Am deschis un dialog cu Ion Cristoiu pe tema alegerilor din 2014. Totul a plecat de la o discuție telefonică, în care ne aduceam aminte de alegerile din 1992, anul în care Maestrul m-a angajat la "Evenimentul Zilei" și la cât de mult s-a schimbat presa și societatea românească. Am plecat de la Ion Iliescu și Emil Constantinescu și am ajuns la Victor Ponta și Klaus Iohannis.
Dan Andronic: Domnule Ion Cristoiu, am adoptat varianta unui interviu care să țină loc de editorial, în încercarea de a da câteva explicații asupra a ceea ce s-a întâmplat în ultimele săptămâni. Vă propun să încep cu puțină istorie, pentru că amândoi suntem pasionați de ea. Avem patru momente importante în Istoria României: 1996, 2004, 2009, 2014. Ultimele 4 alegeri prezidențiale din cinci au dat României un președinte de Dreapta. Credeți că PSD este sortit să nu aibă niciodată un mandat la Palatul Cotroceni? Ce leagă toate aceste momente electorale în opinia dvs.?
Ion Cristoiu: N-aș folosi termenul de președinte de Dreapta. Prefer anti-PSD, deoarece în toată perioada postdecembristă, confruntarea politică s-a rezumat la întrebarea: cum reușim noi, ceilalți, pirpirii și răsfirați, să batem acest partid, PSD, arogant din conștiința puterii sale? A folosi termenul de Dreapta înseamnă a binecuvînta PSD cu alintarea partid de Stânga iar PDL-PNL, cu alintarea partide de Dreapta, când toate partidele din România sunt Partide de Apucat Ciolanul. Unele se bat să-l apuce dinspre Stânga, altele dinspre Dreapta. PSD a dat a dat un Președintele-Ion Iliescu-în momente în care era în Opoziție sau, ca în 1992, încă nu se consolidase la guvernare. Alegerea unui președinte anti-PSD a avut tot timpul drept temei, ca și în 2014, spaima de Atotputernicia PSD.
Dan Andronic: Cred că în toate momentele la care am făcut referire s-a votat împotriva PSD. Sunt de acord că toate partidele vor să pună mâna pe putere, dar în ceea ce privește Președinția României pare că este un blestem pentru PSD. De fapt, dacă omitem momentul 1992, când societatea civilă era inexistentă în România, se poate spune că PSD a pierdut toate bătăliile în tentativa de câștigare a simpatiei oamenilor. A câștigat alegeri parlamentare, dar nu a câștigat votul popular. Este un partid care poate guverna, dar nu poate ajunge să conducă. La fel s-a întâmplat și în 2014?
Ion Cristoiu: În 2014, după doi ani și ceva de guvernare PSD, românii au votat împotriva PSD, întruchipat de Victor Ponta nu pentru că-l iubeau pe Klaus Iohannis sau pe Vasile Blaga, ci pentru că s-au temut de Trecerea României în Proprietatea PSD. Aceste momente postdecembriste sunt legare de incapacitatea PSD de a se reforma în chip profund, de a fi un partid la celor mulți și nu un partid al Ciocoilor. Dan Andronic: Cum s-a comportat presa în ultimii 25 de ani atunci când a vorbim de alegeri prezidențiale? A contat atât de mult Facebook-ul, rețelele sociale, site-urile de știri?
Ion Cristoiu: După răsturnarea de scor incredibilă din 16 noiembrie 2014, în spațiul public s-a ivit și s-a umflat o altă prostie, mare cât România dodoloață: Victor Ponta a fost înfrânt de Internet. Și de la această prostie plecând, întreținută de jurnaliști care au falimentat în presa scrisă și au trecut pe online, unde e mai ieftin, politicienii, partidele se grăbesc să angajeze legiuni de postaci și mașinării de creat conturi false.
Dan Andronic: Deci nu credeți în importanța rețelelor sociale? Până și dumneavoastră v-ați făcut un cont de Facebook și scrieți zilnic pe blog...
Ion Cristoiu: Înțeleg importanța onlineului, dar Victor Ponta a fost înfrânt de PSD, mai precis de esența acestui partid, redusă la Aroganță și Lăcomie. Oricât de mulți ar fi cei care consumă Internetul, dacă Victor Ponta își cerea scuze pentru incidentele din primul tur din străinătate în seara lui 2 noiembrie, dacă-l demitea pe Titus Corlățean și dacă mărea numărul de secții de peste hotare, putea să se dea peste cap tot Internetul: Victor Ponta ar fi fost Președintele României. Ce vreau să spun cu asta? Că Internetul e o armă letală numai dacă e încărcată cu o stare de spirit produsă de realitate și nu născocită.
Dan Andronic: De acord cu ideea revoltei, de acord cu ideea că Victor Ponta nu a înțeles potențialul uriaș care zăcea în manifestațiile din Occident, de legăturile extrem de strânse care existau între zecile de mii de români care vroiau să voteze și milioanele de oameni din țară, dar vreau să revenim la presă. Activismul din presă pe care l-am întâlnit încă din 1990 s-a schimbat în vreun fel, în opinia dumneavoastră? Ați rupt colaborarea și cu Realitatea TV în timpul campaniei electorale. Acum puteți spune de ce v-ați supărat, pentru că pare că din când în când vă supărați pe televiziunile cu care colaborați și plecați...Sau e doar o percepție și în spatele ei se ascunde o altă explicație?
Ion Cristoiu: Vreau să lămurim un lucru: nu eu am rupt colaborarea cu Realitatea TV, ci Realitatea TV a rupt colaborarea cu mine. Tânărul Rareș Bogdan, care nu mai contenea să mă ridice în slăvi în direct, de mă simțeam prost, pentru că sunt obișnuit cu înjurăturile, a devenit brusc mitocan după emisiunea din seara lui 2 noiembrie 2014.
Dan Andronic: Nu sunteți cam aspru cu Rareș Bogdan? Mie nu mi s-a părut a fi mitocan, ci chiar foarte bine crescut. Poate că a fost doar o neînțelegere.
Ion Cristoiu: Vă dau următoarele fapte și judecați singur! Aveam programate emisiuni pentru miercuri, 5 noiembrie 2014 și duminică 9 noiembrie 2014, la ora 22.00. N-o să vă vină să credeți, dar și miercuri și duminică, fiind vorba de emisiuni stabilite împreună cu Bogdan Rareș, am așteptat până la ora 22.00, ca prostul, un telefon de la Rareș Bogdan sau, dacă el considera că e prea mare pentru așa ceva, de la portarul postului, prin care să mi se spună că nu se mai ține emisiunea. Culmea e că nici după aceste emisiuni, Rareș Bogdan n-a catadicsit să mă sune și să-mi explice ce s-a întâmplat. Nici acum, dacă mă întrebați, n-am primit o explicație de câteva rânduri sau de câteva vorbe, de ce s-a purtat așa. Am lucrat de a lungul vieții mele cu sute de jurnaliști, tineri și bătrâni. Nici unul nu și-a permis să mă trateze ca pe camerista nevestei sale. Lucru cu atît mai bizar cu cu cât mai înainte mă copleșea în emisiuni și în particular cu jurăminți fierbinți de respect, și de admirație, deși eu nu i-o cerusem. Am tras concluzia că Rareș Bogdan primise ordin să mă jignească suficient de tare pentru ca eu să înțeleg că nu mai am ce căuta la Realitatea TV.
Dan Andronic: Ordin? Cine putea să-i dea ordin lui Rareș Bogdan? L-am auzit în repetate rânduri spunând că în emisiunea lui nu se apasă butoane. Cred că aici folosiți o metaforă...
Ion Cristoiu: A fost asemenea autodeconspirării lui Robert Turcescu. De ce a vrut să scape de mine? Pentru că emisiunea din 2 noiembrie 2014 le semnalase Șefilor lui că prezența mea, a jurnalistului care, vorba lui Rareș Bogdan, nu credea în victoria lui Klaus Iohannis, era incompatibilă cu Operațiunea pusă la cale de Servicii în vederea celui de-al doilea tur. Cu aceasta am răspuns și la întrebarea despre activism. Unii jurnaliști au fost activiști din Convingere, alții din Ordin. Cazul Robert Turcescu, despre care am aflat mai multe decît s-a spus în spațiul public, mi-a confirmat bănuiala înspăimîntătoarei putere a Serviciilor asupra presei noastre, de la site-uri finanțate prin intermediul unor firma paravan pînă la ofițeri acoperiți sau agenți de influență în posturi cheie din redacții de ziare și televiziuni.
Dan Andronic: Poate că merită să discutăm mai pe îndelete aceste ultime afirmații ale dumneavoastră, dar vreau să revenim la momentul 2014. Ați spus că în aceste alegeri ați crezut în victoria lui Ponta, dar l-ați votat pe Iohannis. O să regretați această declarație? Sau vă mențineți declarația, dar regretați votul?
Ion Cristoiu: Prin afirmația că eu cred în victoria lui Victor Ponta nu trebuie să se înțeleagă, cum caută să insinueze colegiii noștri de Unitate din presă, că eu aș fi fost vreun chibiț al lui Victor Ponta, ci altceva, care ține de analiză: toate datele alegerilor anterioare îmi spuneau că în condițiile acelui 10% și ale dezamăgirii românilor față de politică, șansele lui Klaus Iohannis erau minime.
Dan Andronic: Așa este, iar toate sondajele dinaintea primului tur de scrutin dădeau un avantaj pentru candidatul PSD. În condițiile unei prezențe normale la vot, până în 58 la sută. Ce a determinat victoria lui Klaus Iohannis? Au contat mesajele date în cele două campanii electorale sau dezbaterile televizate?
Ion Cristoiu: N-a fost victoria lui Klaus Iohannis. A fost înfrângerea lui Victor Ponta. Și nu pentru scandalul cu românii din străinătate, ci pentru tot ce a făcut de la preluarea Guvernării acum doi ani. Crin Antonescu nu greșea spunând că în Opoziție, Victor Ponta era altul. Ajuns la putere, în Victor Ponta s-au trezit demonii PSD–iști: aroganța, lăcomia, disprețul față de statul de drept! Dar mai ales Ciocoismul, care nu înseamnă altceva decît tratarea celorlalți drept slugi, ce sunt presupus mulțumite să le înjuri dacă le-ai dat în prealabil ceva ca să-și umple burta.
Dan Andronic: Ce va urma pentru Victor Ponta, are capacitatea să revină ca lider politic? Până la urmă este reprezentantul celei mai tinere generații din politică. Va reuși să treacă peste acest moment?
Ion Cristoiu: Va urma o perioadă grea, în care Victor Ponta trebuie să asigure guvernarea, să-și asigure spatele, ca să nu fie înjunghiat de colegi și de prieteni, să se dovedească un politician european prin esență și nu prin aparență.
Dan Andronic: Care este viitorul lui Traian Băsescu în politică după 21 decembrie 2014? Am scris un editorial în care explicam cât de mult a contat sprijinul dat lui Klaus Iohannis, în primul rând prin campania de hărțuială permanentă la adresa premierului Ponta. Ce moștenire va lăsa Președintele Băsescu?
Ion Cristoiu: Viitorul lui Traian Băsescu în politică depinde de cât de repede va dezamăgi Klaus Iohannis. Dacă președintele ales reușește să cucerească și inimile românilor, nevoia de simpatie se va îndrepta spre Klaus Iohannis. Traian Băsescu l-a făcut președinte pe Klaus Iohannis, reușind să ne păcălească pe toți prin pariul pe Elena Udrea, când de fapt candidatul lui era Klaus Iohannis. Despre această manevră voi scrie însă pe larg într-un comentariu din Evenimentul zilei.
Dan Andronic: Klaus Iohannis pare să aibă de gestionat un orizont de așteptări uriaș. Am văzut mii de oameni stând la coadă pentru a lua un autograf pe cartea sa autobiografică, ziariști care se auto-proclamă creatorii noului președinte, politicieni care îl înconjoară pentru a fi văzuți în preajma sa, plus milioanele de voturi. Dacă ați fi consilierul lui Klaus Iohannis ce l-ați sfătui să facă?
Ion Cristoiu: Să-și pună pantaloni de tablă pentru a nu simți limbile celor care se înghesuie să-l lingă. Spun asta deoarece pe Emil Constantinescu l-au pierdut laudele celor care voiau o ciozvârtă de la el. Emil Constantinescu le-a luat în serios și, din profesorul universitar modest pe care-l știam, s-a transformat într-un tip care se credea un fel de Alexandru Ioan Cuza consiliat de Zoe Petre. Cedând lingușitorilor, s-a înconjurat de dătători din cap. Când s-a prăbușit, toți au început să-l scuipe.
Dan Andronic: Dar ce i-ați spune și lui Victor Ponta? Cred că și actualul prim-ministru are nevoie de niște pantaloni de tablă pentru a opri loviturile celor care până mai ieri nu conteneau să-l lingă!
Ion Cristoiu: Pe Victor Ponta l-aș felicita pentru acest mare noroc care a fost înfrângerea la scor. E prima cădere a lui Victor Ponta după ani de urcare și rămânere în vârf. Dacă Victor Ponta știe să învețe mai ales din înfrângeri, are șanse să ajungă un mare politician. O spun eu, cel care a scris, cred, zeci de pamflete împotriva lui Victor Ponta.