Miruna, o moldoveancă stabilită în Capitală, face paraşutism de câte ori îşi permite, predă aerobic şi vrea să opereze animale.
Vrea să se specializeze în chirurgie veterinară, predă ore de aerobic şi Tae Bo şi ar da orice pentru un zbor de la 4.000 de metri înălţime. Dimineaţa, învaţă germană, somnul de după-amiază şi-l împarte cu motănelul Michel, iar nopţile şi le afumă în „Traian 42“. Miruna Gafenco are 24 de ani împliniţi şi-arată ca o elevă de gimnaziu. E moldoveancă din Roman, stabilită în Bucureşti în urmă cu vreo şase ani. Nici ea nu ştie când are vreme să le facă pe toate. În loc de răspuns, îţi aruncă un zâmbet larg.
O dată la două zile, Miruna predă aerobic şi Tae Bo la etajul patru al magazinului Unirea. Iar din vară, de câteva ori pe săptămână, se ocupă de clubul pe care l-a deschis, împreună cu sora ei, la Nerva Traian („Traian 42“), noul „Ota“ al Capitalei, care adună amatorii de clubbing fără fiţe. „În primele secunde ai un şoc“ De paraşutism, dragostea ei cea mare, s-a apucat pe când era în anul întâi la facultate. Avea mult timp liber şi-o prietenă care tocmai aflase de cursurile gratuite de zbor organizate de Aeroclubul României. „Am zis să mă înscriu, mai ales că erau moca. Făceam antrenamente de trei ori pe săptămână, pe «Lia Manoliu », ca pentru Legiunea Străină“, râde Miruna. A dat examen după trei luni. În mai, a sărit prima dată. La Clinceni.
„Eram pregătită, ştiam că sunt asigurată. Când îţi zice instructorul «acum», nu prea vrei, dar o faci. Primele salturi - eşti aproape inconştient. În primele secunde ai un şoc: nu ştii unde eşti, unde sunt comenzile, tu ai văzut paraşuta la sol, dar nu e la fel şi în aer“, povesteşte blonda. Mulţi, la primele salturi, au ajuns prin câmp. Ea a fost în grafic. Unii cu adrenalina, alţii cu şahul
De la primul salt în gol, de la 1.000 de metri, au urmat încă nouă, apoi opt şi, în al treilea an - când şi-a luat şi licenţa - 40. Acum poate sări oriunde în lume. Nu o face însă decât în România. Şi aici nu în fiecare zi. Ba nu sunt avioane, ba nu sunt instructori, ba e interdicţie de zbor. Când sunt de toate, nu sunt bani. „Dacă zbori singură, costă 20-30 de euro. Cu instructor - 80. Şi vrei în fiecare weekend măcar patru salturi. Plus că vrei paraşuta ta: una second- hand costă 2.000-3.000 de euro“, spune tânăra care, în octombrie 2008, a sărit prima dată de la 4.000 de metri.
Trebuie să-ţi placă adrenalina ca să ai curaj să te arunci. Unora le place, „alţii vor să joace şah“, glumeşte fata. „Nicio cursă de maşini, niciun motor nu se compară cu senzaţia pe care o ai când se deschide uşa avionului şi ştii că vei ieşi. Toate instinctele îţi spun să n-o faci, dar nu le asculţi. Să sari cu paraşuta e incomparabil cu orice de pe pământ. Nimic nu te poate separa aşa de lume, nimic nu te poate face să te simţi atât de independent. Nu e nimeni lângă tine dacă nu vrei, nici în cădere liberă, nici când pluteşti cu paraşuta deschisă“, explică Miruna ceea ce trăieşte, de fiecare dată, când zboară.
CÂINI & PISICI
Doamna doctor chirurg veterinar
Când nu sare cu paraşuta, Miruna face orice, numai degeaba nu stă. Dimineaţa - ore de germană ca să prindă o bursă la Berlin, în rest - se pregăteşte pentru licenţa din vară şi vrea să profeseze medicina veterinară. Cel mai mult îi place chirurgia, nu degeaba şi-a petrecut mai bine de un an prin cabinete din Capitală salvând animale. „Am tratat mai mult căţei, pisici şi iepuri. Dar cred că dacă aşavea o maimuţică m-aşîndrăgosti de ea“, spune viitorul medic. A avut, în schimb, un câine, un maidanez crem ca labradorul, cu cap de ciobănesc german. L-a spălat de viermi, de păduchi şi de scaieţi, l-a salvat din spatele blocului. După trei luni, tot în spatele blocului, i l-a călcat un Audi. Şi a murit în trei minute. Acum îl are pe Michel, un pisoi liniştit şi educat, care doarme de câte ori doarme şi Miruna şi nu face pozne dacă rămâne singur acasă.