Pentru a avea şansa să vă întâlniţi cu Rică Răducanu trebuie să trimiteţi la adresa OP 1 CP 10 Bucureşti, până cel târziu luni, 25 februarie, talonul de participare la concurs. Talonul îl puteţi găsi în ediţia de vineri, 22 februarie a Ghidului TV al «Evenimentului Zilei ».
Fosta glorie a Rapidului, Rică Răducanu, profită de criza gripei aviare în cel mai recent film al lui Mircea Daneliuc, „Legiunea Străină“. EVZ TV: Aţi reuşit să vedeţi filmul? Rică Răducanu: Da, mi s-a părut un film bun şi cred că o să vină lumea să-l vadă, şi tinerii, şi vârstnicii. Cred că oamenii ar fi curioşi să mă vadă şi altfel, să vadă ce mai fac, cum mă descurc într-un film serios. Dar eu n-am luat castingul pentru că mă cheamă Rică Răducanu. Ai văzut ce ghiul am, ce lanţ la gât, treabă serioasă... Am bodyguarzii după mine, sunt ditamai afaceristul. În film vă ocupaţi de afaceri dubioase cu găini... Figuranţii care stropeau, îmbrăcaţi cu salopetele alea alb, erau chiar de prin comună, dar tot pe mine mă recunoaşteau oamenii. „Ce nene, te-ai dat cu ăştia, ai venit să ne iei găinile?“ Erau convinşi că am venit să le iau găinile, cu aviara asta. Până le-am zis: „Stai, domne’, că nu-ţi iau găina!“. Cum vi s-a părut rolul Maricel, la o primă vedere? Nu ştiam despre ce era vorba când „am intrat“ în personajul respectiv. Una e când ţi se povesteşte, şi alta când citeşti. Cam în două săptămâni a început să-mi placă şi să-l înţeleg pe Maricel, după ce am învăţat replicile. Am repetat mult cu soţia acasă, ea mă asculta. Chiar am depus efort pentru filmul ăsta şi mi-a plăcut ce-a ieşit. Vor veni fotbaliştii şi suporterii de la Rapid la cinematograf? I-am spus lu’ şefu’ (n.r. - Mircea Daneliuc) să ne dea invitaţii. Vreau să-i aduc pe băieţii de la Rapid la Scala, înainte să intre în cantonament. Pe urmă vine campionatul şi nu mai au timp de văzut filme. Regizorul Mircea Daneliuc pare destul de intransigent, a avut răbdare cu dumneavoastră la filmări? E un om foarte răbdător, mai degrabă eram eu nervos. După trei zile am vrut să cedez, se stătea mult la filmări şi nu ieşea nimic. Erau faze în care oamenii din sat veneau peste noi în timp ce filmam, mai băgau capul în cadru, mai vedeai câte un ochi în plus care apărea. Trebuia să o luăm de la capăt. Şi până la urmă m-am enervat, am strigat: „Mă, vă ia mama dracului!“. (Râde) Am văzut în film la ce antrenamente dure se supuneau băieţii ca să plece în Legiunea Străină. Dumneavoastră ce ştiţi despre Legiune? Asta cu Legiunea era o vrăjeală, le spuneau oamenilor că-i trimit în Legiunea Străină şi le luau banii. În Legiunea Străină adevărată trebuie să arăţi aşa ca mine (râde). Acolo te omoară, şcoala lor e foarte dură. Acum, după ce aţi fost pe la „Şcoala“ Daneliuc, vă place să jucaţi mai mult în filme decât să fiţi invitat la emisiuni? Eu sunt d’ăsta cu gluma, filmul e foarte serios, mai ales la sfârşit. Îmi place să fiu invitat în emisiuni şi chiar diseară (n.r. - era vorba de 18 februarie) o să mă vedeţi la TVR Cultural, în legătură cu filmul. Eu sunt pentru emisiunile de divertisment, ăsta e stilul meu. Dar aţi jucat şi într-o comedie... Am apărut, pe vremea când încă eram sportiv, în „Totul despre fotbal“, regizor era Andrei Blaier. Am avut alături actori foarte mari, Jean Constantin, Gheorghe Dinică. Jean era unul care voia să mă cumpere pentru altă echipă, Dinică era arbitru turc. Am rămas prieten cu mulţi artişti. După ce m-am lăsat de fotbal, am fost angajat la Teatrul de Revistă. Cât timp aţi fost angajat acolo şi ce anume făceaţi la Teatrul de Revistă? Am fost angajat şase luni. Mergeam cu spectacole prin toată ţara. Vă daţi seama, Stela Popescu făcea pe arbitrul. Umpleam stadioanele, 80.000 de spectatori la Timişoara. Jucam cu Bibanu (Dem Rădulescu), cu nea Fane (Ştefan Bănică senior). Eu aveam replici cu Nae Lăzărescu. Cum mai e viaţa la Primăria Capitalei? Vă înţelegeţi bine cu Videanu? Sunt consilier pe probleme de sport. Am lucrat mai întâi cu domnul Lis, după aceea cu Traian Băsescu, acum cu Videanu. Nu prea se poate face nimic, că nu sunt bani. Mai vine lumea şi îmi cere ajutorul, dar eu le spun sincer că nu se prea poate face nimic. Nu vezi că Bucureştiul se dărâmă?