Antonescu, Caraman, Vlad. Trei nume care au făcut istorie în România. Iar "Evenimentul Istoric", nr. 17, apărut de vineri, scoate la iveală aspecte controversate, le dedică o mare parte din cele 124 de pagini de istorie. Astfel, revista devine nu numai una de istorie, ci și una care face istorie!

Nu mai este un secret pentru nimeni că sunt pasionat de istorie. Am participat la lansarea în cadrul Bookfest a câtorva cărți, am cumpărat câteva plase și m-am plimbat două zile prin pavilionul Romexpo. Am căutat lucruri care să-mi satisfacă această pasiune. Pentru că din aceasta s-a născut o revistă de succes, “Evenimentul Istoric”, la al cărei succes ați contribuit cu toții. O întreprindere ce părea riscantă acum peste un an, dar care așa cum veți vedea din istorisirile pe care le veți citi aici, a meritat din plin. 

Una din cărțile pe care am lansat-o a fost cea lui Florian Bichir, dedicată Mareșalului, “România înainte și după Antonescu”, care conține și câteva studii publicate de-a lungul celor 16 apariții ale “Evenimentului Istoric”, studii importante, contribuții istorice substanțiale. Mai mult, istoricul Florian Bichir este cel care dezgroapă un dosar important din arhivele fostei Securități, cel dedicat Francmasoneriei, Dosarul “Oculta”, transformându-l într-o carte de succes. Acest dosar este amplu prezentat în numărul apărut de vineri al "Evenimentului Istoric"

Vă mărturisesc că le-am cumpărat pe amândouă înainte de lansare, pentru că era extrem de curios să le răsfoiesc. Mai ales că știam de la gen. Aurel I. Rogojan că acest dosar dispăruse la Revoluție din seiful aflat în sediul D.S.S. După cum mi-a povestit acesta, când s-a întors la birou, în zilele evenimentelor din decembrie 1989, a deschis seiful și nu a mai găsit decât o urmă lăsată în praful de pe etajera unde se afla de obicei. 

O carte dedicată fostului șef al Serviciului de Informații Externe, gen. Mihai Caraman, avându-l ca autor pe un alt cercetător, Florian Banu, are o istorie la fel de interesantă. Legenda spionajului românesc, Mihai Caraman trăiește la cei peste 90 de ani, retras într-o localitate montană. Florian Banu scria o carte despre el, bazându-se pe documentele din arhivă, dar acesta nu accepta o întâlnire cu autorul. Era influențat de vorbele veninoase lansate de unul din “colegii” autorului, care-l avertiza să nu intre într-o “capcană”. Am avut inspirația să publicăm un dosar și o copertă cu gen. Mihai Caraman, un material istoric semnat de Florian Banu, iar lucrurile au intrat în normal. Istoricul și spionul s-au întâlnit și au lămurit câteva aspecte importante ale celei mai mari operațiuni de spionaj din istoria NATO. 

De la Mihai Caraman a înțeles de ce a folosit metoda contactului direct cu oficialii NATO pe care-i recrutase și nu cea mai sigură, a căsuțelor poștale impersonale. Pentru că recrutarea acestora se făcuse pe baza unor relații de prietenie, iar orice apropiere trebuie întreținută. Tot de la acesta a înțeles relația cu KGB, mai ales că s-a speculat intens că Mihai Caraman a fost sub controlul rușilor și nu al românilor. Bineînțeles că a existat o colaborare, căci cei care puteau valorifica la maximum materialele obținute de spionul român erau sovieticii. 

Un exemplu de mit demontat mi-a fost dat într-o discuție cu acesta. A fost Mihai Caraman decorat de sovietici, așa cum s-a susținut până acum? Nu, a aflat direct de la sursă Florian Banu. Sovieticii au vrut să-l decoreze, dar Alexandru Drăghici, la aceea vreme ministru de Interne, a refuzat. În schimb l-a onorat Gheorghe Gheorghiu-Dej cu cea mai înaltă distincție acordată ofițerilor, Decorația “Merite Deosebite în Apărarea Ordinii de Stat”, Clasa I.

Nimic extraordinar! De altfel, ideea de “Big Brother” este o sintagmă binecunoscută în lumea intelligence-ului, care trece examenul timpului fără nici o problemă. Ca să fiu mai clar, acum, în secolul 21, fiind aliați cu americanii și colaboratori de prim rang ai CIA, materialele informative obținute de ai noștri sunt exploatate de aceștia. Un fost președinte îmi povestea odată cum aflat în vizită la Langley a fost surprins să i se spună că din mormanul de dosare care stăteau pe masa directorului CIA o mare parte erau furnizate de români. Eram pe locul trei ca și contribuție, imediat după MI-6 și BND. 

Ca să trag o mică concluzie, dacă “Evenimentul Istoric” nu ar fi avut inițiativa să publice un dosar istoric despre Mihai Caraman, această întâlnire nu ar fi existat, iar multe lucruri ar fi rămas nelămurite sau incomplet prezentate. 

O a treia realizare a noastră este publicarea în serial a Jurnalului Generalului Iulian Vlad, fostul șef al Departamentului Securității Statului. Deși a condus această structură de forță doar o scurtă perioadă, 1987-1989, Iulian Vlad a devenit un simbol a ceea ce a însemnat istoria tulbure a anului 1989. Pentru unii a fost un model de verticalitate, pentru alții a reprezentat partea întunecată a regimului ceaușist.

Ca unul care l-a cunoscut, a discutat cu el în repetate rânduri, pot spune că modul în care s-a comportat în acele zile, deciziile și ordinele pe care le-a dat au evitat o baie de sânge pe care mulți și-o doreau. 

Acest jurnal, care acoperă o perioadă extrem de lungă, ne dă imaginea unui om aflat în închisoare care se luptă să lase în istorie partea lui de adevăr, fără a avea multe iluzii asupra deciziilor ce vor fi luate. Un om care-și iubește familia, care trăiește intens fiecare moment de apropiere și gest de afecțiune. Dar care nu abandonează lupta.

Ion Antonescu, Mihai Caraman, Iulian Vlad, sunt trei exemple de oameni ale căror mărturii istorice trebuie publicate și citite de cei care vor să înțeleagă evoluția reală a României. 

Exemplele pe care vi le-am dat sunt semnificative pentru misiunea pe care “Evenimentul Istoric” și-a asumat-o. Aceea de a scoate la lumină aspectele controversate din perioada recentă a României, o zonă marcată de manipulări și interpretări politice. Pentru că sunt încă mulți care se tem de dezvăluirea unor secrete și de judecata semenilor.