Evenimentul Zilei > Actualitate > Interviu-eveniment. Fostul judecător Ion Popa vorbește despre cele 3.000 de dosare făcute de DNA magistraților
Interviu-eveniment. Fostul judecător Ion Popa vorbește despre cele 3.000 de dosare făcute de DNA magistraților

Interviu-eveniment. Fostul judecător Ion Popa vorbește despre cele 3.000 de dosare făcute de DNA magistraților

Interviu-eveniment. Fostul judecător Ion Popa vorbește despre cele 3.000 de dosare făcute de DNA magistraților. Publicăm episodul 2 din interviul cu fostul judecător Ion Popa despre ce s-a întâmplat în Justiția românească în ultimii ani. Efectele „modelării” justiției în acei ani se simt, din păcate, și astăzi.

Ion Popa este autorul cărții „Noaptea dreptății românești 2009-2020”, lansată recent.

În ea, fostul magistrat face o analiză științifică despre ce s-a petrecut în parchete și în instanțe, în CSM și în Ministerul Justiției, ce a fost și ce a însemnat colaborarea prin protocoale dintre instituțiile justiției și SRI.

Judecător până în octombrie 2018, cu o carieră de 30 de ani, Ion Popa a făcut parte și din echipa miniștrilor Rodica Stănoiu sau Cristian Diaconescu, o tentativă cu Ana Birchal și pasager cu Monica Macovei, în mandatul căreia a fost pentru puțin timp director în minister, de unde a plecat la CSM.

3.000 de dosare la DNA deschise pentru magistrați. Instituirea sentimentului de teamă

Dan Andronic: Vă întreb despre un lucru foarte greu de înțeles. Cum se poate ca judecători având aceeași competență și aceeași pregătire profesională să dea hotărâri diferite? Și aici vorbim de celebrele cazuri de la completul de 3 la completul de 5. Celebrul caz al lui Becali cred că nu mai are rost să-l discutăm. A fost achitat în completul de 3 și a fost condamnat în completul de 5 cu 3 la 2. Având același grad profesional, deci nu se poate spune că e o diferență în a judeca dosarul.

Ion Popa: Din punct de vedere teoretic prima explicație ar fi normele de lege care pot fi interpretate. Noi am văzut că și Constituția care a fost atunci când a fost ea construită, a fost construită cu bună credință. Ulterior în timpul mandatului lui Traian Băsescu și chiar și acum în timpul mandatului lui Iohannis, am văzut că aceste norme constituționale pot fi foarte ușor îndoite, altoite dacă vreți în tot felul de ipostaze. La fel este și cu normele de lege pe care vine să le aplice judecătorul de penal. Poate unii văd într-un fel, alții văd într-un fel.

D.A.: Erați în magistratură în momentul în care s-a aflat de existența acelei secții din cadrul DNA de investigare a infracțiunile de corupție din rândul magistraților? 

I.P.: Cea din DNA.

„În general judecătorii nu prea sunt interesați de astfel de aspecte”

D.A.: Ce reacție ați avut ca magistrat?

I.P.: Acum vă spun din interior. Să știți că în general judecătorii nu prea sunt interesați de astfel de aspecte.

D.A.: Deci pe dumneavoastră nu v-a frapat în niciun fel această veste?

I.P.: Nu frapat, nu în sensul că am rămas șocați toți și nu am mai putut, dar surprinși pentru că nu știam că o secție din cadrul DNA se poate ocupa cu colecționarea de dosare.

D.A.: Erau vreo 3.000 de dosare la un moment dat.

I.P.: Da, nimeni nu știa. A fost o adevărată surprindere ca să vezi că a existat un mecanism, dar nu reacții la genul să mergem să protestăm în fața DNA-ului față de acest abuz.

D.A.: Dar reacții de frică?

I.P.: Eu am lucrat în materie civilă. Am fost un privilegiat.

D.A.: N-ați intrat în coliziune cu ei, deși am văzut doi judecători chemați la DNA și întrebați despre o decizie pe care au dat-o acum 10 ani, dacă ar mai da-o încă o dată.

I.P.: Acum și aici este o chestiune. Să știți că un judecător la început de carieră poate da o hotărâre, după 20 de ani când se mai uită în spate poate spune că multe din hotărârile sale le-ar da altfel. Aici a fost un caz particular și i s-a dat o altă conotație, că a dat-o de teamă sau poate că acum gândea că ar da altă soluție, cine știe. Dar să știți că lucruri se întâmplă.

Dar cu sentimentul de teamă, da, fără îndoială că aveți dreptate și vă dau doar exemplul judecătorului Mustață. Domnul Mustață a fost acuzat că săvârșise anumite fapte cu ani în urmă. Nu era necesar să vină să-l aresteze și să-l ridice din anticamera de ședință.

„Judecătorii au băgat la cap toți”

D.A.: Ba da, dacă vroiai să dai un semnal.

I.P.: Instituirea acestui sentiment de teamă. Evident că a fost o acțiune de o mare exemplaritate. Judecătorii au băgat la cap toți și să știți că din această perspectivă judecătorii chiar sunt sensibili. Cred că fiecare judecător a avut o reclamație undeva pe la Parchet. De regulă în practica lor cei de la parchete, imensa majoritate a acestor sesizări sunt cu totul absolut neîntemeiate pentru că oamenii sunt nemulțumiți că au pierdut o cauză și fac o reclamație la Parchet.

S-a instituit o cutumă la nivelul parchetelor și eu o consider foarte utilă pentru protecția magistratului în sensul că nu te mai anunță pe tine judecător, dându-și seama că este o prostie ce scrie acolo și îți transmite doar plicul de clasare a sesizării. Chiar și acel sentiment este extrem de neplăcut că atunci când primești un plic de la Parchet, de la DNA, nu este deloc plăcut.

D.A.: Credeți că acestă secție de investigare din cadrul DNA trecând peste faptul că reprezenta o anomalie că totuși un procuror DNA se ducea să susţină o cauză în fața unui judecător care poate avea dosar tot la DNA și poate judecătorul ăla și știa că are dosar…

„Presiunea asupra judecătorului”

I.P.: În opinia mea sunt convins că știa.

D.A.: Deci putem construi o asemenea situație – care nu mai are rol ipotetic! – când ai 3.000 de dosare deschise pe numele unor judecători. Câți magistrați sunt?

I.P.: Vreo 6.000 de judecători și 4.000-5.000 procurori.

D.A.: Deci vorbim undeva la 11.000 de oameni. Dacă din 11.000, tu ai mii de dosare, putem presupune că un om avea 2 dosare.

I.P.: Dar este de necontestat ce spuneți dumneavoastră, efectul pe care l-a avut activitatea acestei secții și modul în care au lucrat. Pentru că dacă ar fi lucrat fără o altă conotație, și anume presiunea asupra judecătorului, evident că nu n-ar fi avut acolo niște mii de dosare, că nu aveau de ce să le aibă. Dacă aveau doar o perspectivă profesională, atunci nu era o problemă și le rezolvau imediat.

D.A.: S-a știut de această secție din cadrul DNA?

I.P.: Nu.

Cazurile Stan Mustață și Alina Bica, avertizări pentru magistrați

D.A.: La nivelul CSM-ului, când ați fost în CSM se știa despre cele 3.000 de dosare din sertare?

I.P.: Când am fost eu în CSM, nu se înființase. Ea a fost înființată prin ordin al Laurei Codruța Kovesi. A fost un serviciu, nu știu câți procurori lucrau în ea.

D.A.: Erau 3.000 de dosare. 

I.P.: Dosare erau foarte multe. Existența acestei secții la acel nivel din DNA, activitatea ei, așa cum a fost la momentul respectiv, justifică existența actuală a secției de investigare a infracțiunilor din justiție. Procurorul care lucrează la secția de investigare a infracțiunilor din justiție nu trebuie să aibă în competență și alte materii. El nu
trebuie să se ocupe decât de investigarea acestor infracțiuni și a magistraților pentru că altfel ajugem în situația pe care ați pomenit-o și dumneavoastră, ca tu procuror DNA să instrumentezi un dosar, să-l trimiți la instanță dar în același timp să instrumentezi și un dosar al judecătorului care îți judecă ție dosarul.

„Acesta era rolul de a pune presiune pe judecători”

D.A.: Dacă e să discutăm din punct devedere practic, cred că nici nu aveau nevoie de prea multe exemple cum a fost cazul judecătorului Stan Mustață sau Alina Bica care a fost arestată în trafic. Toate acestea făcea parte din spectacol care trebuia să atragă atenția. La un moment dat spuneți în carte că scopul lui era unul de avertizare, ceea ce te făcea temător. Și în momentul ăla deveneai mult mai sensibil la plicurile galbene.

I.P.: Ăsta se pare că a fost rostul cum reține și raportul Inspecției Judiciare care a aprobat prin hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii. Acesta era rolul de a pune presiune pe judecători și văd că nu s-a întâmplat nimic în urma acelui raport.

„Avea 30 kg cu servietă cu tot”

D.A.: Asta e foarte ciudat, că din acest motiv vă întrebam la un moment dat, dacă totuși judecătorii n-au intrat într-o stare de prizonierat. Dar e clar că un procuror poată să-i facă unui judecător ceea ce un judecător nu poate să-i facă unui procuror. Poate să-i facă un dosar, să-i distrugă cariera. Acum s-a revenit, dar înainte când un procuror făcea un dosar pe numele tău, puteai fi suspendat din magistratură, automat nu-ți mai luai salariul. Acum au mai reglat chestia asta, dar veneau cu un dosar deschis 3 sau 4 ani și ca judecător nu puteai să faci altceva.

I.P.: Să luăm un exemplu, el n-a fost judecător, a fost procuror, să luăm exemplul lui George Bălan. George Bălan a fost exact în aceeași situație. I s-a deschis un dosar, a trebuit să plece din Consiliul Superior al Magistraturii că era vicepreședinte la vremea respectivă, a trebuit să plece din profesia de procuror, a trebuit să-și găsească un alt început și a intrat în avocatură.

Eu l-am cunoscut bine și i-am cunoscut și familia. Nu pot să vă spun prin ce a trecut în acele momente. Avea 30 kg cu servietă cu tot. Și-au dus copilul la țară, au întrerupt internetul și televizorul să nu audă toate lăturile care se aruncau în capul lui, iar după 3-4 ani s-a dovedit că e nevinovat. Și judecătorii și procurorii sunt foarte sensibili la așa ceva. Gândiți-vă la acea inspectoare care a fost să întocmească acel raport de inspecție la DNA la vremea respectivă. Chiar dacă știi că n-ai făcut ceva, mi se poate întâmpla așa ceva, stare de temere generală.

„N-aș vrea să fiu chiar foarte pesimist, dar pesimist sunt”

D.A.: Din ce îmi spuneți dumneavoastră, de fapt este o schimbare ireversibilă.

I.P.: N-aș vrea să fiu chiar foarte pesimist, dar pesimist sunt. V-ați uitat la protestele care sunt acum în urma înghețării salariilor, vorbind de chestiuni sociale? Sunt zeci de oameni sau cel mult 100 sau 200 de oameni care vin și protestează pentru drepturile lor, dar mai mult nu se poate. Și cei care au pus la cale și au configurat acest proiect știu chestiunea asta.

De aceea sunt și foarte multe măsuri care se iau fără teama că ar putea avea vreo opoziție de undeva. Aţi văzut, cândva Piaţa Victoriei era plină. Toţi cei de acolo dacă îi întrebai ar fi spus că sunt acolo pentru apărarea unor principii, independenţa justiţiei, statul de drept, ş.a.m.d. Următorul guvern a adoptat 25 de ordonanţe inclusiv pentru controlul justiţiei într-o singură noapte și Piața Victoriei era goală.

Deci toți cei care apărau principii ar fi trebuit să fie acolo. N-au mai fost. Ceea ce înseamnă că nu principiile erau chestiuni partizane, ci capacitatea unora de a putea coagula proteste de 10-20 de mii de manifestanți care fac impresie. Se refuză, în continuare, independența justiției față de politic

D.A.: Să construim un scenariu. Vom avea un guvern care rezistă 4 ani cu Stelian Ion la conducerea Justiției. Plecând din 2005 și ducându-ne până în 2024, credeți că se mai poate schimba ceva în mod realist?

I.P.: M-ați întrebat mai devreme dacă sunt foarte pesimist și v-am spus că sunt doar pesimist. Nu.

„Marea incorectitudine a abordării”

D.A.: Deci din punctul ăsta de vedere lucrurile sunt închise.

I.P.: Cred că da. Așa a fost și concluzia cărții. Semnele pe care le vedem în momentul de față sunt fix inverse celor pe care le-am considerat a duce spre acea normalitate pe care o știam sau o gândeam. Marea incorectitudine a abordării, și politice, și la nivel de imagine publică, este discrepanța între enunțarea unor principii și modul de acțiune.

Cum poți să susții principiul independenții justiției, a procurorului, a judecătorului, dar totuși să susții ca vârfurile Parchetului, deci cele care decid tot, să fie numite de factorul politic.

Știți că în august 2017 profesorul Toader, pe atunci ministru al Justiției, a transmis celor de la CSM, secția de procurori, un proiect în care secția să fie cea care decide. N-au fost de acord cu ea și au spus că ei vor președintele. Acum și opțiunea lor poate să fie oamenii politici. A venit decizia Curții Constituționale care spune că președintele nu mai are niciun fel de decizie în materie și s-au răzgândit și ei, și și-au dat seama dintr-o dată cât de rău este ca ministrul Justiției, om politic, să numească.

Deci această inconsecvență atitudinală. Nu poți în funcție de persoana care se află la decizie să spui da sau să spui ba, trebuie să ai anumite principii. Deci dacă vrei ca vârfurile Parchetului să nu mai fie numite politic, ăsta trebuie să fie principiul tău și să susții de când te-ai înființat și până te desființează ca instituție.

„Atunci când intri dator față de cineva într-o funcție publică, deja ești compromis”

D.A.: De ce se refuză independența?

I.P.: De ce vor să desființeze SIIJ pentru că este singura care n-a fost inclusă să spunem în acest carusel politic, pentru că îți pierzi influența. Din păcate, numirea Procurorului General și a altor șefi nu este la modul te rugăm să accepți funcția de… Nu, te numim în funcția de…, dar și darul acesta înseamnă foarte multe datorii pentru cel numit în funcție. Deja te duci ca un om dator. Am dezvoltat conceptul ăsta al judecătorului sau procurorului îndatorat și în tratatul pe care l-am scris în 2007. Atunci când intri dator față de cineva într-o funcție publică, deja ești compromis pentru că trebuie la un moment dat să-ți plătești datoria.

D.A.: Unde credeți că a fost centrul de comandă?

I.P.: Intern, așa cum spuneam, președintele le coordona.

„Să ne uităm la reacția Uniunii Europene prin toate instituțiile sale”

D.A.: Și cine le gândea?

I.P.: Evident că cineva din afara țării care avea putere de decizie și la nivel instituțional.

D.A.: Credeți că este un masterplan care a venit de afară?

I.P.: Să ne uităm la reacția Uniunii Europene prin toate instituțiile sale. Evident că de afară vine. Uniunea Europeană a reacționat extrem de agresiv, de dur, am putea spune și incorect, din punctul meu de vedere, față de modificarea legilor justiției, spre exemplu. Nu putea cineva din interior, oricât ar fi el de președinte, nu ar putea să influențeze o întreagă entitate de instituții europene care toate să vină în același sens și să ajute, massmedia europeană. Tot ce a apărut în media europeană a fost pro președinte, pro inițiativele președintelui, contra guvernării care a modificat acele legi.

Citește aici prima parte a interviului:

Interviu-eveniment. Fostul judecător Ion Popa dezvăluie cum a fost acaparată și controlată Justiția

Publicat in categoriile: Actualitate
Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook sau pe Google News
Accesează: