Iată mai jos un rezumat al eșafodalui ideologic pe care Dummitt și-a construit „Teoria Genului”:

- „Mai întâi, aș vrea să subliniez că, în calitate de istoric, știam că există o mare cantitate de variabilitate culturală și istorică. Genul nu a fost definit la fel întotdeauna și peste tot”;

- „Explicam că există un ansamblu de concepte și relații în evoluția istorică dând un sens diferențelor dintre bărbați și femei. Cum puteți să afirmați că a fi bărbat sau femeie este un lucru legat de biologie, dacă avem dovezi ale schimbărilor de-a lungul timpului?”;

- „Am insistat că nu există un temei istoric pentru o diferență sexuală, înrădăcinată într-un fundament, istoric sau de alt fel, care să poată exista înainte de a fi înțeleasă din punct de vedere cultural”;

- „Arătam apoi că, de câte ori te întâlnești cu cineva care îți spune că ceva este masculin sau feminin, nu este vorba doar de sex. Este întotdeauna, simultan, și o chestiune de putere. Iar cuvântul «putere» a fost și rămâne un fel de cuvânt magic în lumea academic - mai ales pentru un proaspăt absolvent care îl citește pentru prima oară pe Michel Foucault”;

- „În The Manly Modern (prima lucrare a lui Dummitt - n.m), eram și mai explicit: «Genul este o chestiune de putere... A te referi la două concepte de o manieră care îl codifică pe unul ca masculin și pe celălalt ca feminin înseamnă să stabilești o ierarhie între cele două»”;

- „Așadar, dacă cineva nega că sexul și genul sunt variabile, dacă sugera că sunt ceva atemporal sau biologic, însemna că încerca să justifice puterea bărbaților în societate. Era apologetul opresiunii”;

„Vă amintește asta de ceva?”, întreabă ironic Dummit, după care continuă:

– „Apoi, în al treilea rând, am căutat o explicație istorică în măsură să arate de ce oamenii vorbeau de ceva la masculin sau feminin. Istoria este un spațiu imens. Întotdeauna poți să găsești acolo ceva. Am scris despre anii care au urmat celui de-Al Doilea Război Mondial… Femeile se înrolaseră în armată și avuseseră ocupații «masculine». Accentul pus pe deosebirile dintre sexe urmărea așadar să trimită femeile înapoi la cratiță. Era din nou vorba de o chestiune de putere și de opresiune”;

– „Poți să cauți și să găsești și alte amănunte contextuale, în istorie. Exact asta am făcut în cartea mea. Am subliniat deci toate modurile prin care omul postbelic asocia faptul de a vorbi despre modernitate cu faptul de a vorbi despre virilitate”;

Și Dummit conchide:

„Ca operă de erudiție, trebuie să recunoașteți că era destul de elegant realizată, dacă pot spune așa. Problema era că, în bună măsură, era și un faliment intelectual.”

Și:

„Iată unde mă înșelam: în studiile mele nu am găsit explicații. Ele au venit din convingerile mele ideologice.”

Dummit lămurește că toți „cercetătorii” care sprijină astăzi Teoria Genului „au adoptat aceeași abordare, dar, spre deosebire de mine, o mențin.”

Până la urmă, ce este Teoria Genului? Autorul ei răspunde:

„Un ansamblu de credințe preconcepute care s-au integrat în penumbrele disciplinare ale studiilor genului.”

Klaus Iohannis se pregătește să ia în brațe o uriașă minciună ideologică, pentru a o impune poporului român.