Invingatoarea

Corina Dragotescu, fostul director editorial al ziarului "Adevarul", a devenit o prezenta constanta pe micul ecran, una pe care telespectatorii au vazut-o cu adevarat dupa ce stirea ca suferea de cancer a razbit in presa.

Nu era straina de micile ecrane, dar, cu toate acestea, parca am remarcat-o intr-adevar abia cand am aflat vestea: suferea de cancer. Corina Dragotescu ne-a sarit atunci in ochi si a fost mult mai greu sa o ignori.

Salvata printr-o minune, asa cum singura spune, cu concursul extraordinar al unei forte interioare admirabile, Corina Dragotescu duce acum o viata normala, are mai multa grija de sine, apreciaza in fiecare clipa faptul ca se mai afla aici si-si foloseste o parte din timp pentru a-i ajuta pe cei care traverseaza boala careia i-a supravietuit. La 42 de ani, e mama unei fetite si are o casnicie care rivalizeaza cu numarul anilor in campul muncii. De 17 ani face presa, de 25 lucreaza si de 21 este casatorita.

Cancer depistat la un control de rutina

Discuta pe un ton scazut, dar cu determinare, ca si asta ar face parte din procesul de insanatosire, despre perioada cumplita pe care a depasit-o in urma cu sase luni si spune ca a avut o surpriza enorma afland cate dintre colegele sale de breasla, si cate femei in general, sunt lovite de cancer.

Sustine ca nu a plans pe parcursul bolii, refuzandu-si aproape complet aceasta supapa, pentru ca, daca te dai batut, nu se opreste nimeni sa te ajute pe tine: "Am plans putin la inceput, cand am aflat ca am cancer, la opt dimineata - e ceva care te termina. Aceea a fost ziua in care am plans si nu am mai facut asta pana la a doua operatie, cand mi-au spus ca s-ar putea sa am niste efecte destul de dure. In rest, am luptat".

Acum, analizele sunt bune si se simte ca si cum nu ar fi avut nimic. „Uneori, stau si ma intreb, ca orice om, de ce a trebuit sa trec eu prin asta. Cand scapi, te intrebi de ce. Cred ca a trebuit sa trec prin asta ca sa pot sa-i ajut si pe altii. Acum incerc sa fac rost de fonduri pentru un spital din Timisoara, care vrea sa se puna pe picioare", marturiseste Corina Dragotescu.

Si in cazul ei, boala a fost depistata la un control de rutina: „Nu ma simteam bine, aveam o stare generala mai proasta. Eu am avut cancer ovarian si nu manifesteaza niciun fel de simptome. Il descoperi tarziu, iar, daca supravietuiesti, inseamna ca ai avut mare noroc".

Curaj in linia intai

Unii dintre colegii sai au plans cand le-a comunicat vestea. Nici nu ar fi avut cum sa nu o faca. Ar fi vazut singuri in scurt timp. „Am avut colegi care au plans, erau disperati. Apoi, au vazut ca trec perioada grea si au fost si ei mai puternici. Colegii mei nu au traversat numai experienta ziarului „Adevarul", cand am supravietuit de pe-o zi pe alta fara niciun ban si am si transformat ziarul, ci si experienta asta. Sa stai langa cineva care vine de la tratament cu citostatice in redactie, care vorbeste la televizor sau la radio de pe patul de spital, care nu putea sa mearga... deja nu mai puteam sa merg, nu-mi mai simteam varfurile degetelor, extremitatile, te doare coloana cand iti fac injectii ca sa-ti creasca numarul de leucocite de-ti vine sa te urci pe pereti... Sunt o groaza de fenomene colaterale ingrozitor de rele, dar treci si peste ele", povesteste jurnalista de la Realitatea.

A treia emisiune

Din 17 martie, Corina Dragotescu isi va completa munca la Realitatea cu inca o emisiune. Pe langa "Deschide lumea" si "Ultima ora" va mai prezenta un program social, al carui nume nu se stabilise pana la inchiderea editiei. "Asa a fost contractul de cand am venit aici si sambata o sa avem pilotul. E vorba de un social la granita cu politicul, sunt lucruri care tin de viata de zi cu zi. Tema e sociala, dar tratata prin politic sau prin implicatiile acestuia. Pornim de la un filmulet care are la baza un caz concret, dupa care cotim spre o discutie generala", declara Corina Dragotescu.

"Eu chiar cred in lucrurile astea, in punerea pe tapet a problemelor sociale, mai ales dupa ce am avut experienta cu boala. E un loc mare neacoperit in zona asta", marturiseste cu convingere jurnalista. Singurul lucru care o innebuneste este clasa politica: "Simt chiar acut nevoia de a analiza mai mult ce se intampla. Acum analizam o criza, peste trei minute alta, iar peste o ora - alta. Trecem superficial prin toate si mie nu-mi place superficialitatea".

Muncitor pe santier

Corina Dragotescu face jurnalism din ianuarie 1990. Ar fi facut-o poate chiar dinainte, dar tatal ei i-a dat un sfat pe care si-l aminteste clar si azi: ""Fa Dreptul ca ai sa vezi ca, daca intr-o buna zi, ti se va ivi sansa sa fii ziarist e o meserie care iti va folosi", mi-a zis, si a avut dreptate".

Sapte ani a lucrat pe santier, din 1982, cand nu a intrat la facultate, la Drept. „Nu am vrut sa stau acasa, aveam 18 ani, si de-atunci lucrez intr-una. Am 25 de ani de munca. Pe santier, conditiile erau grele, frig, atunci am facut reumatism. Era o intreprindere de constructii speciale, industriale si montaj. Faceam obiective industriale pentru unitatile speciale, in general pentru armate", isi aminteste ea.

Desi a absolvit facultatea de Drept, Corina si-a dorit dintotdeauna sa fie ziarist. A reusit dupa Revolutie, intrand in randul celor care nu fac presa dupa ce au trecut pe la "{tefan Gheorghiu". Simte uneori acest lucru, ca nu are studii de specialitate, moment in care da fuga la carte.

Sofer de camion

Munca la o casa pe care o au de ceva ani i-a adus Corinei Dragotescu si… permisul de camion si remorca. „L-am luat in urma cu cativa ani, cand imi construiam casa cu manusitele mele si m-am enervat pe un sofer de camion care n-a vrut sa-mi intinda fierul. Mi-am dat seama ca e o lume a barbatilor care incearca sa te jupoaie de bani si ca nu poti sa cuceresti lumea asta decat facand parte din ea. Am urmat scoala de soferi, am luat permisul din prima, spre socul camionagiilor care ma vedeau conducand, spre socul celor de la examen... Imi place mult de tot, as vrea ca intr-o buna zi sa am camionul meu. Face parte din stilul meu de viata. Nu e nimic extraordinar. Poate orice baiat de 18 ani sa conduca si nu pot eu, la 40! E vorba de a sparge barierele, de a arata ca nu ti-e rusine", spune jurnalista.