Evenimentul zilei vă prezintă, de astăzi, o serie de povestiri surprinse în cărţile de memorii ale unor persoane care au trăit anumite experienţe politice și nu numai. Vom începe cu pasaje din cartea lui Ion. I. Brătianu, „În legitimă apărare”
În cartea sa de pamflete, Ion I. Brătianu surprinde un episod mai puţin fast. Povestirea „Ai noștri, ca brazii”, redă o întâmplare care caracterizează societatea românească, dar și scena politică din prezent, chiar dacă textul este scris în 2002.
Dependenţa de corupţie
„Suntem bine cunoscuţi la toate graniţele. Pe frumoasele noastre pașapoarte roșugrena, plastifiate, în stânga jos, în dreptul numelui, ni s-a trecut prescurtarea naţionalităţii din român (poa’ că n-o fi încăput) în «ROM». Deci suntem romi. Și cum naţionalitatea română nu-i prea cunoscută, am luat-o pe asta... că-i mai celebră”.
În continuare, scriitorul consideră că, ceea ce nu fac cetăţenii români în ţară, ajung să facă alţii în locul lor. Mai precis, acesta face referire la curăţenie, dar nu curăţenia obișnuită, ci curăţenia din instituţii. Anume: „Nu pe străzi, cu târnul și tomberoane, ci în Ministerul Justiţiei, Ministerul de Interne, și-om mai descoperi. Scurt. Celebrul «Clan Căpăţână» (ce, n-aţi auzit de el? Nici ei de Beethoven), adicătelea Petrișor Dinu, Dumitru Florian, cu casete video, audio, fotografii, face scandal în «Dosarul Lică». C-au dat bani curaţi, la procurori «jegoși». Cui? Magistraţilor? Care? Samson, Vintilescu, Crișu, Liviu Popescu. Banii ca banii, dă-le în mă-sa de 5.000 de mărci, dar le dădu și oale (c-astai specialitatea lor) și nu cositorite, ţigănești, ci Zepter, elveţiene, de nu pui apă și se fierbe oul”. În acest pasaj, se face o radiografie a politicienilor intoxicaţi de corupţie
Într-un alt fragment este relatată, de asemenea, o situaţie similară. „...au fost arestaţi mai mulţi trepăduși, dar și unul dintre cei mai influenţi judecători ai Curţii de Apel - Viorel Burzo, cu a lui soţie de Drept și președintă a Tribunalului Judeţean - Mihaela Burzo, cea care și-a dat demisia, luându-l cu ea și pe procurorul Ioan Georgiu.”
Civilizaţia ne-a ocolit ţara
Ion I. Brătianu se întreabă, indignat: „Cum ajungi tu, ditamai magistratul, să ai poze cu tingiri și nea Gabor? Și dacă nu-i adevărat, de ce să-i destitui? Și ei de ce să stea azi la răcoare?” .
Într-o discuţie cu Brătianu, un cetăţean din Cluj, Lajos, are o intervenţie de-a dreptul îndrăzneaţă: „N-ai știut, boierule, cui să dai verzișorii”. Autorul nu contestă vorbele acestuia, dimpotrivă: „Și nu pot să nu-i dau dreptate. În 11 ani de democraţie originală, cu puterile <> în Stat, procesele durează 6-8 ani, pentru că au de făcut expertize, revalorizări din 6 în 6 luni, deoarece valorile nu se pot exprima într-o altă monedă cu cotaţie fixă. Lege, evident, «nefăcută», pentru a umple buzunarele.”
Aviditatea celor înstăriţi este nuanţată prin următoarele cuvinte: „Sigur că te tăvălești de râs când un proprietar cere o «căsuţă» și două «magazine », iar la faţa locului e ditamai blocul. Și nu e construit de taică-său în ‘40, ci pierdut de fiu-său la pocher, în ‘36 la Casinoul din Sinaia.”
Un fenomen care a luat amploare în ultimii ani, care îi revoltă pe cetăţenii onești, este surprins în următoarele rânduri: „Neica Gabor și a lui Ana Varga au și carnete de conducere, amândoi fiind analfabeţi. Neam, la scris și la citit! Așa se plimbă ei în «Merţan» alb, pe A4. Și nu e un carnet fals, ci dat de căpitanul Dorin Burz.”
Evocator este și acest fapt: „Rromii mei mai sunt cercetaţi și în «scandalul reţelelor » ce se ocupau cu eliberarea, înainte de termen, a pușcăriașilor. Aici au fost arestaţi, rând pe rând, colonelul Floricel Vitan, șeful SIPA pe Transilvania...”
Autorul încheie această povestire specifică realităţii sociale și politicii românești, pe un ton plin de resemnare: „În orice caz, începe să se facă curăţenie?... Habar n-am, așa că: domnule Lajos, nea Brătianu, acela cu familia de politicieni, vă salută cu mâna la chipiu și cu mult respect, dar rămâne între noi: << Unde și cât aţi dat, să avem amândoi pe pașaport cetăţenia « ROM »?...”