Francisca Vasile, de la Secţia penală a Înaltei Curţi, a avut “îndrazneala” să constate încalcarea brutală a legii şi să anuleze toate interceptările din dosarul fostului preşedinte al Consiliului Judeţean Argeş, Constantin Nicolescu.
În contestaţia formulată de DNA împotriva încheierii judecătoarei Francisca Vasile, colegii ei de la Secţia Penală judecătorii Ştefan Pistol şi Ana Maria Dascălu au admis la 20 septembrie 2016 contestaţia şi au desfiinţat măsură anulării tuturor interceptărilor, menţinându-le la dosar cu o motivare absolut scandaloasă, care demonstrează că la Înalta Curte nu se pune preţ pe Drepturile Omului nici măcar când încălcarea acestora e recunoscută negru pe alb de un coleg judecător; precum şi faptul că există în continuare judecători care fac jocul Binomului SRI – DNA care a funcţionat ani în şir, abuziv, în baza protocoalelor secrete de colaborare.
Nu este o noutate faptul că de-a lungul timpului, sub pretextul necesităţii investigării unor infracţiuni ce ţin de siguranţă naţională, Serviciul Român de Informaţii a ţinut sub observaţie majoritatea oamenilor politici, informaţiile obţinute prin executarea unor mandate de interceptare, cu caracter special, constituindu-se într-o baza de date folosită în cu totul alt scop decât cel iterat în referatele de emitere a autorizaţiilor de interceptare adresate Procurorului General, scrie luju.ro.
Prin Încheierea din 6 aprilie 2016 (Dosar 4215/1/2015) judecătoarea Francisca Vasile a dispus: “Admite, în parte, excepţiile formulate de inculpaţii Drăghici Mircea Gheorghe, Oana Onela Carmen, Catană Aida Petronela, Cernătescu Gheorghe, Iatagan Constantin.
Exclude din materialul probator interceptările şi înregistrările comunicaţiilor efectuate în baza mandatului nr. 003068 din 15.08.2007 emis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie”.
Judecătoarea Francisca Vasile a arătat că: “Excluderea probatoriului este consecinţă imposibilităţii evaluării necesităţii şi proporţionalităţii restrângerii exerciţiului dreptului la viaţă privată. Implicit excluderea probelor este consecinţă aplicării principiilor legalităţii, loialităţii administrării probelor şi egalităţii de arme.
Principiul egalităţii de arme presupune realizarea unui just echilibru între apărare şi acuzare şi exprimă posibilitatea apărării de a susţine cauza fără a se află într-un net dezavantaj faţă de acuzare. Or în cauza părţile nu pot cunoaşte nici în prezent ce a generat necesitatea interceptării în baza Legii siguranţei naţionale, mai ales că infracţiunile ce fac obiectul prezenţei cauze nu sunt dintre cele enumerate de actul normativ în vigoare la dată emiterii mandatului (art. 3 Legea 51/1991).”