Zeci de mii de reporteri lucrează la instituţiile de presă ale guvernului comunist chinez pentru "a face auzită vocea partidului".

Administraţia Radiolului, Filmului şi a Televiziunii din China a anunţat, în luna octombrie, noi directive privind spectacolele de divertisment. Comuniştii chinezi din conducere cer programe care "să clădească moralitatea şi să promoveze miezul valorilor socialiste". Un fel de puseu stârnit de "decadenţa" de pe micul ecran. Zeci de show-uri de divertisment, multe de tipul "Românii au talent", au apărut în ultimii ani pe posturile prin satelit din China, semn al relaxării atmosferei din ţară. Dar, unii spun, s-a ajuns de fapt la concluzia că e prea multă distracţie pe chinezi.

Noile reguli limitează numărul de emisiuni de divertisment pentru 34 de posturi TV prin satelit la doar două pe săptămână de fiecare, cu o durată de maxim 90 de minute. Mai mult, potrivit presei occidentale, în timp ce economia chineză creşte stârnind invidia vesticilor, libertatea de exprimare intră şi mai mult în atenţia autorităţilor comuniste. Mai ales într-o lume unde internetul a dat naştere unor mişcări sociale cum au fost cele înregistrate în ţările arabe.

Directiva privind showurile de divertisment e doar o ultimă filă din lungul şir care ţine sub control canalele media din ţară. Între timp, în interiorul marilor "coloşi" media ai guvernului de la Beijing (CCTV şi agenţia de presă Xinhua sunt doar doi dintre aceştia) se produc sute de mii de ore de transmisie la care lucrează mii de oameni, într-o maşinărie care combină, de zeci de ani, propaganda cu divertismentul. Se investesc sume imense pentru lansarea de noi produse şi se recunoaşte direct, amintind de "Actualităţile" din România anilor 80, că unul dintre scopurile principale e acela de a "face auzită vocea partidului". UN POPOR NUMEROS, UN MIC ECRAN

Chinezii îşi caută talentul pe holurile televiziunii de stat Unul dintre directorii CCTV vorbeşte de "a doua renaştere a Chinei" şi că ţara "s-a dezvoltat foarte mult". Nici televiziunii de stat nu i-a mers prea rău, în condiţiile astea. Cu sau fără cenzură, directorul spune: "Partidul tocmai ce a terminat întâlnirea în urma căreia am primit noi teme de a dezvolta ţara prin cultură! Principala noastră sarcină e să popularizăm vocea partidului nostru. De asemenea suntem o platformă pentru restul lumii care vrea să afle de China".

E foarte posibil ca majoritatea chinezilor să nu ştie altceva decât ce li se serveşte de prin laboratoarele celor 19 canale pe câte se întinde reţeaua CCTV. Se produc anual 310.000 de ore de emisie. Sunt 1, 2 miliarde de telespectatori în audienţă, şapte canale internaţionale, cu o audienţă peste graniţă de 166 de milioane de telespectatori, mai mult de 60 birouri internaţionale şi un venit anual de 30 de miliarde de yuani (4,7 miliarde USD). Şi, mai nou, chinezii vor să atace piaţa din Polonia, urmând să deschidă şi acolo, din ianuarie 2012, un birou.

Dincolo de datele statistice, CCTV e statul însuşi. Aşa că oricine apare aici pe sticlă devine idolul a sute de milioane de fani. De asta e coadă pe holul din faţa studioului unde urmează să se filmeze o nouă ediţie a unui show de talente, "Super 6+1". Sunt figuranţi adunaţi, oameni care vor să stea în sală. Aşteaptă cuminţi, îmbrăcaţi în hainele lor simple, ca iluzia să înceapă. ATMOSFERĂ. În redacţia de ştiri a CCTV Un star TV O domnişoară urcă la repetiţii şi începe să bată un ritm într-o tobă. E ceva tradiţional, ni se specifică norocul peste care tocmai am dat fără să ne dăm seama. "Ăsta e un show foarte faimos la noi, prezentat de Li Yong, un star TV celebru", zice Yin Fan, una dintre angajatele televiziunii. Domnul Li Yong a avut partea lui de controverse: averea lui în China scindată între sărăcie şi dezvoltare ar fi de nu mai puţin de 66 de milioane USD, spun unii. Apoi, odată, în direct, domnul Li a rupt inimi şi a fost nevoit să-şi ceară scuze pe blog, după ce a declarat că simplii cetăţeni, "oamenii muncii" din Shaanxi, sunt de fapt leneşi. A fost teribil, a ieşit scandal. Nu se ştie ce l-a determinat pe Li Yong să spună asta, dar cert e că e faimos aici şi Yin Fan o repetă.

La "Super 6+1", concurenţii sunt antrenaţi pentru talentele lor timp de şase zile, în a şaptea zi e competiţia. Premiul e, spune Yin, "că vor fi faimoşi". Nu li se dau bani sau altceva. "Aici toată lumea vrea să fie superstar. Şi dacă sunt superstaruri aici, atunci vor fi peste tot", zice Yin. De ce le place chinezilor la TV Sunt multe persoane care au devenit celebre aici după emisiuni ca asta. Yin povesteşte de o fată din Beijing, de exemplu, care a câştigat anul trecut un show similar. Cânta la chitară, mai băga şi ceva actorie, avea "un act complex". "Şi, înainte de show era un nimeni, acum e foarte faimoasă, o recunosc oamenii pe stradă, televiziunile îi cer să vină să cânte. A făcut mulţi bani!", spune Yin.

Din câte zice chinezoaica, compatrioţii ei iubesc showurile astea pentru că se regăsesc în concurenţi. Ca orice telespectator din orice alt loc de pe planetă, de altfel. "Se gândesc că dacă oameni ca aceştia, de care nu ştia nimeni până atunci, pot deveni faimoşi peste noapte, atunci şi ei ar putea să devină vedete. Aşa că vin foarte mulţi oameni simpli să încerce", zice Yin. "Malefica" doamnă Li

În faţa studioului, printre figuranţii care aşteaptă, Yin arată spre o bătrână îmbrăcată simplu. "Ea e o actriţă faimoasă aici!", spune, aproape emoţionată. Li Ming Chi e aici să facă un spot pentru bătrânii din China. O să le zică să nu mai consume aşa multă sare, pentru că nu e bine pentru sănătate. "Sarea nu e bună pentru inimă, pentru rinichi şi bătrânii ca mine nu trebuie să mănânce multă sare. Am 76 de ani şi sunt foarte sănătoasă. Am zburat din Nanjing la Beijing azi şi sunt în stare foarte bună", zice actriţa.

Tocmai a terminat un film despre cutremurul care a lovit acum trei ani China. Are o linie şi filmul ăsta, nu e, aşa, artă de capul ei şi atât. "E despre cum mulţi chinezi s-au dus acolo ca să reclădească oraşele. E despre oamenii ăştia şi viaţa lor după cutremur. A fost foarte emoţionant să merg acolo. Pentru oamenii care locuiesc în zonă nu e chiar normal să vorbească despre poveşti din astea triste. Eu credeam că vor fi influenţaţi de asta, de dezastru, dar de fapt viaţa merge înainte", dezvăluie actriţa din impresiile avute printre oamenii loviţi de cutremur.

Cum stă aşa zâmbind, în haina ei multicoloră, ieftină, pare o femeie cumsecade doamna Li. Termină discursul prin sloganul: "Mâncaţi cât mai puţine grăsimi!". Acum vreo zece ani, însă, când juca un rol într-o telenovelă chinezească, doamna Li cea cumsecade era de nerecunoscut. Se făcea că prin timpul dinastiei Qing se derula povestea unei prinţese. Doamna Li de acolo era o femeie malefică, o servitoare rea de la curtea împăratului. Şi câte intrigi, câte necazuri n-a iscat ea acolo, pe micul ecran, de-şi aduc mulţi aminte când o recunosc pe stradă. REGULI ŞI RESTRICŢII

China, în indexul libertăţii presei

Întâlnirea de luna trecută a conducerii Partidului Comunist Chinez, axată pe creşterea influenţei culturale a Chinei, s-a terminat cu apeluri de a creşte supravegherea internetului şi a jurnaliştilor, scrie cotidianul "New York Times".

În plus, autorităţile chineze au anunţat la începutul lunii noi reguli mai stricte pentru jurnalişti. "E una din multele acţiuni menite să controleze zvonurile şi să dilueze influenţa asupra naţiunii a microblogurilor în continuă creştere", sunt de părere jurnaliştii americani. Administraţia Generală pentru Presă şi Publicaţii a interzis reporterilor să mai includă în materiale informaţii neverificate preluate de pe internet sau primite pe telefonul mobil. Noile reguli le cer jurnaliştilor să găsească cel puţin două surse care să susţină un material "critic" şi să conducă personal interviuri pe teren. Ştirile cu erori trebuie să fie urmate de erate şi scuze, iar "încălcarea serioasă a regulilor poate duce la suspendarea sau chiar revocarea licenţei eliberate de guvern pentru un canal media".

Organizaţia Reporteri fără Frontiere notează China, din cauza cenzurii, în permanenţă cu medie slabă în Indexul Libertăţii Presei. În 2010, se afla pe locul 168 din 178 de ţări.

TELEVIZIUNE DE AGENŢIE OFICIALĂ

"Nu sunt decât directorul general" Mi Li Gong, directorul televiziunii în limba engleză CNC (China Xinhua News Network Corporation) World, ce ţine de fapt de agenţia de ştiri guvernamentală Xinhua - China nouă, vorbeşte o engleză perfectă.

Televiziunea ar fi un nou produs, se laudă cel care o conduce. "Suntem prima agenţie de presă din lume care va avea televiziune. Vom produce ştiri. Vrem să fim un post de ştiri internaţional care se va ocupa de evenimente din întreaga lume. Dar 20-30% din conţinut va fi legat cumva de China, chiar dacă evenimentul nu se produce aici. Publicul nostru ţintă este vorbitorul de engleză obişnuit de pe întreg globul. Semnalul nostru e peste tot în lume, mai puţin în America Latină", zice Mi li Gong.

ŞEF. Mi Li Gong, directorul televiziunii în limba engleză a Xinhua Ierarhia deciziei

Postul TV de ştiri în engleză condus de el ţine de fapt tot de "agenţia-mamă" şi, evident, nu va ieşi din liniile oficiale. Tot ce intră e filtrat tot prin mecanismul oficial al Xinhua.

Mi Li Gong lasă să se vadă un pic din ce se întâmplă în spatele cortinei. Când se derulează un eveniment de amploare, diferite departamente din interiorul Xinhua se întâlnesc în şedinţe. "Deciziile se iau la două-trei nivele în cadrul Xinhua. Cel mai de sus e cel editorial şi e la nivelul redactorului-şef al agenţiei Xinhua. La nivel de departament noi decidem ce vom acoperi, dar decizia se ia mai departe. Pentru că avem mai mult de zece departamente numai pe internaţional. Sport, Foto etc. Aşa că departamentele găsesc subiectele. Dar e un efort colectiv de a se lua decizii aici. Pentru că e o instituţie de presă imensă", susţine Mi Li Gong.

"Eu le zic: "Am nevoie de bani""

Deşi e o investiţie care arată ca una extrem de consistentă , postul TV al Xinhua implică nişte costuri pe care Mi Li Gong nu le cunoaşte. Oricât de director ar fi el. Banii vin şi ies pe căi guvernamentale, nu stă nimeni să-i urmărească în conducerea postului.

"Agenţia Xinhua e una guvernamentală. Asta înseamnă că banii vin de acolo. Sunt şi unele colaborări şi investiţii private, mai avem şi reclame. Dar eu nu sunt decât directorul general al postului... Ce fac eu e să le zic: "Am nevoie de bani". Şi e greu să spui ce banconotă de unde vine. E complicat...", ridică din umeri Mi Li Gong.

CONTRASTE

Străin la agenţia guvernului chinez

Steven e unul dintre editorii ştirilor în engleză din redacţia de la Beijing a Xinhua. E mai degrabă linişte decât agitaţie în redacţie, iar Steven tocmai ce trece printre birouri cu nişte foi în mână. Xinhua a pornit prin anii 40. Acum e un colos oficial, care răspunde direct de Consiliul de Stat al Republicii Populare Chineze şi care are 10.000 de angajaţi, potrivit unor date. "Să lucrez şi să trăiesc aici e fascinant şi frustrant în acelaşi timp", descrie Steven, cu deschidere occidentală, relaţia sa cu ţara unde s-a mutat.

Pentru Steven, în China "e foarte interesant să observi cultura, maşina politică". "Totul e foarte diferit de ce ştiam eu. Am altă perspectivă aici", zice.

E la Xinhua de şase luni. E unul dintre străinii angajaţi să ducă mesajul agenţiei în alte limbi decât mandarina. "Cum e?... Interesant. Avem foarte multe contre jurnalistice cu ei. Poate pentru că noi, străinii, suntem obişnuiţi cu jurnalismul şi ceea ce e aici e propagandă. În mare parte asta e", e sincer Steven.

Pe Steven îl mai deranjează modul de lucru în jurnalismul chinez. "Uite aici, chiar acum cinci minute le-am arătat asta", scoate Steven nişte foi corectate cu o ştire în engleză în care sursa citată nu are nume, ci se prezintă ca o colecţie de litere şi cifre - un nickname de internet. "Vezi? Asta e foarte popular aici! Să citeze de pe forumuri, să nu intervieveze oameni reali. Poate că merge o dată, de două ori, dar în povestea asta ambele citate sunt aşa!", zice băiatul. Ce se poate şi ce nu

Dacă e să vorbească despre cenzură în agenţia oficială de ştiri a Chinei, Steven zice că, personal, n-a simţit "un braţ puternic". Nu pentru că nu ar exista. Ci pentru că angajaţii ştiu "ce se poate şi ce nu", aşa că nu a fost cazul, sugerează. "Ştim toţi aici că sunt subiecte despre care pur şi simplu nu ai voie să scrii. Dacă vrei să faci o poveste despre politica guvernului legată de naşteri sau despre sterilizare şi avort, ştim sigur că nu putem să o scriem. Sau dacă o scriem, trebuie să fim foarte creativi. Iar uneori scriu ceva şi pur şi simplu mă trezesc că-mi este schimbat", spune.

Cine face asta? E cineva de la un birou aflat la un etaj mai sus? O forţă nevăzută? Are nume?, curg întrebările. "Nu ştiu sigur", zice străinul. "Dar el e de aici de mai multă vreme", arată spre un coleg, venit aici tot din Occident. Când aude, colegul face ochii cât cepele, se fixează cu privirea în monitor şi spune scurt doar: "Nu avem voie să vorbim despre asta, e stipulat în contract". SUB ANONIMAT

Cum "să sari zidul" pe net

Bărbatul îşi plimbă ochii primprejur, scotoceşte pe la mese cu privirea, să fie sigur că nu stârneşte chiar atât de multă atenţie. Zice că nu e bine să-şi dea numele real la ziar, fie el şi unul românesc. E ziarist la o publicaţie deţinută (în principiu) de un investitor privat şi spune, privind restricţiile şi cenzura pe internet, că unii chinezi au o vorbă. În traducere expresia ar veni: "A sări zidul". Asta implică fente pe lângă blocajul anumitor site-uri de socializare, de exemplu, interzise în China, cum e Facebook, ca să vezi lumea ce se deschide acolo.

Din câte spune chinezul, oricât de ciudat ar suna, poţi face chiar şi un fel ciudat de jurnalism de investigaţie în China comunistă. Mai exact: "Poţi scrie despre cazuri de corupţie, de economie, dar doar până la un anumit nivel". Poţi vorbi politică în cârciumă, dar, avertizează omul, e mai bine să nu-ţi duci ideile în stradă. Dacă e ceva ce deranjează la nivel oficial, "poliţia poate veni la tine la uşă, stai cu ei de vorbă", susţine bărbatul. Adaugă repede, precaut, că lui nu i s-a întâmplat şi nici nu crede că i se va întâmpla vreodată.

Presa occidentală a relatat recent cazul artistului Ai Weiwei care a fost arestat - oficial, pentru evaziune fiscală - după mai multe acte critice la adresa guvernului. Dar jurnalistul chinez de cafenea preferă să spună că el nu crede în vreo revoluţie. În primăvară, în urma "Revoluţiei de iasomie" din Tunisia - care a declanşat protestele din lumea arabă - ziarele occidentale au scris că termenul "iasomie" a început să fie filtrat pe site-urile din China, pentru a nu da idei. Asta în ciuda faptului că iasomia e de fapt una dintre plantele iubite şi sărbătorite în China. Jurnalistul chinez are în legătură cu situaţia din ţara sa o concluzie studiată: "Aici e ca o roată. Lumea e liniştită cât va fi creştere economică. Dacă asta se va opri, nu ştiu ce se va întâmpla". <iframe width="633" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/CYgnN5Mt7G8" frameborder="0" allowfullscreen></iframe> Citiţi şi:

• Cum este viaţa în China, o superputere în "curs de dezvoltare"| VIDEO
• Ce poate face China pentru România
• Cum să faci dintr-o etnie o atracţie turistică