Marele regizor, Lucian Pintilei, este omagiat astăzi la Varşovia.
Festivalul „Vara filmelor“ de la Varşovia se încheie astăzi, cu un omagiu adus marelui regizor român Lucian Pintilie. Majoritatea peliculelor sale au fost prezentate publicului polonez, timp de o săptămână, la cinematograful de artă „Luna“.
Un ghimpe în coasta cenzurii
Născut în 1933, în satul basarabean Tarutina, care aparţine astăzi de teritoriul Ucrainei, Lucian Pintilie a rămas în memoria publicului bucureştean de teatru şi film nu numai pentru valoroasele sale montări de la Teatrul Bulandra, ori pentru fresca făcută realităţilor est-europene cu ajutorul peliculei, dar şi pentru spiritul caustic şi incisiv, devenit un ghimpe în coasta cenzurii comuniste.
I-a fost interzis spectacolul „Revizorul“ (1972), după numai trei reprezentaţii şi a fost criticat public de însuşi Nicolae Ceauşescu pentru filmul „Reconstituirea“ (1968). Acesta narează povestea reconstituirii unui banal incident, o bătaie între doi tineri, întreprinsă de miliţie, care se transformă într-o crimă. Rolurile principale erau interpretate de Vladimir Găitan şi George Mihăiţă. Toate aceste scandaluri au atras după ele interdicţia de a mai lucra în România şi apoi autoexilarea sa în Occident, în anul 1973.
Carieră în teatre prestigioase
După plecarea din ţară, Pintilie şi-a continuat cariera cu montări pe marile scene din Paris, Minneapolis, Washington, Lyon, Nisa, Torino ori Vancouver.
O viziune regizorală strălucitoare şi radicală asupra piesei cehoviene „Pescăruşul“, montată la Paris în 1974, l-a determinat pe alt prestigios regizor român, Liviu Ciulei, la vremea respectivă director artistic al „Guthrie Theater“, să-i propună o colaborare la Minneapolis. Începând cu sfârşitul piesei, Pintilie a transformat tragicomedia pastorală a lui Cehov, despre relaţiile tumultuoase dintr-un grup de artişti, într-o piesă memorabilă. Primele trei acte s-au jucat sub forma unui flashback produs în mintea tânărului Treplev în noaptea sinuciderii sale. Reprezentaţiile din Minneapolis vor constitui debutul său american, precedat de reputaţia câştigată deja la Bulandra (care i-a consacrat şi pe Ciulei şi Andrei Şerban) şi consolidate pe scena Operei din Paris, unde a produs „Turandot“, cu o distribuţie formată din actori pitici.
Prezenţă discretă la TV
Dupa căderea regimului comunist, s-a reîntors, în 1990, în ţară, terminând o serie de proiecte întrerupte de intervenţia cenzurii. În acelaşi an, a fost numit director al Studioului de Creaţie Cinematografică al Ministerului Culturii.
Deşi a avut o prezenţă mai degrabă discretă pe ecranele televizoarelor, s-a implicat în mod activ în opera de reformare morală a societăţii civile româneşti, fiind unul dintre membrii marcanţi ai „Grupului pentru Dialog Social“. Ancheta publicată de Dan Predescu, în 1996 şi 1998, l-a desemnat pe Lucian Pintilie drept autorul celui mai bun spectacol românesc de teatru văzut vreodată de cei mai importanţi reprezentanţi ai breslei. Singurul premiu pe care l-a acceptat în România a fost Premiul Gopo pentru întreaga operă, acordat în 2007.
PIESE LA BULANDRA > „Copiii soarelui“ (1961); > „Proştii sub clar de lună“ (1962); > „Biedermann şi incendiatorii“ (1964); > „Inima mea e pe înălţimi“ (1964); > „D’ale carnavalului“ (1967); > „Livada cu vişini“ (1967); > „Revizorul“ (1972).
CĂRŢI > „Patru scenarii“ (1992); > „Bric-a brac“ (2003) - volum autobiografic; > „Pompa de morfină“ (2005); > „Capul de zimbru“ (2005).
FILMOGRAFIE > „Tertium non datur“ (2005); > „Niki Ardelean, colonel în rezervă“ (2003); > „După-amiaza unui torţionar“ (2001); > „Terminus paradis“ (1998) - Premiul Juriului la Festivalul de Film de la Veneţia; > „Prea târziu“ (1996); > „O vară de neuitat“ (1994); „Balanţa“ (1992); > „De ce trag clopotele, Mitică?“ (cu un scenariu propriu după „D’ale carnavalului“, un film interzis în comunism vreme de zece ani şi prezentat abia în 1991); > „Salonul numărul 6“ (1973); > „Reconstituirea“ (1968); > „Duminică la ora şase“ (1965).