Ea crede ca femeile nu trebuie sa se compare cu sexul opus. El recunoaste ca barbatii au fost depasiti. Voi ce spuneti?
Mi-e foame! Cine pune masa?
O frumoasa dimineata de vara a anului 38.341 inainte de Hristos. La gura pesterii, doamnele sporovaiesc vesele, in timp ce pregatesc de sapte ore o tochitura din mamutul pe care noi, barbatii, l-am vanat astazi, dupa o panda de aproape o saptamana. Eu - de fapt, prima mea incarnare - ma relaxez cu baietii afara.
Cum nu s-au inventat inca berea si fotbalul, ne pocnim alternativ, pe perechi, cu ghioagele in cap, pana cand unul cade lat. Peste multi ani i se va spune chestiei asteia „selectie naturala”, „infruntare cu fortele de ordine dupa un meci” ori, mai scurt, „politica”.
Dupa o lovitura dibace a adversarului, ma fulgera un gand. „Dupa ce ca noi am muncit din greu o saptamana, iar cativa ne-am intors acasa schiloditi, ele nici macar nu pot pregati mancarea mai repede si in liniste?”.
Suntem la fel de fraieri ca atunci. De fapt, egalitatea sexelor ne-ar conveni. Cu toate sistemele filosofice inventate de barbati, cu toate cartile pline de fapte de arme masculine, femeia e mult mai desteapta.
Noi suntem masinuta cu baterii care se loveste de toti peretii, ea e telecomanda. Chiar si faptul ca mi-a trebuit o bata in cap ca sa pricep un lucru pe care ea-l stie din nastere spune asta.
Nu-i inteleg pe barbatii care se simt umiliti ca sotia aduce mai multi bani in casa. Eu nu m-as simti umilit, ci odihnit. As vrea ca in societate sa pot vorbi mai putin si sa observ mai multe.
Sa fiu calculat, sa-mi pot disimula gandurile, sa pot rezolva printr-o falfaire din pleoape ceea ce barbatii nu pot rezolva printr-un razboi. As vrea ca lungimea nasului meu sa poata schimba istoria si nu sa fie doar un fals indiciu pentru o alta dimensiune.
De aceea strig din toate puterile: „Femeia trebuie sa fie egala barbatului! ...”. Apoi adaug in soapta: „... cu exceptia cazurilor in care ne e foame”.
P.S. Chiar si faptul ca sotia mea si-a spus parerea in 867 de semne - 306 ii apartin unui barbat -, iar eu in 1.483, arata acelasi lucru. Apoi, pariez ca domnii vor exclama: „Hei, dar nu v-ati contrazis deloc!”, in timp ce doamnele vor remarca in primul rand diferentele de nuanta ale argumentatiilor. (Adrian Georgescu) Suntem altceva
Produsul cel mai fals al societatii actuale este femeia premium, femeia de succes, de trei ori femeia. Imbracata la Milano, parfumata la Paris si coafata in Bucuresti, apare in emisiuni dedicate ei sa ne vorbeasca despre reusita personala. Despre faptul ca a prins din urma barbatul, ba chiar ca l-a depasit.
Nu, femeia nu e egala cu barbatul, este pur si simplu altceva. Diferentele nu sunt doar fiziologice, ci si psihologice si motivationale. Interesele si obiectivele sunt altele.
„Cea mai mare parte a femeilor, mai ales cele cu o oarecare cultura (nimic mai periculos decat o oarecare cultura) se lasa in voia acestei teorii, fara sa inteleaga ca le aduce putine servicii si ca le situeaza pe un teren nefavorabil: ca si cum un submarin, deranjat de prestigiul aviatiei, ar pretinde sa fie tot asa de bun ca un avion... in aer”, nota in 1953 un scriitor.
Femeia incearca sa-si uite esenta existentei, aceea de a da nastere, preferand sa se reinventeze pe criterii stabilite de altii. Uita ca are iubirea si curajul necesare de a trai in umbra, lasand istoria sa adune nume de barbati, nu pentru ca n-ar putea face ceva memorabil, ci pentru ca are cu totul alta treaba.
Uita ca puterea ei sta in privire si in gesturi, nu in bani si imagine. Uita si iese la rampa, luptand pentru lucruri pe care le poate castiga, dar pe care nu le poate cuceri. Si totul de dragul de-a fi egala barbatului, ceea ce oricum e inestetic. (Elena Georgescu)
Cititi si: