De 7 ani, de cand suntem casatoriti, ne certam pe telecomanda. Fiecare are argumentele lui.
Un pic de vis Femeilor le plac filmele de dragoste pentru ca sunt o minciuna nevinovata si pentru ca le readuc mereu in momentul in care erau singura miza din viata barbatului. Pe ecran, ca si in viata, personajul masculin jura iubire vesnica. Tu stii ca minte, nu pentru ca nu crede, ci pentru ca nu poate.
Stii ca el nu are corespondent in viata reala, dar te identifici atat de bine cu personajul feminin, incat asta nici nu mai conteaza. El o iubeste pana la moarte doar pe ea numai pentru ca personajele inceteaza sa existe la sfarsitul filmului. Alegi totusi jumatatea plina a paharului.
Pe cea goala o cunosti deja din propria experienta: ai sorbit intr-un timp foarte scurt atata dragoste cata ti se va dedica in tot restul vietii. Cum barbatii sunt nascuti sa se avante senini in incercari care deseori ii depasesc, si „el din viata reala” va afla in curand ca infocata lui dragoste eterna tine cateva luni.
Din fericire, filmul se termina inainte ca „el de pe ecran” sa se dezumfle si sa treaca seara de seara la activitati mai simple si la incercari mai putin obositoare. Cum ar fi urmarirea meciurilor la televizor. Nu te-ai fi asteptat ca barbatul tau, cel cu atata grija ales, sa-si transfere asa de rapid patima asupra unui joc banal. Revezi aceeasi figura ravasita, aceleasi lacrimi si aceeasi bucurie din ochii lui.
De data asta, vai!, nu-ti mai sunt adresate tie, ci incercarilor disperate ale altor 11 barbati de a introduce mingea in poarta. Te intrebi daca nu cumva esti din alt film si tocmai de aceea, cand se termina meciul, iti pui o comedie romantica, sa mai visezi un pic. (Elena Georgescu) Ultima cetate Orice lucru descompus in elemente simple pare penibil. Da, fotbalul este „o activitate in care 11 oameni fugaresc un obiect si incearca sa-l introduca intre doi stalpi”. Dar asa, si cititul este „activitatea prin care un om urmareste de la stanga la dreapta si de sus in jos un sir de semne”.
Fotbalul e un spectacol imprevizibil. Filmele de dragoste, in schimb, sunt unul singur. „El si ea, diferiti din toate punctele de vedere, se intalnesc, apoi intervine ceva care-i desparte, dar ei rezolva criza si raman impreuna”. Nu tu un-doiuri, nu tu gol din foarfeca, nu tu penalty in minutul 90.
Iar in planul emotiilor afisate, se compara disperarea unui fotbalist care a pierdut o finala cu mutra de tampitel romantic a lui Hugh Grant? Ori un contraatac din trei-patru pase cu insuportabila taraganare a actiunii dintr-un film de dragoste lesinat?
Dar mai e ceva. Fotbalul reprezinta, de fapt, ultima cetate necucerita de imperiul feminin in vesnica expansiune. Cred ca de asta ne place asa de mult, pentru ca ele nu-l inteleg. Din acest motiv, fotbalul feminin este o forma de agresiune, chiar si din punct de vedere vizual.
Femei facand gesturi de barbat - mai ramane ca atunci cand stau la zid sa-si tina palmele in dreptul zonei pubiene -, asta nu e doar inestetic, ci si o cedare de teritoriu. De aceea, va rog, nu le mai explicati legea ofsaidului!
Chiar daca sunt sanse mici sa o inteleaga, ele exista. Iar daca fotbalul va incepe sa le placa, vom ajunge cu spatele la acel zid care nu respecta distanta regulamentara, in intervalul stramt dintre palme si posesoarele lor. (Adrian Georgescu)
Cititi si: