Cartea În Ochiul Ciclonului are valoare din perspectivă istorică în primul rând pentru că reprezintă viziunea unui om care a văzut și a înțeles cum se clatină sistemul de putere personală al lui Nicolae Ceaușescu. Descrie debutul anilor `80 ca fiind momentul unanim acceptat ca începutul sfârșitului pentru familia conducătoare. Un om de partid care a văzut cum se prăbușește un regim și urmează să fie înlocuit cu unul, “cu față umană“, după cum ne asigura în decembrie 1989, Ion Iliescu. 

Fostul secretar personal al lui Nicolae Ceaușescu explică după 32 de ani ce știa și ce simțea omul care conducea România comunistă în miezul evenimentelor care au schimbat fața Europei. În Ochiul Ciclonului - o carte-eveniment publicată și recomandată de Evenimentul Istoric, ce poate fi găsită la toate chioșcurile de difuzare a presei și pe www.agoramag.ro.

Cine este autorul? Constantin Boștină fost unul din cei care pot fi considerați ca făcând parte din intellighenția, aceea elită intelectuală care urma să conducă România după sfârșitul domniei lui Ceaușescu. Membru al structurilor comuniste, încă din anii 1970 se află în grupurile de conducere ale Uniunii Tineretului Comunist,  pepiniera de cadre a PCR, locul de unde au fost promovați în anii `70 majoritatea membrilor proaspeți ai Comitetului Central al partidului.

La UTC, Constantin Boștină îl are “în pază și apărare“ pe Nicușor Ceaușescu, plasat ca vicepreședinte al UTC, apoi devine președintele Organizației de Pionieri (1975-1980), fiind la apogeul carierei în perioada 1980-1982 când ajunge secretarul personal al lui Nicolae Ceaușescu.

În urma unui conflict cu Elena Ceaușescu va pleca din această poziție, fiind relocat în poziția de ministru-adjunct la Industrie Ușoară, apoi trimis la munca de jos în județul Botoșani, ca secretar cu probleme economice. Ceea ce este interesant este faptul că în 22 decembrie 1989

Sincer să vă spun, nu am știut până nu am stat de vorbă cu Constantin Boștină că Nicolae Ceaușescu a avut un secretar personal. Este o funcție atipică pentru un lider comunist, putând fi regăsită în jurul monarhiilor și democrațiilor occidentale. Regina Angliei are din 1805 un asemenea ajutor, Președintele SUA din 1875, așa cum spuneam funcția fiind tipică culturii anglo-saxone.

În zilele noastre are o altă valoare, dar trebuie să ne gândim că în cazul de față vorbim despre un conducător comunist la începutul deceniului opt din secolul trecut. Ce înțelegea Nicolae Ceaușescu prin această funcție?

Ceaușescu: “Vii şi lucrezi cu mine în sectorul economic pentru că văd că tu aici vrei să-ţi continui activitatea şi vom stabili pe parcurs cum şi în ce fel  te vei angaja în activitatea de secretar personal. Boștină: Până atunci funcţia de secretar personal nu mai existase (...) Discuţia a fost în iunie şi am acceptat, bineînţeles, şi în iulie am plecat într-o vizită în Franţa.“ (Interviurile lui Cristoiu)

Asta ne poate arăta cât de preocupat era Nicolae Ceaușescu să aibă un stil de conducere cât mai apropiat de cel al Marilor Puteri.

Interesant este că secretarul cu probleme economice de la Botoșani a simțit că se apropie sfârșitul. În decembrie 1989 a scos toate cărțile și portretul oficial al lui Ceaușescu din birou, de nu au avut ce să ardă revoluționarii. Mai mult, fiind unul din apropiații lui Ion Iliescu, din noiembrie 1989, știa ce urmează să se întâmple. În plin proces revoluționar, în primele ore ale noii puteri, Ion Iliescu îl caută. Dar să-i lăsăm ultimul cuvânt autorului Constantin Boştină:

“Ion Iliescu m-a sunat, mi-a făcut legătura cu el Pârcălăbescu. Să vină Boştină, să vină Boştină la Bucureşti. N-am zis nimic, am tăcut. Uite noi aici facem asta, facem asta. Se comporta deja ca un om care avea planul bine făcut. Şi nu o spun eu, o spunea el. Şi e înregistrat. (...) Şi imediat, la nici o oră, mă sună din nou Pârcălăbescu. Uite, tovarăşul preşedinte... nu mai era Iliescu, deşi era directorul Editurii Tehnice, nu se constituise Frontul, se comporta ca un lider. Şi i-am zis lui Pârcălăbescu: ce, voi aveţi preşedinte acolo? Păi da, zice, tovarăşul Iliescu. I-am zis deschis: măi, nu vin. Nu ştiu ce vreţi să faceţi voi acolo şi nu vin“.

De ce de-abia acum s-a decis să povestească toate aceste lucruri în cartea În Ochiul Ciclonului? Pentru că, așa cum a explicat la lansarea cărții, și-a dat seama că este nevoie de ani buni de zile pentru ca lumea să aibă urechi de auzit și altceva decât versiunea oficială.

După 32 de ani de la momentul final al unei epoci, Constantin Boștină aduce o mărturie importantă.