Editura Evenimentul si Capital

INTERVIU INEDIT. Sergiu Nicolaescu: ”Sunt inginer mecanic. Am absolvit facultatea şi am intrat la uzină. Nu ştiam că există cinematografie românească!”. Lucruri NEŞTIUTE despre marele regizor

sergiu_03
Autor: | | 41 Comentarii | 9210 Vizualizari

Oare cine mai ştie că primul film realizat la noi în ţară sub apă, despre viaţa scafandrilor, efectuat la adâncimi destul de mari, în împrejurări destul de dificile îi aparţine lui Sergiu Nicolaescu? Care la un moment dat a deţinut chiar recordul Mării Negre la scufundări submarine, şi căruia îi plăcea să înregistreze imagini sub apă.

Moartea regizorului a declanşat un val de mărturisiri, dezvăluiri, declaraţii, aduceri aminte...Există însă printre toate aceste lucruri care se revarsă cu putere, „bijuterii” uitate, de care aproape nimeni nu îşi mai aduce aminte. Este şi cazul volumului „Secretul făuririi personalităţii” (Editura Albatros, 1982) de Virgil Sorin, în care figurează convorbiri cu diverse personalităţi ale lumii artistice (şi nu numai) româneşti. Acest volum conţine şi un interviu aparte cu Sergiu Nicolaescu, realizat în 1981, interviu din care vă prezentăm, în rândurile de mai jos, pasajele cele mai interesante. TOP 3 cele mai populare articole:

  • Interdicție la înmormântarea lui Sergiu Nicolaescu. Prima declarație a SOȚIEI regizorului
  • SCHELETUL DIN DULAP al lui Sergiu Nicolaescu. SECRETE dezonorante care ar putea să îi UMBREASCĂ memoria
  • ÎNCĂ UN SCHELET în dulapul lui Sergiu Nicolaescu! Un episod dezonorant din trecutul acestuia îi pătează memoria
„Am început filmând sub apă” „Stimate Sergiu Nicolaescu, cred că nimeni de la noi nu poate aspira cu mai multă îndreptăţire decât dumneavoastră la titlul de cineast total.Sunteţi regizor, actor, scenarist, aţi fost şi sunteţi operator. Dacă v-aţi fi manifestat şi în critica de film- nu-i timpul trecut!- aţi fi realizat o suită exhaustivă... Critica nu prea mă interesează. În rest: Am început în cinematografe, ca inginer, cunoscând mai întâi partea tehnică a acestei arte, apoi ca operator la filmări combinate sau la filmări speciale, am continuat ca scenarist de scurt metraje, am scris scenarii de lun metraj, singur sau în colaborare, am fost regizor, actor, interpret al rolurilor pe care mi le-am scris sau le-au scris alţii.Mă consider într- adevăr un cineast complet, departe însă ca să fi înfăptuit tot ce aş fi putut realiza. Presupun că iubiţi toate aceste ipostaze în care v-aţi exprimat! Există totuşi o pasiune mai puternică decât toate celelalte? Eu am vrut să fac film şi l-am făcut aşa cum condiţiile m-au obligat.Am început ca operator, filmând sub apă, pe urmă într-o încăpere cu aparate speciale inventate de mine, pregătite de mine, apoi scriindu-mi singur nişte idei-pretext pentru tehnica pe care o încercam s-o aplic în filmări din domenii destul de necunoscute, cum e domeniul macrofilmărilor, sau al filmărilor submarine sau al teleobiectivelor sau obiectivelor speciale , deci o tehnică cinematografică pe care mă străduiam să o aplic şi s-o demonstrez prin imagini. Dar simpla aplicare tehnică nu-mi dădea satisfacţie şi atunci căutam o idee şi treceam la realizarea ei prin intermediul acestei tehnici. Aşa am ajuns să realizez primele filme.Cred că în general a realiza filme presupune a şti să compui imainea, să-ţi imaginezi modul de a povesti deci "mise-en-scene" şi la nevoie să-ţi scrii şi textul necesar. Toate aceste iubiri sunt de fapt una singură: marea dragoste pentru film. Intenţia de a perfecţiona, de a pune fiecare cărămidă cu mâna ta şi cât mai bine, m-a dus către abordarea unor domenii diferite, mi-a dat curajul să încerc să scriu scenariu sau chiar să interpretez roluri.Deşi prima idee a interpretării unui rol nu-mi aparţine mie, trebuie s-o recunosc ci unui prieten şi colaborator al meu, scriitorul Titus Popovici. Consider că dintre toate aceste iubiri-cum le numiţi-regia este suverană. Regizorul este autorul absolut al filmului, chiar şi când nu este şi autorul scenariului respectiv şi chiar dacă nu e şi interpret al rolului principal. TOP 3 RECOMANDĂRILE EDITORILOR:
  • Calculul marilor cutremure prin „Sinusoida Mărmureanu” Se poate ajunge şi la 25 de seisme pe lună. Când ne paște un cutremur devastator
  • Ponta: PIB-ul e cu aproximativ 20 miliarde de lei mai mic faţă de estimarea iniţială
  • Revoluţia ciolanului a izbucnit în USL. Mii de funcţionari, epuraţi până la 15 ianuarie
“Am fost ofiţer de marină” Mi s-a relatat cândva că eraţi un inginer strălucit.Când s-a ivit filmul în cariera dumneavoastră de inginer şi cum s-a ivit mai ales curajul de a opta pentru film. Sunt inginer mecanic, cum v-am mai spus. Am absolvit facultatea şi am intrat la uzină, la fel ca toţi colegii mei. Pe vremea aceea nici nu ştiam că există o cinematografie românească! Nu pot spune că nu am văzut filme româneşti sau că eram dezinteresat total de această artă. Îl ştiam pe Ion Popescu Gopo, văzusem unul sau mai multe filme ale lui Ciulei. Dar nimic din ceea ce vedeam nu m-ar fi atras şi nu m-ar fi îndemnat să mă apuc şi eu să fac film, pentru că diferenţa mi se părea imensă între filmul românesc şi filmul internaţional la acea vreme. Gândul de a face film nu mă preocupa. E drept iubeam cinematograful de mic copil. De mic copil chiar înainte de a merge la şcoală, fueam de acasă şi mă duceam la filme. Este perioada acumulării mai mult sau mai puţin inconştiente, dar care mi-a influenţat cariera de astăzi. După ce am lucrat 2 ani la Întreprinderea de optică şi mecanică de precizie, a survenit ceva hotărâtor în viaţa mea.
  • AVERE. Regizorul încasa sume uriaşe. Brandul “Sergiu Nicolaescu” este pe numele soţiei. Moştenirea: imobile, drepturile de autor şi conturi cu mulţi bani
În 1954 am făcut schimb cu un coleg de facultate care era repartizat la Studioul Alexandru Sahia.Schimbul l-am făcut din motive de locuinţă, de distanţă… adică din motive foarte mărunte. Ajungând în cinematografie la început mi s-a încredinţat servicul tehnic.Mă ocupasem de maşini, de organizare, de aparatele de filmat. Contactul cu aparatul de filmat mi-a trezit curiozitatea. O altă veche pasiune, marea(am fost ofiţer de marină), m-a dus prin 1952- 1954 către scufundările submarine. Intrând în cinematografie în 1954 am simţit nevoia de a înregistra imagini sub apă şi de a le transmite spectatorilor. Am început să construiesc aparate de filmat sub apă, aparate de respirat sub apă am devenit innovator din acest punct de vedere sau chiar inventator(cred că sunt unul dintre primii care am filmat sub apă şi care m- am scufundat la mari adâncimi cu aparate de aer comprimat de construcţie proprie), la un moment dat am deţinut chiar recordul Mării Negre la scufundări submarine. Şi toate acestea dintr-o pasiune dublă:aceea a scufundărilor , a mării dar şi a descoperirilor subacvatice şi a dorinţei de a transmite aceste imagini spectatorilor. Aşa am început să mă gândesc la primul subiect pe care să-l pun pe hârtie şi să-l transpun într-un film.
  • EXCLUSIV Sergiu Nicolaescu: tatăl cascadorilor. Ultimele clipe ale cunoscutului regizor și mărturia unui colaborator apropiat | GALERIE FOTO
Am propus să filmăm sub apă unor colegi de la studioul Sahia dar m-au refuzat. Doar Virgil Calotescu a acceptat să facă un film cu mine, la Constanţa: “Scoicile n-au vorbit niciodată”. În zilele când am plecat la mare de unul singur mi-aduc aminte că studioul mi-a încredinţat un camion marca Csepel, îl conduceam eu, un camion încărcat cu foarte multe material (butelii mari cu aer comprimat, aparate de scufundat, un aparat de filmat şi altele).Cum Virgil Calotescu a trebuit să plece din ţară mi-a dat un scenariu scris şi m-a lăsat singur spunându-mi:"Am încredere în tine că vei şti să filmezi". Mi-a explicat rapid, într- o după-amiază, câteva date regizorale (…). Din încăpăţânare, nu mi-am pierdut curajul. Am filmat sub apă, am filmat şi la suprafaţă. „Îmi amintesc gustul mării” M-am întors în toamnă cu materialul. Era primul film realizat la noi în ţară sub apă, despre viaţa scafandrilor, efectuat la adâncimi destul de mari, în împrejurări destul de dificile. M-au interesat apoi macrofilmările şi ca să pătrund în lumea florilor, să le filmez înflorirea sau moartea, mi-am construit un aparat perfecţionat. Am fost ajutat în acest sens de inginerul Marin, coleg cu mine de facultate care lucra pe atunci la studioul Sahia , şi, împreună , am pus la punct o serie de aparate speciale, aveam tot felul de idei noi şi voiam să le punem repede în aplicare. Aşa a apărut „Primăvara obişnuită” , experiment care a obţinut mari succese .
  • BREAKING NEWS. A murit Sergiu Nicolaescu. Decesul a fost constatat în această dimineață. Val uriaș de emoție
I-a urmat „Memoria trandafirului”, care mi-a adus multe satisfacţii. E o experienţă interesantă să prezinţi un film cu unele simboluri şi să observi că publicul din sală chiar dacă nu înţelege tot ce-ai vrut să spui, îţi intuieşte intenţiile (...). În acelaşi timp erau şi unii care mi-au pus piedici directe. La un moment dat am fost acuzat că nu vreau să-mi învăţ un coleg de-al meu, un operator, să se scufunde cu aparatele. Şi vârsta lui şi pregătirea nu corespundeau pentru aşa ceva: respectivul operator a făcut un accident şi s-a mers atât de departe încât am fost învinuit eu că aş fi provocat accidentul ca să filmez în locul operatorului. Eram foarte tânăr şi toate lucrurile acestea mă dureau , dar în acelaşi timp m-au îndârjit. E o trăsătură care m-a ajutat mult, pe care o păstrez şi astăzi –aceea de a nu mă lăsa înfrânt niciodată, de a merge până la capăt, de a lupta pentru tot ceea ce obţin sau voi obţine de-acum înainte (...).
  • Sergiu Nicolaescu, cu o lună înainte de moarte: "Ne-a venit rândul, ce să-i facem?"
Ce amintiri vă mai leagă de acea perioadă, sau ce a însemnat acea perioadă pentru dumneavoastră Îmi amintesc gustul mării, al sării, al frigului cumplit. Nu aveam costum de protecţie, intram dezbrăcat în apă, adică, într-un costum inadecvat la adâncimi de 12-14-20 şi peste 20 de metri unde temperatura era foarte scăzută, până la 12 grade, unde pur şi simplu îngheţam. Îmi aduc aminte cum ieşind la suprafaţă deşi şedeam în soarele arzător al verii pe o punte metalică, unde scafandrii mă înveleau cu pături, tremuram ore în şir, clănţăneam de cred că se auzea la o poştă. Îmi amintesc şi de primul meu succes;eram la un prieten, într-o duminică şi priveam la televizor; s-a anunţat un premiu obţinut de mine la un mare festival; a fost primul moment de fericire care a declanşat succesele dar şi greutăţile de mai târziu. De fapt tot ce am făcut a fost greu, pentru tot ce a trebuit să lupt mult ca să reuşesc. N- am avut niciodată norocul de a obţine ceva fără să lupt. E un lucru de care nu mă plâng. De aceea simt că tot ce am şi tot ce am cucerit, am meritat. Deci scurt-metrajele dumneavoastră au fost bine primite?Da. Încă de la primele documentare am avut succes; trei ani am lucrat la acest gen, în fiecare din cei trei ani am câştigat premiul filmului experimental la Mamaia;am obţinut apoi numeroase distincţii internaţionale, am ajuns la Cannes, în fine, în multe festivaluri am început să obţin succese, deşi nu făcusem decât patru documentare.
  • ULTIMUL DISCURS PUBLIC: "Mai am puțini ani de trăit. Vă spun la revedere"
Însă după Cannes, după scurt-metrajul „Memoria trandafirului” şi cumpărarea de către firma Columbia, mi s-a deschis perspectiva realizării unui lungmetraj, în calitate de regizor. La Paris, alături de Titus Popovici,şi împreună cu cei mai buni scenarişti ai Franţei, într-o colaborare care ţinea de o firmă franceză"Franco-London-Film", am înţeles ce înseamnă un scenariu. Colaborarea aceasta internaţională m-a dus spre filmul „Dacii” şi spre altele care au urmat...În împrejurări care poate nu mai merită amintite am fost obligat uneori să-mi scriu singur scenariul. „Când scriu, o fac cu mare greutate, aproape cu durere” Deci aţi ajuns scenarist fără voia dumneavoastră? Cam aşa. În ceea ce priveşte actoria am realizat uneori roluri, la început, din curiozitate, din amuzament, apoi din justa evaluare a unor rezultate. Mă gândesc la primul meu succes de actor care a fost filmul „Cu mâinile curate”. Rolul comisarului m-a lansat pe plan actoricesc. Nu mă consider cu adevărat profesionist nici ca scenarist şi nici ca actor, pentru că, după părerea mea, scenaristul de film este un scriitor cu calităţi deosebite şi cu o pregătire deosebită pe care nu o am.
  • DE TREI ORI A DUS REVOLVERUL LA TÂMPLĂ ȘI A APĂSAT PE TRĂGACI! Din MĂRTURISIRILE lui Sergiu Nicolaescu
De altfel nici nu intenţionez să mă perfecţionez în acest domeniu. Dar nu mă dau înapoi de la întrecere cu mulţi aşa zişi scenarişti. Sunt un colaborator excelent la un scenariu datorită imaginaţiei pe care o am, a construcţiei pe care am învăţat-o în împrejurările amintite şi pe care ştiu să o împărtăşesc colaboratorilor mei.dar, repet, nu doresc să perseverez în această direcţie. Când scriu, o fac cu mare greutate, aproape cu durere. În ceea ce priveşte profesia de actor, interpretez roluri numai în anumite condiţii: atunci când eu sunt regizor, când subiectele, când rolul respectiv mi se potriveşte, când mă joc pe mine însumi ori mă regăsesc în astfel de personaje... jucându-mă pe mine însumi, e mai uşor să scriu, e mai uşor să interpretez, e mai uşor să mă împart şi ca regizor. Este adevărat că în ultima vreme am jucat mult, aproape în fiecare film al meu. A devenit o obişnuinţă. Nu ştiu dacă este un defect sau nu. Cu unele filme am succese deosebite, cu altele mai puţin, sau există din partea mea o rezervă. Publicul spectator cunoaşte mai puţin sau chiar deloc ce înseamnă o zi de lucru pentru un cineast.aţi putea să rezumaţi acest răstimp al unei zile obişnuită de filmare? Sigur că sunt zile obişnuite şi altele mai speciale în funcţie de subiectul propus. O zi de filmare la „Mihai Viteazul nu se poate compara cu o zi de filmare la „Zile fierbinţi”, de exemplu, asta ca să mă refer doar la filme de-ale mele. Pentru mine o zi de filmare începe cu sosirea mea de obicei primul la locul filmării. Dacă acest loc este în afara oraşului, undeva în natură, acolo aştept soldaţii, fiuraţia, oamenii, echipamentele.
  • INTERVIURILE 2+1. Sergiu Nicolaescu: „Eu nu am absolut nimic cu Cristian Mungiu”
Pentru că eu sunt unul dintre acei regizori care se preocupă din păcate şi de oranizarea filmării, până la cele mai mici detalii. Controlez totul, chiar şi obiectele de care am nevoie în acea zi. Acestea ar putea fi, mi-ar putea replica cineva, îndatoririle regizorului secund;este foarte adevărat, dar de mai bine de zece ani eu sunt şi propriul meu regizor secund. Pentru că acestă profesie e pe cale de dispariţie la studioul Buftea. Din păcate, în cinematografia românească problemele organizării ne obligă să sacrificăm un timp imens în dauna creaţiei. Dacă cineva ar sta pe margine şi ar înregistra o zi de filmare, ar ajunge la concluzia că sunt un fel de poliţist cam 30 la sută, un fel de organizator cam 30 la sută şi abia restul îmi rămâne ca timp rezervat creaţiei. Odată ajuns acasă, am nevoie de cel puţin o oră-două ca să-mi pregătesc ziua următoare. Momentul propriu-zis de creaţie nu apare decât atunci, când cunosc bine decorul, locul filmării de a doua zi ;îmi cunosc bine actorii, costumele, fiecare detaliu de recuzită. O zi de filmare poate aduce şi situaţii hazlii dar şi stări de iritare teribilă. În decursul carierei mele de 15 ani am întâlnit la locurile de filmare aproape totul. Mă gândesc la nopţile cumplite din „Ultimul cartuş”, filmând la minus 19 grade în ger, la marginea Bucureştiului printre şine de cale ferată;cu vânt aspru, nopţi întregi, şapte nopţi de filmare;mă gândesc la „Osânda”, tot cu filmări de iarnă, la „Căutătorii de aur”, sus, pe munţi, cu 700 de oameni pe un ger straşnic ori la „Mihai Viteazul”, la noroiul, la mlaştina în care am stat să filmăm mai bine de trei săptămâni figuranţi, armată, actori. Poate cândva, dacă voi ajune în momentul acelei vârste când amintirile vor spune mai multe. Deocamdată încerc să uit ca să pot merge mai departe (...).
  • REACȚII: A MURIT SERGIU NICOLAESCU. Val impresionant de emoție. Sute de mesaje din partea cititorilor
„Primul meu palton mi l-am făcut după Mihai Viteazul” Se vorbeşte mult în lumea filmului despre invidie. De altfel nu-i o caracteristică doar "cinematorafică". Pun această întrebare pentru că destui consideră că invidia e un element stimulativ, creator! Dintre toate defectele, invidia mi se pare cea mai supărătoare. Mie îmi pare cea mai necreatoare, cea mai puţin stimulativă. Cu totul altceva înţeleg eu prin stimulare, prin competiţie creatoare. Invidia este un aspect urât al unor caractere minore. Cred că este singurul defect pe care nu-l am. Din toate celelate am câte ceva, mai mult sau mai puţin. Invidia o consider, indiferent unde şi cum s-ar manifesta, o formă jalnică a caracterului şi o detest. Tot în lumea filmului dar şi în alte părţi se vorbeşte despre ceea ce numim bucuriile materiale. Există şi mici legende în acest sens. Am terminat filmul Mihai Viteazul în 1971 cu un salariu de 2735 lei pe lună. De atunci regizorilor li s-a recunoscut dreptul de autor şi la noi în ţară, ca atare am început să beneficiez şi eu de aceste drepturi. Întrucât filmele pe care le realizez au succes, am început să câştig incomparabil mai bine faţă de trecut.Vă mărturisesc că am ştiut ce înseamnă lipsurile. Ţin minte că aveam un singur costum de haine şi că primul meu palton mi l-am făcut după Mihai Viteazul în jurul vârstei de 40 de ani! Este adevărat că ulterior mi-am permis un standard de viaţă mulţumitor.
  • Reacția ULUITOARE a lui Nicu Covaci la auzul veștii că a murit Sergiu Nicolaescu: "Să-l ia mama dracului"
Să înţeleg că nu rămâneţi indiferent faţă de aspectul pământesc al existenţei materiale?N-aş spune că sunt indiferent. Mă mulţumesc însă cu o limită care, ca să spun aşa, este acceptabilă şi poate intra în categoria unei vieţi liniştite. Îmi permit doar luxul de-a schimba uneori o maşină nu şi altele;intru într-un restaurant sau bar odată pe an şi numai din obligaţie. Am trăit un adevărat şoc când mi-am cumpărat apartamentul! Vreau să spun că există o lume materială în care trăim, totuşi în care trebuie să ne descurcăm chiar dacă din 24 de ore, 18 muncim. Noi, regizorii, suntem acei oameni de artă care trebuie să fim tot timpul cu picioarele pe pământ. „Eu iubesc femeia, fără ea n-aş putea trăi” Comit o indelicateţe întrebându-vă ce a reprezentat şi ce reprezintă pentru Sergiu Nicolaescu nevoia de-a iubi? Mai direct, ce reprezintă femeia pentru dumneavoastră? Nu-i o indelicateţe. Femeia înseamnă în primul rând mama şi oricât m-aş gândi aş răspunde şi în al doilea şi în al treilea rând la fel:mama. Trecând într-un timp foarte scurt prin mari greutăţi de multe ori am fost întrebat cum este gustul succesului. Întotdeauna am răspuns că este amar! Eu mi-am sacrificat întreaga viaţă creaţiei.
  • DEZBATEREA ZILEI Soţia lui Sergiu Nicolaescu: ”Vă interzic să difuzați fotografii sau filme de la înmormântare”. Avocat: “Este o cerere exagerată”. Ce părere aveţi?
Astăzi, la 50 de ani aş spune că nu e bine, mai ales că uneori mă simt foarte singur, dar dacă aş lua-o de la capăt, la fel aş proceda. M-am dedicat cu totul muncii mele care este şi un joc serios de oameni mari pe care eu îl joc cu pasiunea unui copil şi cu credinţa unui copil, şi pentru că m-aţi întrebat de iubire, de familie, vă mărturisesc că îmi pare foarte rău că n-am copii, vreo 5-6 copii pe care să-i văd în jurul meu. Nu am copii, am doar filmul, această lume imaginară. Nu sunt de acord cu Ecaterina Oproiu care spunea că Sergiu Nicolaescu este un misogin. Eu iubesc femeia, fără ea n-aş putea trăi, şi nu văd în ea numai un mod de uitare, de destindere. Respect femeile pentru că ele pot fi mame şi fiindcă pe mama mea o iubesc şi o stimez. Când aveţi timp liber, cum îl petreceţi? Timpul meu liber? Atunci când nu lucrez pentru film, când nu scriu scenarii, atunci când nu mă gândesc la viitoarele filme, când nu mă zbat cu probleme organizatorice, atunci când nu alerg ca să rezolv o serie de lucruri legate de film, de aprobări şi altele...atunci când nu se întâmplă nimic din toate acestea pot fi găsit la garaj reparând maşina, sau pe terenul de călărie. Sunt un pasionat al călăriei, mă relaxez muncind fizic. Sunt capabil să fac drumul Bucureşti-Munchen, 1700 kilometri la volan dintr-o dată fără a opri. Cam 20-28 de ore stau la volan fără întrerupere, opresc doar la benzinării sau să beau o cafea. Îmi pare rău că nu am o grădină unde mi-ar place să lucrez. O mare parte din timp o rezerv documentării, dar documentarea n-o consider timp liber. Tot ce citesc, citesc în legătură cu profesiunea mea, toată lumea cunoaşterii mele o consider legată de această profesie. Nu mi-am luat o vacanţă din 1956 de când eram inginer;atunci a fost ultima mea vacanţă. De atunci nu ştiu ce înseamnă concediu, nici dacă aş fi în stare să plec în concediu. Călătoresc mult dar nu ca să mă plimb ci ca să lucrez. Văd, înregistrez şi trec mai departe. Mă simt mereu gonit din spate de o forţă la care nu mă pot opune.
  • UPDATE: CONFLICT religios după moartea lui Sergiu Nicolaescu. Regizorul nu va beneficia de slujbă de înmormântare
„Simt nevoia unui film istoric de cu totul altă factură” (...) Ce ne puteţi spune despre ecoul filmelor dumneavoastră în străinătate?Sunt un regizor cu simţul publicului şi nu am succes numai în ţară. S-a spus recent că în ţările socialiste unul dintre cei mai cunoscuţi regizori este Sergiu Nicolaescu. Acest lucru mă măguleşte. Am lucrat multe filme pentru Occident din care cam jumătate au fost realizate pentru diferite firme. Din păcate nu filme de mare valoare, iar cele din ţară când au avut şansa unor scenarii deosebite („Moartea lui Ipu”, „Mihai Viteazul” sau „Osânda”) nu au avut participarea unor actori cunoscuţi străini pentru ca filmul să aibă şi o "piaţă" externă. Există o mentalitate în acest sens în cinematorafia mondială unde nu poţi pătrunde fără vedete internaţionale.În Germania Federală am semnat şi filme mai importante, în special seriale de televiziune, „Mihai Viteazul” a făcut înconjurul lumii. Este singurul film românesc care a rulat în SUA. Filmele mele poliţiste au pătruns în Italia cu mare succes. De asemenea am avut succes în Africa şi Asia. Comisarul Moldovan este cunoscut în Libia dar şi în Egipt, Arabia Saudită sau în oricare altă ţară din aceste continente. „Osânda” a rulat cu succes la televiziuneadin RFG. De curând au fost cumpărate tot pentru RFG filmele „Cu mâinile curate” şi „Duelul” (...).
  • EDITORIAL EVZ: Sergiu Nicolaescu, între artă şi propagandă
Ce doriţi să realizaţi în viitor?Simt nevoia unui film istoric de cu totul altă factură;un film de artă, pe o temă istorică. Cred că aici cinematografia noastră a bătut pasul pe loc. Nu aş vrea să- mi închei cariera fără a da o adevărată dovadă de ceea ce se poate face în acest sens. Apoi vreau să fac o comedie la care să se râdă mult. Vreau de asemenea să ecranizez câteva romane, unul dintre ele „Drumul câinelui” al lui Ion Lăncrănjan. Excelent subiect, Ioan Grigorescu are o idee interesantă despre un film cu doi boxeri. Am un scenariu pe care-l voi realiza în această iarnă: „Întâlnirea”. Am contracte interesante cu străinătatea. Deci într-un fel intenţionez să părăsesc filmul de aventuri, să revin la acel film de idei, de psihologie, cu o construcţie dramatică mai originală, mai elaborată. Asta nu înseamnă că voi părăsi definitiv filmul de acţiune, care mi-a dat satisfacţia marilor succese”...

Rona Hartner, diagnosticata cu tumora pe colon: Rugati-va pentru mine! Imagini de pe patul de spital

Pagina 1 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Divertisment

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI
Tema zilei
15:45 Execuția procurorului general Tiberiu Nițu, victima DNA 14:59 Acuzații DEVASTATOARE! Un fost membru CSM aruncă BOMBA care cutremură Justiția. Cifrele care DESFIINȚEAZĂ DNA 11:40 Protestele magistraților, ILEGALE. Ce urmăresc Dănileț și Lăncrănjan prin ÎNCĂLCAREA legii 10:50 Dosarul Tel Drum. Dragnea A LOVIT ÎN PLIN. Adio, emoţii? Decizie de ultimă oră în Justiţie. Breaking news 19:28 RAREȘ BOGDAN contra DACIAN CIOLOȘ. Jocurile de putere din spatele unei nominalizări neașteptate. 18:10 Update PROCURORII din CONSTANȚA au ieșit ÎN STRADĂ. Își SUSPENDĂ ACTIVITATEA: "Vrem justiție independentă!" 15:59 DESANT EUROPEAN la București. Se vor CERE și DA explicații în LEGĂTURĂ cu KOVESI 14:59 PROTEST. 100 de judecători și procurori din CLUJ își suspendă activitatea o săptămână. Magistrații vor face grevă 11:40 Tandemul Lazăr-Kovesi DECIDE ce instituție se ocupă de Tel Drum. Culisele SCANDALULUI dintre DNA și Secția de investigare a magistraților 10:50 Kovesi, AGENT SECRET. Ce scrisoare a primit DRAGNEA: „Nu mai este un SECRET” Breaking news 19:06 Președintele Parlamentului European A FĂCUT ANUNȚUL așteptat. Kovesi nici NU ȘTIE ce o așteaptă 16:25 Cerere HALUCINTANTĂ în CAZUL Kovesi. „Să-i RETRAGEM CETĂȚENIA!” 15:30 Kovesi este devastată. SEMNAL NEGRU de la Bruxelles. N-a fost niciodată în cărţi. Breaking news 13:24 Lazăr A CEDAT NEVOS după aroganţa lui Toader. Este CEL MAI DUR ATAC în direcţia ministrului Justiţiei 11:50 Ultima LOVITURĂ pentru KOVESI! PLÂNGERE PENALĂ de la fosta ȘEFĂ a DIICOT, Alina BICA 10:30 Kovesi ŞI CEL MAI MARE ABUZ din mandatul la DNA. Cine sunt „MÂNJIŢII DE PE LISTA NEAGRĂ”. Breaking news în Justiţie 18:16 BREAKING NEWS. DEZASTRU pentru KOVESI! Îi FUGE PĂMÂNTUL DE SUB PICIOARE... PRIMELE REZULTATE în procesul de selecție pentru Parchetul European 17:24 Kovesi LOVEȘTE DUR la Bruxelles. Instituțiile europene AU FOST ALERTATE 13:49 Kovesi ARE UN PLAN ASCUNS şi elaborat, cu PUNCT FINAL la Cotroceni. Cine s-ar fi gândit? Breaking news 09:16 Tudose A DEVOALAT MAREA MANEVRĂ de pe axa Dragnea-Toader. CE SE SCHIMBĂ LA DNA? Breaking news