Ion Cristoiu a declarat recent că majoritatea politicienilor din România postdecembristă par să fie influențați de modelul de conducere al lui Nicolae Ceaușescu, fie că realizează acest lucru sau nu. În viziunea lui Cristoiu, deși acești lideri politici se consideră parte dintr-o democrație, ei manifestă o tendință ascunsă de a aspira la puterea absolută pe care o deținea fostul dictator comunist. Această dorință de a controla totul și pe toți din jurul lor, susține Cristoiu, se reflectă în modul în care șefii de partid relaționează cu ceilalți lideri din cadrul formațiunilor politice.
Amprenta lui Ceaușescu continuă să fie prezentă
Cristoiu observă că, în ciuda faptului că regimul comunist a fost înlocuit de o democrație, amprenta lui Ceaușescu continuă să fie prezentă în comportamentul politicienilor de astăzi. El subliniază că această fascinație pentru puterea absolută, similară cu cea deținută de Ceaușescu, nu este neapărat o trăsătură specifică neocomunismului, ci este o caracteristică generală a politicienilor, indiferent de orientarea lor ideologică. Cristoiu sugerează că această dorință de a deveni un „stăpân absolut” este inerentă oricărui politician, fiind o manifestare a ambiției de a avea control total, fie asupra unui partid, fie asupra întregii țări.
Această atitudine, care se poate observa în relațiile de putere din cadrul partidelor politice, ar putea, în opinia lui Cristoiu, să influențeze și raportul dintre liderii de la vârf și cetățeni. El avertizează că, pe măsură ce politicienii tind să adopte un stil de conducere inspirat de Ceaușescu, democrația însăși ar putea fi afectată, iar România s-ar putea confrunta cu noi forme de autoritarism, deghizate sub masca unei guvernări democratice.
Gândurile lui Ion Cristoiu despre politicienii români
„Nu numai el face aşa, toţi fac aşa. Ăştia care au ajuns şefi, şi Ică Gorun acesta, mai ales, şi generalul Dorobanţu şi toţi şi ăia mai mici, toţi îl imită pe răposat. E un circ să-i vezi cum le-a intrat la toţi în suflet ticurile.
Notaţie extraordinară!
Într-adevăr, toţi politicienii pripăşiţi prin timpurile postdecembriste, îl copie fără să vrea pe Nicolae Ceauşescu.
Şi, totuşi, faptul merită o abordare serioasă. Pentru că-n această imitare a lui Ceaușescu se găseşte explicată o întreagă realitate a tranziţiei româneşti. Fostul Conducător e o prezenţă în conştiinţele tuturor politicienilor – inclusiv ale celor care-l înjură –, deoarece a deţinut puterea absolută. Faţă de el, nu numai cei care i-au fost supuşi, dar şi care nu i-au fost, ajungînd la maturitate abia după ce soţii Ceaușescu sfîrşiseră la zidul cazărmii de la Târgovişte, păstrează o admiraţie colorată de invidie. Prin puterea deţinută, prin taina în care trăia, determinată de sistemul dictatorial, Ceaușescu e o aspiraţie secretă a tuturor politicienilor de azi.
Şi nu pentru că aceştia sunt politicieni de stea neocomunistă, ci pentru că sunt politicieni.
Un politician n-ar fi politician, ci orice altceva, cofetăreasă, de exemplu, dacă n-ar visa ca într-un timp, cîndva, să fie stăpîn absolut.
Sau altfel spus, Stăpînul.
În politica zisă şi democratică, obsesia Ceaușescu îşi găseşte expresia în raportul dintre Şeful de partid şi ceilalţi lideri.
Nu-i exclus ca, la un moment dat, ea să se regăsească în relaţia dintre Şeful ţării şi ceilalţi cetăţeni”, scrie jurnalistul Ion Cristoiu, conform Mediafax.