Pentru a avea şansa să vă întâlniţi cu Marius Florea Vizante trebuie să trimiteţi la adresa OP 1 CP 10 Bucureşti, până cel târziu luni, 10 martie, talonul de participare la concurs. Talonul îl puteţi găsi în ediţia de vineri, 7 martie, a Ghidului TV al «Evenimentului zilei».
Marius Florea Vizante caută nemurirea prin cinema, în cel mai recent film al lui Nae Caranfil, „Restul e tăcere“.
EVZ TV: În calitate de „Grig“, personajul tău, refaci începuturile filmului românesc. Cum te-ai documentat pentru rolul acesta? Vizante: Documentarea a fost de ordin vestimentar, comportamental, dar atât, pentru că şi în vremea aceea, ca şi acum, oamenii urau şi iubeau cu pasiune. Am învăţat în şcoală că dacă vrei ca opera să rămână de-a pururi, trebuie ca în ea să se regăsească adevăruri mari, etern valabile. Una dintre valorile filmului lui Nae Caranfil este că vorbeşte despre întâmplări, despre dorinţa de nemurire şi crezuri în care ne regăsim cu toţii la un moment dat.
Ai văzut primul lungmetraj românesc, „Independenţa României“, la care lucrează Grig? Cum ţi s-a părut? Sigur, acesta există, poate fi văzut, chiar la finalul filmului „Restul e tăcere“ rulează câteva cadre din „Independenţa României“. Dacă priveşti cu ochii de acum au un aer comic, dar dacă te raportezi la epoca în care au fost filmate au ceva înălţător şi emoţionant. Este unul dintre primele lungmetraje din lume, un proiect de o asemenea anvergură pentru vremea aceea nu are cum să nu te emoţioneze. Şi e cu atât mai emoţionant când te gândeşti că un flăcău de 19 ani, Grigore Brezeanu, a reuşit să-l înduplece pe rege să-i pună la dispoziţie mii de oameni, cai, uniforme, să realizeze aşa ceva într-o perioadă în care filmul era privit ca un lucru decadent, o distracţie a plebei, dezavuată de oamenii „subţiri“.
„Restul e tăcere“ şi-a făcut drum destul de greu pe marele ecran. Când a venit propunerea lui Nae Caranfil să joci în film? Cea mai dramatică şi lungă aşteptare îi aparţine lui Nae Caranfil, care a scris scenariul în 1988, în exil. Am participat la casting în 1994, eram student, treceam în anul II de Institut. Filmul a intrat atunci în producţie, dar, din motive financiare, ne-am oprit din filmări. Nu ştiu dacă a fost bine sau nu. În ’94 se punea şi problema să amân anul pentru că nu se putea atunci să colaborăm în afara şcolii. Am absolvit Institutul, am jucat cinci ani la Naţional, apoi cinci la Teatrul de Comedie, timpul trecea şi eu mă coceam ca şi filmul. Atât de tare mă coceam, încât exista riscul să nu mai am look-ul unui puşti de 19 ani, visând la nemurirea prin cinema.
Şi cum ţi-ai recăpătat lookul la mai bine de un deceniu de la momentul când ai primit propunerea? Am reuşit să obţin inocenţa din priviri şi am slăbit, în trei luni, 10 kilograme pentru rol.
Vrem reţeta! Am făcut foamea! Reţetă poate să vă dea Ovidiu Niculescu, care s-a îngrăşat vreo 25 de kilograme pentru rolul lui, kilograme pe care a trebuit apoi să le dea jos. Cu ajutorul unui nutriţionist a slăbit 28 de kilograme. Cum merge „Cafeneaua astrelor“ de la TVR? Profan fiind din punct de vedere astrologic, am fost surprins de interesul telespectatorilor pentru această zonă. Nu ştiu exact în ce măsură interesul este pentru astrologie, zodii şi în ce măsură pentru invitaţi şi pentru mine. Cert este că e o combinaţie reuşită.
Fetiţa ta de un anişor are un nume foarte frumos, Katia Smaranda. Cine i l-a ales? Ambele nume vin din partea unor prieteni. Le-am lăsat pe amândouă la gândul că va avea mai multe şanse să se identifice cu unul dintre ele. Eu şi Cristina credem că numele îţi poate influenţa evoluţia. Pe mine mă cheamă Florea Marius Dorin şi, cu toate acestea, lumea îmi spune Vizante, o poreclă cu care m-am ales în şcoală . Maestrul Beligan m-a sfătuit să-mi pun numele Vizante pe afiş.
Numele fiicei tale ce-ţi sugerează? Smaranda, ceva neaoş: sănătoasă, frumoasă şi devreme acasă. (râde) Katia mi se pare că sună mai cochet, mai înţepat, e un nume rar, care iese în evidenţă. Sigur, e de datoria noastră şi a ei ca să devină o personalitate demnă de reţinut.