Deci, ca să fie foarte clar, numele componenților acestor trei rețele au fost predate acestor trei parteneri. Beneficiarelor directe ale actului de trădare, serviciile specializate de informații și de contrainformații ale acestor țări, cu siguranță nu le-a venit să creadă. Niciodată nu ar fi putut spera la așa ceva, pentru că niciodată nu s-a mai întâmplat așa ceva. Nu trebuie să fii procuror sau judecător militar că să înțelegi că a fost vorba despre un gest de trădare de neconceput, care peste tot în lume se pedepsește în cel mai drastic mod cu putință. Nu doar despre acest grav fapt vorbește generalul Cornel Biriș, în interviul acordat generalului Petru Neghiu, pentru Revista Periscop, publicație a Asociației Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere din Serviciul de Informații Externe, ci și despre două alte momente dramatice prin care a trecut SIE și implicit Unitatea „Fantome”: dezertarea generalului Ion Mihai Pacepa și desființarea Unității „Fantome”. 

Prima lovitură năucitoare primită de spionajul românesc a fost dezertarea și fuga în SUA, în anul 1978, a generalului Ion Mihai Pacepa, locțiitor al șefului Departamentului de Informații Externe a României. Fără doar și poate, dezertarea lui Pacepa a dat o lovitură serioasă Regimului Ceaușescu și l-a șubrezit iremediabil în planul imaginii externe. Totodată însă, a lovit zdravăn și serviciul de spionaj pe care îl cunoștea până în măruntaie și a distrus nemeritat destinele multor profesioniști din domeniu.

Pacepa fura din banii Securității!

În privința acestui act de trădare, generalul Cornel Biriș spulberă din capul locului un mit, acela potrivit căruia dezertarea generalului Pacepa la americani ar fi fost un act eroic îndreptat împotriva comunismului:

„Actul de trădare al «luptătorului anticomunist Pacepa» din anul 1978 a fost de fapt primul seism de proporții care a zguduit întreg serviciul de informații externe și implicit unitatea noastră.

În primul rând vreau să precizez că «șopârla» cu «lupta de distrugere a comunismului din România din interiorul Structurii de Informații Externe» nu a ținut și nu va ține decât în capul profanilor.

Motivele dezertării lui Pacepa sunt foarte bine cunoscute celor care i-am fost contemporani în activitate și sunt absolut banale: a furat sume considerabile din fondul de cheltuieli speciale pentru satisfacerea propriilor sale interese și pentru a-i corupe pe potentații de partid și de stat, inclusiv Elena Ceaușescu. Oricât s-ar încerca să se îmbrace această mizerie într-o altă ținută, aceste este adevărul pur.

În primă fază, în unitatea noastră s-au realizat rapid analize asupra tuturor cazurilor aflate în misiune externă. Acolo unde a existat cea mai mică temere că o parte din date ar fi fost posibil să fie cunoscute de Pacepa s-au luat urgent măsuri de aducere acasă a acestor ofițeri, pentru a fi salvați.”

Decapitarea Unității

„A fost nevoie ca această acțiune să fie executată rapid. Oamenii au fost contactați în drumurile lor de înapoiere de la serviciu spre casă, dotați cu acte și documente de călătorie pe alte identități, transferați în spații de tranzit și apoi aduși acasă. Aici au început tragediile: familii distruse, soții și copii lăsați în urmă fără nici o explicație, cariere de prestigiu ruinate, oameni de un real potențial informativ stopați din activitatea în care erau angrenați și, de ce nu, averi, valori materiale strânse cu greu, de o viață, părăsite. Mi-e greu și nici nu aș avea timpul și spațiul necesar să relatez tragediile suportate.

Pe de altă parte, urmare a dezertării lui Pacepa, unitatea noastră a fost decapitată. Toți șefii au fost trecuți în rezervă, inclusiv ofițerii de orice funcție cu gradele de locotenent-colonel și colonel. A urmat o perioadă devastatoare. Unitatea «Fantome» a fost împărțită în trei subunități și trecută în subordinea unităților de linie ai căror șefi, și ei noi, nu au avut nici un fel de experiență pe linia specifică de muncă. Ne-am chinuit să îi învățăm ce ar trebui să facă și ne-am străduit din răsputeri să supraviețuim. În plus, în unitățile noastre s-a făcut o infuzie de ofițeri de la Direcția de Contraspionaj, care ne-au privit tot timpul cu suspiciune, apoi ne-am trezit și cu unele detașări la unități cu care practic nu aveam nici în clin nici în mânecă.”

Șefii spionilor știau!

Alt moment dramatic pentru SIE a fost cel din decembrie 1989. Și pe acesta, generalul Cornel Biriș l-a trăit la intensitate maximă. Ca și în etapa ulterioară dezertării lui Pacepa, ofițerul activa tot în „Unitatea Fantome”. Știa că se apropie căderea regimului:

„Evenimentele din decembrie 1989 au fost practic «întrezărite» în activitatea informativă, în special prin informațiile provenite de la o parte din ofițerii aflați în misiuni externe. Mai mult decât atât, în primăvara lui ‘89 am fost chiar dezarmați, ni s-a ridicat armamentul de apărare a sediului. Deci, am fost «protejați»!

Mai clar am înțeles ce urmează să se întâmple când, în vara lui 1989, gen. Aristotel Stamatoiu, șeful Serviciului, a instruit câțiva ofițerii care urmau să se întâlnească cu o serie de «fantome» din exterior să le transmită că în România vor avea loc evenimente importante, care vor duce la schimbarea regimului politic. Le-a transmis, totodată, că situația lor va fi protejată, să manifeste calm și stăpânire de sine, și că în viitor le vor fi comunicate noile direcțiile de acțiune.

După ce lucrurile s-au mai limpezit, în 1990, la conducerea SIE a fost numit generalul Mihai Caraman, iar la conducerea Unității «Fantome» a revenit col. Vasile Angelescu, fost locțiitor al șefului unității până în anul 1978, cel al dezertării lui Pacepa. Unitatea a fost refăcută, am început evaluările și trecerea efectivă la adaptarea activității noastre la noile elemente apărute. Eram bucuroși că vom putea lucra efectiv complet pe specificul nostru.”

Începutul sfârșitului

Așadar, după evenimentele din decembrie 1989, șef al spionajului românesc a devenit legendarul ofițer de spionaj Mihai Caraman. Perioada 1990-1992, cât acesta a fost șef, a fost una în care Unitatea „Fantome” își căuta cu șanse de reușită așezarea firească.

Totul s-a terminat însă rapid și a urmat dezastrul, odată cu venirea în fruntea SIE, în 1992, a lui Ioan Talpeș. Momentul respectiv este cotat de generalul Cornel Biriș a fi unul de „început al sfârșitului”:

„La conducerea SIE a fost numit Ioan Talpeș, pe care noi îl știam doar din transmisiunile televizate în care apărea în postura de consilier al președintelui Ion Iliescu la discuțiile oficiale, cu un grup de mineri, în frunte cu Miron Cosma.

Ca să folosesc o imagine metaforică, am simțit toți de la început că Ioan Talpeș s-a urcat la volanul autobuzului în care se afla unitatea noastră, s-a înfipt cu ambele picioare pe pedala de frână și a tras cu ambele mâini de frâna de serviciu. Necazul nu a fost numai unul! Ne-am trezit cu încă un șofer în autobuz care, ca la lecțiile de condus cu dublă comandă, s-a pus și el pe frânele și le-a acționat hotărât: generalul Mihai „Bebe” Tănăsescu.

Pentru că niciun necaz nu vine singur, colonelul Victor Marcu, locțiitor al șefului unității, s-a hotărât să plece de la SIE pentru a se duce la SRI. Alt dezastru! A urmat imediat o perioadă de migrare a ofițerilor care veniseră anterior de la Securitatea internă, după fuga lui Pacepa, care au plecat la SRI, după Victor Marcu. Nu au plecat însă cu mâna goală: au luat cu ei și cazuri, și dosare.”

A început coșmarul!

„Am simțit încă de la început că noua conducere a SIE nu agrea deloc existența și activitatea Unității „Fantome”. Desele reproșuri, nemulțumiri și animozități au culminat cu ordinul de a retrage toți ofițerii speciali și potențialul informativ din spațiul principalului partener extern. Ni s-a motivat că România nu poate intra în NATO, Uniunea Europeană și în alte organisme din cauza noastră, a «fantomelor».

Foto: Ioan Talpeș (stânga), înscăunat în 1992 la SIE de președintele României, Ion Iliescu (dreapta), a avut drept principal scop desființarea „Fantomelor” 

Ni s-a stabilit un termen de executare a ordinului de retragere imposibil de realizat! În situația în care acest ordin nu se realiza în termenul ordonat de Talpeș, toți cei care se mai aflau în spațiul menționat urmau a fi dați pe liste partenerului extern.

Perioada care a urmat a fost de coșmar. Pe unii ofițeri am reușit să îi salvăm, pe alții nu, pentru că situația lor concretă nu putea fi pusă în acord cu cerințele impuse. Analizele și discuțiile cu aceștia au fost inimaginabil de grele. Mulți au raportat că nu au cum să plece din spațiu aducând zeci de motive, toate plauzibile și reale. Ca atare, li s-a adus la cunoștință că vor fi nominalizați pe listele ce vor fi predate partenerului extern. Unul dintre ofițeri ne-a spus clar «decât cu voi, ca trădător, mai bine în ghearele partenerului vostru, cu care m-ați pus să mă lupt până acum!»”.

Termen de execuție „Acum!”

„Motivând că «așa nu se mai poate!», generalul Vasile Angelescu a hotărât să-și dea demisia. După plecarea lui, Unitatea «Fantome» a fost fracturată în două subunități și alipite la alte două unități cu care nu aveam nici în clin, nici în mânecă, de altfel și ele cu un statut precar privind viitorul lor. Am continuat acțiunile ordonate fără a putea găsi înțelegere de niciun fel la desele obiecțiuni pe care le ridicam. În plus, au mai urmat încă două țări foarte importante, în care aveam potențial informativ, care au trebuit «periate» cu termen de execuție «Acum!».

La toate nenorocirile acestea s-au mai adăugat și acțiunile colonelului Cornel Nemeți. Așa cum singur a recunoscut în volumul de memorii, a sfătuit potențialul informativ din subordine să nu respecte ordinele Centralei de a părăsi spațiul în care se aflau. Le-a sugerat clar să-și vadă de treabă și să nu mai răspundă la nici o solicitare a Centralei.

Nu ni s-a spus niciodată cine își asumă această acțiune unică în istoria serviciilor de informații. Suntem unicat și pot să cred că o astfel de acțiune nu se va mai putea repeta, atâta timp cât vor mai exista servicii de spionaj pe pământ.”

Talpeș a predat mapele

„Ar fi important de știut dacă Ioan Talpeș a acționat în baza vreunei hotărâri a CSAT. De asemenea, dacă președintele Ion Iliescu, pe atunci și Comandant Suprem al Armatei și Forțelor de Siguranță Națională, a cunoscut natura ordinului și efectele lui și dacă a semnat vreun document în acest sens.

Relatările lui Ioan Talpeș din media cu privire la actele sale în favoarea partenerilor externi au fost întotdeauna ambigue și neconcludente. A mers până acolo încât să declare în emisiunea lui Octavian Hoandră că la discuțiile cu «principalul partener extern» a avut o «hârtiuță în buzunar» care nici nu i-a mai fost cerută, pentru ca imediat să-i recunoască moderatorului, că «da, am predat listele!».

Foarte important! Mai suntem încă mulți în viață dintre cei care am văzut cu groază pe masa de consiliu din biroul său mapele aliniate care conțineau toată baza externă a tuturor unităților din SIE, pregătite pentru a fi predate personal de către Ioan Talpeș serviciilor din țările în cauză. A fost un schimb reciproc? A cerut partenerului să predea și el potențialul său informativ din România?”

„Omul din umbră” de la Mossad

„În 1997, a început o perioadă mai senină pentru Unitatea „Fantome”. Noul director, Cătălin Harnagea, s-a aplecat cu multă atenție asupra specificului unității, a analizat cu minuțiozitate toate aspectele acestei activități și a hotărât reînființarea ei la standardele de funcționare, ca organizare și mărime din perioada anilor ’70. Sub directoratul său, efectivele unității au fost apreciate la adevărata lor valoare. Nu a durat mult!

După câștigarea alegerilor de către Ion Iliescu, în anul 2000, și după revenirea la Cotroceni a lui Ioan Talpeș, acesta din urmă și-a desăvârșit opera.

Ceea ce noi reconstruisem cu migală și sudoare, sprijiniți de Cătălin Harnagea, Talpeș a distrus definitiv prin intermediul lui Gheorghe Fulga, un alt trimis al lui Ion Iliescu în fruntea SIE. Prin intermediul acestuia, Ioan Talpeș a reușit să-și realizeze visul: în martie 2002, Unitatea „Fantome” a fost desființată.

Nici de data aceasta nu se știe dacă la baza acțiunii a stat vreo hotărâre a CSAT sau, dacă a existat așa ceva, în ce condiții a fost dată. Le fel, nu se știe nici dacă președintele Iliescu a înțeles ceva din gravitatea desființării unității, dar, mai ales, a acestei linii de muncă.

Nu pot să închei înșiruirea gândurilor mele fără a reproduce un pasaj de referință din lucrarea «Omul din umbră» a celebrului director al Mossadului, Efraim Halevy: «M-am mișcat și am acționat în umbră timp de aproape 40 de ani. Toate arată altfel de acolo, dar, de fapt, care este lumea umbrelor și care este aceea a luminii? Care este lumea iluziei și care este aceea a realității sau este vorba de un amestec a celor două…? Dacă diplomația este arta posibilului, informațiile sunt meșteșugul imposibilului, iar viața a devenit mai imposibilă decât în oricare moment al istoriei umane».

 Memoriile justificative ale lui Cornel Nemeți

Am fost curios, în timpul deselor discuții pe care le-am avut cu generalul Cornel Biriș, să-l întreb o chestiune pe care o consider de mare interes. Am dorit să aflu de la general care crede el că au fost motivele pentru care fostul curier ilegal Cornel Nemeți a scris așa cum a scris despre locul în care a muncit o întreagă carieră și despre oamenii alături de care a făcut-o. Generalul Cornel Biriș mi-a contrazis opinia pe care eu o aveam, aceea că Nemeți a publicat volumul de memorii în vederea camuflării unui act de trădare mult mai grav decât deconspirările din carte: „Posibil, dar eu nu cred! Persoane demne de încredere, după ce s-au asigurat că nu am telefonul mobil asupra mea, au făcut afirmații destul de documentate, din care rezulta că Nemeți ar fi fost încurajat și apoi chiar protejat să scrie «memoriile» sale în această gamă, pentru a justifica încă o dată, post-factum, «necesitatea» desființării liniei de muncă specială a «fantomelor». Trist, mizerabil, dezgustător și dezonorant!”

Un kagebist american plin de tupeu

În urmă cu ceva vreme, generalul Gheorghe Dragomir, numit după 1990 locțiitor al șefului SIE, în perioada directoratului lui Mihai Caraman, povestea unor foști camarazi despre presiunile repetate și jignitoare ale ofițerului CIA, Harold J. Nicholson (foto), aflat la post în acea perioadă la Ambasada SUA din București.

Harold J. Nicholson (foto) 

Acesta solicita insistent deconspirarea rețelei informative românești aflată în SUA. I s-a explicat în nenumărate rânduri că o astfel de negociere nu poate avea loc și a fost refuzat. Câțiva ani mai târziu, în 16 noiembrie 1996, Nicholson avea să fie arestat de FBI pentru spionaj în favoarea Rusiei. La aflarea veștii, profesioniștii din domeniu au ridicat brusc sprâncenele și s-au întrebat retoric: pentru cine cerea Nicholson listele cu potențialul informativ românesc din SUA, pentru SUA sau pentru Rusia?

Miercuri, 11 iulie, Ioan Talpeș, fostul șef al SIE, va răspunde dezvăluirilor referitoare la Unitatea „Fantome”, expunându-și punctul de vedere asupra momentului istoric și a consecințelor