Evenimentul Zilei > Justitie > Încă un doctor! Manevrele securistice prin care generalul Coldea scapă de penibilul unui plagiat
Încă un doctor! Manevrele securistice prin care generalul Coldea scapă de penibilul unui plagiat

Încă un doctor! Manevrele securistice prin care generalul Coldea scapă de penibilul unui plagiat

Lucrarea de doctorat a fostului prim-adjunct al SRI a făcut aripi din Fondul Intangibil al Bibliotecii Naționale și nimeni nu mai poate fi sigur că este cea originală

Teza de doctorat a fostului prim-adjunct al SRI Florian Coldea a dispărut, pe 29 iulie 2015, din „Fondul intangibil” al Bibliotecii Naționale a României. Dezvăluirea a fost făcută de jurnalista Emilia Șercan într-un amplu articol publicat pe Pressone.ro, din care vom cita în continuare.

De fapt, teza lui Coldea nici nu s-a evaporat, nici nu a fost furată de extratereștrii, ci a fost împrumutată, cu acte în regulă, Bibliotecii Universității Politehnice București, care nu a restituit- o nici până azi. Manevra ar fi fost coordonată, după cum bănuiește Emilia Șercan, de rectorul Politehnicii, Mihnea Costoiu, apropiat al lui Florian Coldea și unul dintre demnitarii despre care Sebastian Ghiță a spus că a participat la ascunderea plagiatului din teza de doctorat a Laurei Codruța Kovesi.

După ce în toamna lui 2016 s-a constatat că teza lui Coldea nu se mai află al Biblioteca Națională, angajații de acolo au început verificările. Astfel a fost găsită o solicitare, venită prin email de la Universitatea Politehnica, înregistrată la Biblioteca Națională în data de 29 iulie 2015, privind un împrumut interbibliotecar, pe o perioadă de 30 de zile, al documentului despre care vorbim, plus alte două cărți. Pe lângă „Managementul serviciilor de informații” al fostului adjunct al SRI, Politehnica a mai cerut „Managementul schimbării”, de Costache Rusu, și „Managementul schimbării în securitatea națională”, de Laurențiu Barcan. Ultimele două au fost returnate după 30 de zile, cealaltă, ba.

La cererea Politehnicii a răspuns Dina Paladi, la acel moment șefa Depozitului Legal al Bibliotecii Naționale: „Lucrarea solicitată, parte a fondului intangibil al patrimoniului cultural național mobil, se va preda pe bază de proces verbal de custodie (Anexa 1). Menționăm că lucrarea este în stare de conservare foarte bună, fără foi lipsă, fără adnotări și sublinieri. La returnare, aceasta va fi verificată asigurându-ne că nu au fost intervenții asupra exemplarului original. Vă rugăm să restituiți lucrarea în aceeași stare de conservare”.

Plângerea și clasarea dosarului

Un an mai târziu, Biblioteca Universității Politehnica a cerut prelungirea cu trei luni a împrumutului, adică până în septembrie 2016. Pe data de 29 a acelei luni șeful Depozitului Legal și șeful Serviciului Administrativ de la biblioteca Națională au mers la Politehnică pentru a recupera teza. După ore de așteptare, sunt informați oficial că lucrarea nu se află în incită, dar va fi restituită a doua zi. Ceea ce nu s-a întâmplat.

Pe 31 ianuarie 2017, la două săptămâni după trecerea în rezervă a lui Florian Coldea, directorul general interimar al Bibliotecii Naționale, Octavian Gordon, a sesizat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și pe cel de pe lângă Judecătoria Sectorului 3. Primul direcționează plângerea tot către Sectorul 3, care pe 23 martie 2017 dispune începerea urmăririi penale pentru neglijență în serviciu.

Pe 16 noiembrie 2017, după doi ani și aproape patru luni de la împrumutul tezei și în timp ce ancheta Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 era în toi, directoarea Bibliotecii de la Politehnica, Cristina Albu, se duce la Biblioteca Națională pentru a restitui teza lui Florian Coldea. Aici nu a mai fost primită pe motiv că nu pot fi verificate elementele de identificare, pentru a se asigura că lucrarea nu a fost înlocuită și că este aceeași cu cea care a fost împrumutată.

Pe 24 aprilie 2018, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 decide clasarea dosarului, deși teza de doctorat nu fusese returnată. Procurorul a motivate că potrivit principiului „ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus” (unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie să distingem), tezele de doctorat pot face obiectul unui împrumut interbibliotecar.

O explicație a „împrumutului interbibliotecar”

Emilia Șercan a pus în mai multe locuri întrebarea: Ce poate ascunde faptul că teza lui Florian Coldea nu a fost returnată Bibliotecii Naționale nici după trei ani? De la surse coroborate din mediul academic și din zona de justiție a tras concluzia că „ce s-a obținut prin acest lucru este imposibilitatea ca această teză să mai fie verificată vreodată pentru plagiat”.

Atunci când se depune o sesizare de plagiat la CNATDCU (singura instituție care poate verifica suspiciunile în cazul doctoratelor), verificarea acuzațiilor se face după o copie a exemplarului existent în fondul intangibil al Bibliotecii Naționale. Dacă se ajunge în instanță cu acuzații de plagiat, un judecător va cere verificarea suspiciunilor tot pe exemplarul existent în fondul intangibil de la Biblioteca Națională. Jurnalista a mai întrebat care sunt elementele care pot atesta că exemplarul pe care Universitatea Politehnica l-ar returna la Biblioteca Națională este cel original. „Nimic nu poate garanta că va fi vorba despre exemplarul original”, i s-a explicat.

Costoiu dă din colț în colț

Emilia Șercan a povestit pe Pressone și discuțiile pe care le-a avut cu rectorul Politehnicii, ministru al Educației pe vremea când lucra cot la cot cu Ghiță pentru acoperirea plagiatului lui Kovesi: „Inițial, Mihnea Costoiu îmi declarase că abia în 2018 a fost informat despre acest împrumut. Ulterior, a susținut că «toate împrumuturile de teze s-au făcut cu acordul rectorului» și că «este posibil să fie și semnătura mea acolo». Întrebat dacă a ridicat personal teza lui Florian Coldea de la Biblioteca Națională, Costoiu s-a eschivat: «Eu sunt în fiecare lună la Biblioteca Națională. Mă duc acolo, stau acolo în fiecare lună. Este foarte posibil să mă fi văzut cineva și să fi tras concluzia asta». L-am întrebat direct, încă o dată, dacă a ridicat acea teză, și a venit cu un nou răspuns: «Eu am fost cu doamna directoare Albu la Biblioteca Națională și la BCU (n.r. – Biblioteca Central Universitară Carol I) când a fost discuția despre împrumuturile interbibliotecare ale tezelor de doctorat». Când l-am întrebat a treia oară dacă el a ridicat teza lui Florian Coldea, Costoiu s-a repoziționat: Doamna Albu a ridicat teza de la Biblioteca Națională. Dar dacă eram eu, care era problema?”. Mihnea Costoiu este singurul rector din țară care nu are doctorat. El a devenit doctorand al Academiei SRI în octombrie 2013, avându- l coordonator pe profesorul Gheorghe Toma.

Legislația împrumutului interbibliotecar 

Modalitatea de împrumut interbibliotecar este reglementată prin Ordinul de Ministru nr. 2338/5286 din 26 iulie 2004. Articolul 8 prevede: „(1) Împrumutul interbibliotecar cuprinde toate tipurile de documente, cu excepția celor prevăzute la art. 3 din Legea nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural național mobil, cu modificările și completările ulterioare, a documentelor fragile sau voluminoase, precum și a celor solicitate frecvent pentru lectură în cadrul bibliotecii furnizoare. (2) Biblioteca furnizoare decide în toate cazurile dacă documentul solicitat poate fi împrumutat”. Legea nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural național mobil nu face referire explicită la tezele de doctorat. Însă, aliniatul 2 al articolul 8 din Ordinul de mai sus spune clar că “Biblioteca furnizoare decide în toate cazurile dacă documentul solicitat poate fi împrumutat”. Însă, Regulamentul de împumut al Bibliotecii Naționale prevede că tezele de doctorat nu pot fi împrumutate. Așa că, potrivit Pressone, „imediat ce au descoperit primul document în arhiva de acte a Depozitului Legal, angajații Bibliotecii Naționale au realizat că, în cererea de împrumut primită de la Politehnică, teza lui Coldea era indicată ca fiind o carte, fiindu-i atribuit, în mod fals, un ISBN (…) Una dintre persoanele care este la curent cu „cazul Coldea” susține că, cel mai probabil, cei de la Politehnica au trecut în mod deliberat un ISBN în dreptul tezei lui Coldea pentru a face solicitarea să apară legitimă, știind foarte bine că tezele de doctorat, aflate în fondul intangibil de la Biblioteca Națională, nu pot fi împrumutate. Din acest motiv, în cererea inițială s-a folosit expresia „în mod excepțional” 

„Este posibil ca teza lui Florian Coldea să fi e plagiată? Da, este posibil. În 2015, când am văzut-o prima dată, am frunzărit-o doar vreo 15 minute și nu am verifi cat frază cu frază, ci m-am uitat la formele de citare, note de subsol și bibliografi e.” EMILIA ȘERCAN, jurnalist.

„Este posibil ca teza lui Florian Coldea să ascundă altceva? Da, este posibil. Ce anume? O ipoteză ar fi faptul că a fost înlocuită, iar acea înlocuire a lăsat urme pe care dispariția ar putea să le acopere.” EMILIA ȘERCAN, jurnalist.

„Teza este compromisă. Cine mai poate să certifi ce că această teză este cea care a fost susținută în anul 2010? Nimeni nu mai poate să certifi ce faptul că teza sustrasă, pe căi evident frauduloase, de la Biblioteca Națională este aceeași cu teza despre care presupunem că se afl ă acum în custodia Bibliotecii Politehnica din București.” OCTAVIAN GORDON, fost director al Bibliotecii Naționale

Laura Codruța Kovesi la ieșirea din Facultatea de Drept din Timișoara, după ce a susținut lucrarea de doctorat
FOTO: DRAGOȘ BOȚA

Autodenunțul lui Ghiță și „plagiatul 4 la sută” al lui Kovesi

Sebastian Ghiță a depus, pe 27 septembrie 2016, la Parchetul General, un autodenunț în care susținea că, împreună cu mai mulți demnitari ai statului român, a participat la falsificarea raportului tehnic de expertiză a tezei de doctorat a procurorului-șef DNA, Laura Codruța Kovesi.

„M-am decis să vin la Parchetul General și să fac un lucru care mă apasă și cred că este motivul pentru care mi s-au întâmplat toate astea în ultimii doi ani. Am venit să aduc un autodenunț, care vizează felul în care eu și mai mulți demnitari ai statului român au participat la măsluirea raportului tehnic de expertiză a tezei de doctorat a Laurei Codruța Kovesi”, a declarat deputatul Sebastian Ghiță, la intrarea în Parchetul General. Parlamentarul susținea că procurorulșef DNA avea cunoștință de cele întâmplate.

„În momentul în care s-a pus plagiatul tezei de doctorat a Laurei Codruța Kovesi, pentru a o proteja la acel moment pentru că toți credeam că face un bine în România, am luat decizia ca acel raport, în baza căruia consiliul din minister a decis că teza nu este plagiată, am luat decizia să îl schimbăm, să îl falsificăm. Mai mulți demnitari ai statului român împreună cu mine. Dânsa (Laura Codruța Kovesi – n.r.) avea cunoștință de ceea ce făceam noi. Acea comisie nu a făcut nimic și acel raport vine și spune că teza Laurei Codruța Kovesi nu este un plagiat și eu pot să spun că acea comisie nu s-a întrunit niciodată, iar raportul a fost scris în Guvernul României”, a mai spus Sebastian Ghiță.

Traian Băsescu a declarat și el că știa despre falsificarea documentului, printre cei implicati fiind Sebastian Ghiță, Mihnea Costoiu, “cu știinta dlui prim ministru de la acea vreme, Victor Ponta”.

Prima sesizare făcută de GIP

Direcția Juridică din Ministerul Educației a avizat, în octombrie 2012, hotărârea Consiliului Național de Etică potrivit căreia Laura Codruța Kovesi nu a plagiat în teza de doctorat.

Membrii Consiliului Național de Etică au analizat sesizarea formulată în 25 mai 2012 de către Grupul de Investigații Politice, precum și informațiile, datele, documentele și probele materiale, constatând că au fost respectate toate normelor de bună conduită în cercetarea științifică făcută de Laura Codruța Kovesi.

Experții tehnici ai CNE au stabilit, în 27 iulie 2012, că Kovesi nu a plagiat în teza de doctorat. Potrivit reprezentanților CNE, experții au luat relativ ușor această decizie, întrucât documentele prezentate erau foarte clare în sensul că teza de doctorat nu conține elemente de plagiat.

A doua plângere a GIP

La începutul lui octombrie 2016, Grupul de Investigații Politice publică noi dovezi privind plagiatul Laurei Codruța Kovesi în teza de doctorat. Potrivit informațiilor postate pe pagina de Facebook a GIP, șefa de atunci a DNA ar fi copiat capitole întregi din anumite lucrări: „iThenticate a identificat un procent de 34% plagiat în capitolele 2, 3 și 4 ale tezei de doctorat a lui Kovesi. În capitolele 2, 3 și 4 ale tezei sale de doctorat, Laura Codruța Kovesi a plagiat masiv cartea „Traficul de ființe umane. Infractor. Victima. Infracțiune” scrisă de o echipă condusă de profesorul Gheorghiță Mateuț și publicată în anul 2005 la Editura Alternative Sociale din Iași. De exemplu, subcapitolul II.3.2.1 al tezei lui Kovesi plagiază în întregime subcapitolul 4 al Capitolului 1 al lucrării lui Mateuț. Kovesi nu a pus ghilimele, nu a citat, nu a pus vreo notă de subsol. A încercat însă să-și ascundă furtul prin mici modificări aduse textului original. În loc de „noua configurație a Europei” cum apare în textul original, Kovesi a scris „noua dimensiune a Europei”; în loc de „scoate în evidență pericolul” cum apare în textul original, Kovesi a scris „evidențiază pericolul”; în loc de „se impune astfel” cum apare în textul original, Kovesi a scris „s-a impus astfel”; în loc de liniuțele care apar în textul original, Kovesi a pus săgeți”.

În 16 decembrie 2011, la Facultatea de Drept a Universității de Vest din Timișoara, procurorul general al României de atunci, Laura Codruța Kovesi, și-a susținut teza de doctorat, având ca temă „Combaterea crimei organizate prin dispoziții de drept penal”, fiind prezent și Tudorel Toader.

După această dezvăluire, GIP a trimis o reclamație către Consiliului General al Comisiei din cadrul Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU).

33 voturi „pentru” și o abținere

Pe 8 decembrie 2016, Consiliul General al CNATDCU a decis că Laura Codruta Kovesi „a plagiat în lucrarea sa de doctorat, dar a stabilit că nu îi va fi retras titlul de doctor șefei DNA pe motiv că a plagiat doar 4% din lucrarea sa, reprezentând 20 de pagini din cele 444 ale lucrării”. Așadar, Consiliul CNATDCU a decis cu 33 voturi „pentru” și o singură abținere menținerea titlului de doctor pentru Laura Codruța Kovesi.

Raportul privind plagiatul lucrării de doctorat a Laura Kovesi a fost realizat de Comisia de specialitate formată în cadrul CNATDCU alcătuită din prof. univ.dr. Vlad Constantinesco, de la Facultatea de Drept a Universității „Robert Schumann” din Strasburg (Franța), prof. univ.dr. Claudia Ghica-Lemarchad, de la Facultatea de Drept a Universități din Rennes 1 (Franța), și prof.univ.dr. Radu Chiriță, de la Facultatea de Drept a Universități „Babeș- Bolyai” din Cluj-Napoca. Ulterior, acest Raport a fost transmis Comisiei de Științe juridice a CNATDCU (formată din șapte membri) care nu a formulat obiecțiuni la acesta, trimițând Raportul către președintele Consiliului general CNATDCU, organism care prin vot a decis să mențină titlul de doctor al Laurei Kovesi.

Informaţiile publicate de evz.ro pot fi preluate de alte publicaţii online doar în limita a 500 de caractere şi cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.