cu Iliescu în frunte. Care ar trebui să meargă la pușcărie, ca să fac o mică paranteză. Și, lângă el, mulți alții.

Și tata mi-a zis „Băi, eu ies de aici”. Tata cu Iliescu erau frați. Tata s-a certat mult cu Ceaușescu pentru Iliescu. Iliescu era unchiul, eram în aceeași casă, concediile erau împreună. Și eu i-am zis lui tata: „Băi, dacă ieși, ăsta te bagă la pușcărie”. Că eu l-am văzut cum e. Și tata mi-a zis „Băi, nu se poate să nu mă duc”. Și eu i-am zis, „Băi, cum să te duci la pușcărie? Dacă poți să scapi, scapi”. Că noi, cum eram pe acolo, care cade, cade, care nu, e halit.

Și tata mi-a spus „Istoria mă va condamna ca pe un trădător. Nu pot ca ăia toți cu care am fost să fie la pușcărie și eu în libertate. Eu trebuie să mă duc acolo.”

Bineînțeles, l-au coafat a doua zi Iliescu cu Roman, puși de ruși. Și atunci mi-am dat seama că omul crede în chestia aia, că e convins. Când m-am dus în sală, mi-am dat seama că e tare. Și că lumea apreciază, era imediat după... Și ăia care se mai ridicau începeau cu „Dictatorul, dictatoarea”...

Și s-a ridicat tata, că era mic, și-a zis „Elena și Nicolae Ceaușescu”, le-a zis. Și ăștia au început că hă-huo. Și tata a zis „Nu huiduiți, le spun Elena și Nicolae Ceaușescu că au fost oamenii cu care am lucrat. Dacă îi fac pe ăștia dictatori, înseamnă că sunt șie eu. Am fost comunist și acum mi-ad dat seama și sunt socialist utopic. Și vreau să fiu condamnat pe ce-am făcut, nu pe ce-au făcut alții”.

Că atunci cu 60.000 de morți, cu toată demagogia lui Iliescu ca să ajungă la putere. Și sala l-a aplaudat. Și-atunci am spus „Băi, omu-i tare!”

Serghei Mizil: „Eu îl consider trădător pe Iliescu”

După aproape trei ani de pușcărie, la sfârșitul anului 1992, președintele Ion Iliescu îl grațiază pe Paul Niculescu-Mizil.

„M-a sunat doctorul Arusoaei (Aurelian Arusoaei, șeful Spitalului Penitenciar Jilava, n.e.) să-l iau pe tata. „Vino să-l iei pe taică-tu, că nu vrea să iasă”. Zic, „Vino, bă, acasă”.

Îi scrisese pe buletin crimă și nu știu ce genocid. Și el a zis „Până nu mi se spune ce-am făcut eu și nu 62.000, că au fost 1.000. Și cei mai mulți au fost după ce Ceaușescu n-a mai avut putere. Păi cum să-mi pună mie 62.000 de morți? Mie să-mi spună ce-am făcut. Am fost ministru de Finanțe, am dat banii, am dat aurul... Sau ce am făcut, Nu așa generic. Dacă nu, nu ies”, a spus Serghei Mizil.

Cerveni a venit la proces și a spus că pentru ei ar fi o onoare să treacă la Liberali. Și tata a spus nu. „Am fost într-un singur partid și nu mai intru în niciunul”. O chestie de osatură, că ai văzut acuma cum se mută ăștia.

Serghei Mizil spune că admiră oamenii care cred într-o idee, orice s-ar întâmpla, până la moarte. Așa cum a fost și tatăl său.

„Știi ce i-a spus „unchiul” Iliescu lui tata înainte să intre la închisoare? Trebuia să meargă a doua zi și l-a sunat cu o seară înainte. Și i-a spus „Vezi că așa și așa... Dar să fii demn, Paule, acolo.”

Eu îl consider un trădător (pe Ion Iliescu, n.e.). Păi și-a trădat tovarășii de luptă, nu?”, a mai spus Serghei Mizil.