Prin plecarea intempestiva a lui Olaroiu, antrenor aplicat, metodic, suficient de temator ca sa baricadeze propriul teren si indeajuns de pofticios ca sa biciuiasca si atacantii, Steaua a ramas de izbeliste.
Un santier parasit e, orice s-ar spune, un santier demolat. El trebuie reproiectat si valorificat de noii beneficiari. Ascultand de susurul istoriei, poate si de vocea sangelui, Gigi Becali i-a incredintat lui Hagi misiunea de a inalta Steaua la zenit.
Din pacate, rezultatele sunt indoielnice pana in momentul de fata. Hagi intruchipeaza binomul schiop al jucatorului exceptional devenit un antrenor oarecare. El a fost un fotbalist urias care juca din instinct, adica din talent, ravasind cu un dribling subtil, o preluare perfida, o pasa maiastra sau un sut senzational, orice schema pritocita de adversar. Neavand nicio legatura harul cu analiza riguroasa si tactica batuta in tinte, nici nu-i de mirare ca tehnicianul Hagi e doar un pieton pe dara de lumina lasata de jucatorul Hagi.
Toata seria cenusie de amicale a Stelei, premergatoare sezonului, n-a fost decat o demonstratie de mediocritate reflectata pe tabela de marcaj. Iar meciul de prezentare in compania lui Charleroi, chipurile intr-un cadru festiv, o cununa vesteda pe crestetul aurit al unui club prestigios.
In prelungirea evolutiilor plate din Austria si Olanda, „ros-albastrii” au jucat fara aplomb, invartiti intr-un fel de miuta. O suveica debila la mijlocul terenului, din care se scurgeau, in cel mai bun caz, atacuri intamplatoare, atunci cand mingea nu era interceptata de belgieni. Nici o idee clara, nici vorba de continut.
Adaugand si atmosfera infernala din arena, sustinuta de ostilitatea viscerala a fanilor vizavi de patron, murdarita si de violenta huliganilor napadind terenul, se intregeste tabloul sumbru al unei echipe veleitare aflate in deriva. Mass-media, flamanda de imagini proeminente, nu l-a slabit in aceasta perioada pe Hagi cu apelativul „Regele”.
Evident, era vizata statura de jucator, lustruita de vreme. Coplesit de atata adulatie, dar modest si incurcat de actuala sa postura de antrenor, Hagi nu degaja un aer monarhic, pare doar un sergent-major cand furios, cand bonom, incins cu o sabie de general. Stanjenitor con-trast intre un tron de muzeu si o banca tehnica gemand de dorinti neimplinite! Daca tot se poarta, de ce nu i-am spune „Ex-regele” Gica?
CV
Ion Cupen
Nascut: 15.04.1941
Localitatea: Bucuresti
A absolvit: Facultatea de Jurnalistica
Debut: 1965, in „Sportul popular”
Distinctii: premiul pentru presa scrisa (APS - 1996), premiul special pentru intreaga activitate (Clubul Sportiv al Jurnalistilor - 2000), premiul pentru publicistica sportiva (ProSport - 2001), premiul pentru jurnalism (Gala Sportului Romanesc - 2003), premiul „Ioan Chirila” pentru cel mai bun editorialist (ArtFest - 2005), premiul pentru jurnalism sportiv (Clubul Roman de Presa - 2006)
Cititi si: Maestrul Cupen scrie la "Evenimentul zilei"