Joi, președintele Klaus Iohannis a făcut o declarație de presă în care a anunțat, în sfârșit, întrebarea pe care vrea să o adreseze românilor pe 26 mai.
Nu va fi o singură întrebare, ci două, legate de temele care țin capul de afiș al disputelor publice din ultimii ani: amnistia și grațierea pentru infracțiuni de corupție și, a doua temă, emiterea de ordonanțe de urgență pe subiecte care țin de actul de justiție sau de codurile penal și de procedură penală.
Cu această ocazie a anunțat și că a trimis Parlamentului o scrisoare în care anunță temele referendumului și că așteaptă avizul lor. Aviz care, trebuie reamintit mereu, este consultativ. De altfel, prin modul în care a fost formulată declarația de presă, nici nu va conta foarte mult, consultarea publică urmând să aibă loc indiferent de ce se va decide în Legislativ.
În urmă cu doar câteva zile, când, profitând că țara sărbătorea ziua de 1 aprilie prin diverse gaguri pe rețelele de socializare, președintele ne-a spus că va solicita această ”re-consultare” cu Parlamentul, la vremea respectivă mirându-ne de ce are nevoie de ea, atâta timp cât, de mai bine de doi ani (din ianuarie 2017!) are un astfel de aviz. Vă reamintesc de faptul că e vorba de unul cerut în plină febră a scandalului OUG 13, dar Iohannis nu a mai declanșat consultarea publică.
Ne puteți urmări și pe Google News
Mai trebuie readus în discuție un fapt: când și-a dat precedentul aviz, Parlamentul a specificat și niște restricții legate de întrebările ce pot fi adresate electoratului: ”Problemele fiscale, cele cu caracter internațional, amnistia și grațierea, potrivit art. 74 alin. (2) din Constituție nu pot face obiectul inițiativei legislative a cetățenilor.” Tema pentru care dorea Iohannis să cheme poporul la urne acum doi ani era, potrivit scrisorii adresate atunci Legislativului: ”Intenționez să cer poporului să-și exprime, prin referendum, voința suverană cu privire la următoarea problemă de interes național: Continuarea luptei împotriva corupției și asigurarea integrității funcției publice. Având în vedere dispozițiile legale menționate,consult Parlamentul cu privire la organizarea unui referendum național referitor la problema sus-menționată”.
Dacă reparcurgem declarația de ieri, observăm tocmai că amnistia și grațierea care ne-au umplut ultimii ani cu declarații belicoase din ambele tabere se regăsesc printre teme: ”Prima: Interzicerea amnistiei și grațierii pentru infracțiuni de corupție.
Cea de-a doua: Interzicerea adoptării de către Guvern a ordonanțelor de urgență în domeniul infracțiunilor, pedepselor și al organizării judiciare, corelată cu dreptul altor autorități constituționale de a sesiza direct Curtea Constituțională cu privire la ordonanțe.”
Speră președintele ca Parlamentul să trăiască o revelație când citește noua sa scrisoare și să scoată restricțiile din avizul pe care urmează să îl dea în cel mult 20 de zile (dacă nu o face, Iohannis poate emite oricum decretul de organizare a referendumului)? Clar că nu.
Poate că își dorește ca o persoană, fizică sau juridică, observând încălcarea flagrantă a mențiunilor din aviz, să atace în contencios decretul sau la Curtea Constituțională. La Curte se poate ataca pentru că a doua temă intră în contradicție cu dreptul constituțional al Guvernului de a da ordonanțe, nefiind restricții privind anumite domenii în care nu se pot emite astfel de acte normative.
Ce ar însemna blocarea referendumului la orice instanță? Probabil că efectul electoral ar fi mai mare chiar decât al declanșării consultării populare, fiind de ajuns să ne amintim efectul devastator al blocării votului la secțiile din străinătate la alegerile prezidențiale câștigate de Klaus Iohannis.
Pe de altă parte, sunt deja semnale din interiorul PSD că nu va încerca să blocheze organizarea referendumului, fiind luată această decizie în forurile de conducere, dar jocurile nu sunt încă făcute.
Recomandările noastre
