Universităţile au mărit, de la an la an, numărul de locuri, pentru a obţine mai mulţi bani, însă nu au făcut mare lucru pentru a îmbunătăţi performanţa.
Nicio universitate în Top 500 mondial, „fabrici de diplome“ care şi-au înmulţit de la an la an numărul de studenţi, fără să mărească în mod corespunzător şi locurile din cămine sau pe cele din sălile de clase, instituţii care sunt, deopotrivă, de cercetare, dar şi de învăţământ superior, fără să exceleze în nicio direcţie.
Aceasta este imaginea universităţilor româneşti, astăzi, la 1 octombrie, odată cu deschiderea noului an universitar. Cu toate acestea, în ultima săptămână de vacanţă, studenţii şi profesorii au militat pentru o singură problemă spinoasă: banii. Tinerii au obţinut promisiunea ministrului educaţiei, Cristian Adomniţei, de majorare a burselor cu 10%, în timp ce profesorii universitari vor avea salarii mai mari cu 74%. Studenţi nestimulaţi, cu burse mici
Problemele sistemului de învăţă- mânt superior românesc au fost sesizate, la sfârşitul anului trecut, atât în Raportul Comisiei Prezidenţiale pentru Educaţie - condusă de fostul ministru al educaţiei Mircea Miclea, cât şi într-un studiu realizat de Agenţia Română pentru Asigurarea Calităţii în Învăţă- mântul Superior (ARACIS). Raportul ARACIS, făcut public la sfârşitul anului 2007, arăta însă că sistemul de învăţământ are numeroase puncte slabe. Astfel, se scotea în evidenţă faptul că studenţii nu sunt motivaţi corespunzător prin facilităţi sau burse atractive, sunt slab informaţi şi nu au condiţii pentru practică, iar mulţi dintre ei acuză lipsa securităţii în campusuri.
Mai mult, se spunea că universităţile din România nu dispun de o infrastructură de cercetare de înalt nivel, suficient de dezvoltată, iar cadrele didactice şi studenţii nu sunt implicaţi în cercetare. Despre lipsa unei diferenţieri între universităţ ile de cercetare şi cele de studiu se făcea referire şi în Raportul „Miclea“, făcut public tot în 2007.
Astfel, fostul ministru Mircea Miclea atrăgea atenţia asupra faptului că toate universităţile din ţară, publice sau private, consideră că sunt instituţii de învăţământ superior şi cercetare. „Nicio universitate nu a avut curajul să se concentreze prioritar pe programe de masterat, doctorat sau postdoc şi să devină astfel universitate de cercetare intensivă (research intensive). Nicio universitate nu a acceptat să-şi lege misiunea de nevoile de forţă de muncă şi agenda comunităţii locale, deşi foarte multe nu au decât o relevanţă strict locală“, precizează raportul. Finanţarea la grămadă
O altă problemă, care a dus la creşterea numărului de studenţi şi la scăderea calităţii învăţământului, o reprezintă uniformizarea finanţării. Astfel, acum, finanţarea se face uniform, per student, indiferent de calitatea educaţiei oferite. O universitate de medicină, de pildă, cu un procent de reuşită a absolvenţilor la examenul de rezidenţiat de 70%, primeşte aceeaşi sumă per student echivalent, ca şi o altă universitate de medicină cu un procent de 3% reuşită la rezidenţiat.
De altfel, şi în raportul ARACIS se precizează că „în ciuda faptului că finanţarea învăţământului superior a crescut considerabil, banii sunt investiţi «preferenţ ial», chiar şi în cadrul aceleiaşi universităţ i.“Raportul Comisiei Prezidenţiale pentru EducaţieNicio universitate nu a acceptat să-şi lege misiunea de nevoile de forţă de muncă şi de agenda comunităţii locale.
STATISTICI
750.000 de studenţi şi 28.000 de profesori Aproape 750.000 de studenţi şi peste 28.000 de cadre didactice din învăţământul de stat şi privat încep astăzi cursurile. La nivel naţional există 56 de universităţi de stat, 28 particulare acreditate şi cinci în proces de acreditare. Potrivit statisticilor Ministerului Educaţiei, guvernul a aprobat, prin cifra de şcolarizare, 62.000 de locuri la licenţă, 34.871 la master şi 3.000 de locuri la doctorat, forma de zi. Ministrul educaţiei, Cristian Adomniţei, va deschide anul universitar la Iaşi, ca şi anul trecut.