Intrarea României în Primul Război Mondial, o trădare față de Germania și Austro-Ungaria?

Ovidiu Drugă
11 august 2020, 06:45

Întoarcerea armelor de către români la 23 august 1944 nu este prima trădare pe care au acuzat-o conducătorii germani din partea țării noastre. Astfel de acuzații la adresa românilor mai fuseseră proferate și în primul război mondial.

Actul cuprindea un preambul și șapte articole. Alianța avea caracter defensiv, cele două părți se angajau să se abțină de la încheierea unor alianțe sau angajamente îndreptate împotriva una împotriva celeilalte. Promisiunea unui sprijin reciproc era limitată de o condiție care putea da naștere la interpretări -”în limita intereselor lor”. Articolul 2 stipula obligația pentru Austro-Ungaria de a acorda ajutor României în cazul în care ar fi fost atacată. Monarhia Dualistă urma să obțină și ea ajutor în cazul în care ar fi fost atacată de unul din ”statele limitrofe României”, adică Serbia, dar mai ales Rusia. Problemele militare urmau a fi reglementate de o convenție specială. În caz de război, părțile contractante se angajau să nu negocieze și să nu încheie pace separată. Durata tratatului era stabilită la 5 ani, începând din momentul ratificării, iar dacă nu era denunțat sau una din părți nu cerea revizuirea cu un an înainte, el se prelungea automat cu încă trei ani. Părțile își promiteau secretul asupra tratatului.

Interpelat în Parlament, Ion C. Brătianu a răspuns evaziv că doar a urmărit apropierea de Germania și că nu s-a încheiat vreun tratat. Actul va ieși la iveală abia în 1914. Izbucnirea primului război mondial și refuzul României de a se alătura Germaniei și Austro-Ungariei, i-a făcut pe conducătorii Germaniei și Austro-Ungariei să vorbească despre trădarea românilor. Răspunsul Regatului României a venit prin declarația de război înaintată Monarhiei Dualiste. Iată ce nota Constantin Kirițesu în Istoria Războiului pentru Întregirea României: „”Declarația de război făcea procesul legăturilor României cu Tripla Alianșă, enumera decepțiile și vexațiunile îndurate, înregistra desființarea alianței prin intrarea Italiei în război împotriva Austro-Ungariei, care implica și caducitatea obligațiilor României, deplângea tratamentul barbar și încercările de distrugere la care era supus neamul românesc din monarhie, în ciuda legăturilor de peietenie și alianță dintre cele două state”.