Luni, 22 aprilie, jurnalistul Ion Cristoiu i-a acordat jurnalistului Marius Tucă un interviu sub titlul „Pe contrasens cu un istoric al clipei”. Ion Cristoiu a declarat că în anii 1990 a comis o greșeală deoarece, a fost „prea pătimaș față de Ion Iliescu”. Ba mai mult, în dialogul cu Marius Tucă, acesta a mai discutat și despre creațiile sale literare și despre cum Rareș Bogdan, în perioada în care era jurnalist la Cluj, a lansat o carte despre care acum nu mai vobește.
„Am greşit şi eu. Prin anii 90 cred că am fost prea pătimaş faţă de Ion Iliescu
Marius Tucă: Toţi aceşti 30 de ani? Sau au fost perioade în care nu aţi scris? Foarte mici. Putem spune sau putem presupune că aţi scris în fiecare zi vreme de 30 de ani. Şi? La ce v-a folosit?
Ion Cristoiu: O pierdere de vreme. La nimic. Nu mi-a folosit la nimic. Poate….acum este un proiect cu Editura Mediafax, culmea, este un proiect pe care Adrian Sârbu îl avea mai vechi, înainte de a avea el problemele, şi anume să public opera mea publicistică, nu cea de proză, de scriitor, pentru fiecare an un volum. Deocamdată avem ’90, ’91 şi ’92.
Marius Tucă: Pentru fiecare an din cei 30. Se fac 30 de ani.
Ion Cristoiu: Eu, oricum, lipsit de modestie, nu lipsit că oricum nu mă înfoiez….
Marius Tucă: Lăsaţi că vă fac eu, vă ridic aici o …
Ion Cristoiu: Merită citite şi mai ales cele 1990, 1991, 1992, pentru că în primul rând scriam mult mai bine, scriam mult mai scurt, aveam mult mai multă forţă, cred că eram mult mai entuziast, aveam mult mai mult talent – între timp l-am pierdut – fiecare început, fiecare editorial are o poveste despre ce s-a întâmplat. Dacă vrei să vezi istoria în mişcare, chiar şi eu mă uit la unele editoriale şi zic: ia uite măi, cum comentam eu atunci şi ce s-a întâmplat ulterior.
Marius Tucă: Interesantă asta cu talentul care se pierde pe parcurs. Există scriitori mari care şi-au pierdut talentul pe parcurs? Au ars repede?
Ion Cristoiu: Eu mă refer la publicistul Ion Cristoiu. Ba eu spun că nu sunt publicist, sunt autor de proză politică, deşi am şi opere, am şi proză, cred că 3 sau 4, nici nu mai ştiu nici eu câte, şi critică şi eseuri. Cred că în multe din aceste articole se regăseşte proză. Dar, e foarte interesant, citesc în aceste zile 4 publicişti, 10 file pe zi.
Marius Tucă: Publicişti români?
Ion Cristoiu: Publicişti mari din istoria noastră. Unu: Caragiale…
Marius Tucă: Din toate timpurile, adică.
Ion Cristoiu: Da. Dar numai 10 pagini. Am o normă, ca la prăşit. 10 file Ion Vinea, 10 Arghezi şi 10 Nae Ionescu. Ce-am descoperit eu la Ion Vinea şi-mi dau seama că şi eu, mai mult ca sigur, aş fi păcătuit. El era înverşunat anti-PNL, anti-Brătieni. 1900, 1920, 1924, şi avea tot felul de …. Unu: cam smăna cu Rareş Bogdan, era aşa, isteric…
Marius Tucă: Aoleu!
-Ion Cristoiu: Nu, isteric însemnând: Brătienii, care fac rău, şi sunt nişte….
-Marius Tucă: Cum face acum despre PSD, Rareş Bogdan.
-Da, da, în sensul ăsta am zis. Doi: considera că PNL-ul s-a terminat, şi era în 1919 şi ei au guvernat până în 1928…
-În 1927 s-a dus Brătianu, săracul.
-Da. Şi mai ales era nedrept, domnul Marius Tucă. În ura lui faţă de Ionel Brătianu, apropos de gazetărie, prestaţia lui Brătianu la Conferinţa de Pace de la Paris, care a fost una extraordinară, naţională, patriotică, au făcut-o ţăndări. Fără să ştie că-l voi citi eu acum şi voi spune: Băi, ce idiot era.
-Simt că-mi scapă emisiunea din mână, domnul Cristoiu. Trebuia să începem să vorbim despre femei.
Ion Cristoiu: Dar chiar am spus un lucru extraordinar pentru presă.
Marius Tucă: Dacă începem cu Brătianu şi perioada interbelică ne pierde publicul. Glumesc, desigur.
-Am spus că ziaristul are o mare problemă. El este istoricul clipei, nu ştie ce se petrece mâine, se aruncă şi zice…
-E adevărat. Ştiţi, un ziar este o pâine până la urmă.
-Şi spune: Liviu Dragnea e mort. De unde ştie?
-Şi dumneavoastră credeţi că vă încadraţi aici?
Ion Cristoiu: În unele am greşit şi eu.
Marius Tucă: De câte ori aţi scris cu ură? Pentru că vorbeaţi adineauri de Ion Vinea că scria cu ură.
Ion Cristoiu: Prin anii 1990 cred că am fost prea pătimaş faţă de Ion Iliescu. Acum am mai…
-Ion Iliescu, care acum este inculpat.
-Da, da. Să trecem la…
- La ce vreţi să trecem? Subiectul ar fi Rareş Bogdan, că tot am ajuns aici.
- Subiectul este ziaristul ca istoric al clipei
- Nu, asta discutăm 5 ore împreună că amândoi am condus gazete.
- Gata, gata să preiau eu conducerea emisiunii.
- Deja aţi preluat-o. Asta nu mă deranjează deloc. Pentru că o să tai la montaj masiv.
Ion Cristoiu: Am dat o lovitură de stat, ca şi Iliescu. Am dat o lovitură de stat.
Marius Tucă: Rareş Bogdan. E un caz. Vorbim de presă, de istoricul clipei, un ziarist până la urmă, care a făcut televiziune în ultimii ani, el a şi scris într-o perioadă la Cluj, acolo, şi iată, dintr-o dată propulsat. Nu-mi aduc aminte după 1989 cineva să fi fost propulsat la modul ăsta. Adică locul I pe listele unui partid.
- Apropos de activitatea lui de gazetar, pot să vă dau o veste proastă?
- Vă rog, sunt aici.
- Domnul Rareş Bogdan şi-a scos o carte de publicistică de la Cluj, prefaţată de mine. E în librării, dar el nu o recunoaşte că ar fi prefaţată de mine. Nu mai vorbeşte de ea deloc.
- Asta mi se pare o prostie. Cartea rămâne, până la urmă care este problema?
- Am dat un exemplu. El e politician.
- Mai sunteţi de acord cu ce aţi scris în acea prefaţă?
- Da, pentru că am făcut şi unele observaţii, mă refeream la gazetarul de atunci, nu mă refeream la…
- Am înţeles.
- E un caz.
- E un caz grav? Pentru presa din România? Că trebuie să discutăm asta. Sunt mulţi colegi care au dezertat, da? Înseamnă că dintotdeauna oamenii ăştia care ajung acolo au vrut să facă asta, şi în perioada în care au fost gazetari au fost ….
Ion Cristoiu: În cazul lui Rareş Bogdan garantez că a vrut să facă asta, el se pregăteşte de vreun an.
- Doar de un an?
- Se pregăteşte să intre în politică. Eu şi pe dumneavoastră v-aş sfătui.
- Da? Mulţumesc mult. Eu întrerup emisiunea şi …
- Nu, nu, nu. Staţi să vă spun de ce.
- Eu sunt foarte dur, să ştiţi.
- M-a întrebat cineva, nu spun nume, o vedetă, aşa la cumpăna…
- Cumpăna dintre ani…
- La mijlocul vieţii, cum spunea Dante, şi i-am spus următorul lucrul: bun, şi de acum înainte ce-o să faci? O să mai faci încă o emisiune, şi încă o emisiune … şi?