Despre Al Doilea Război Mondial s-a spus c-a fost cumplit, pentru că, mai mult decît Primul, a lovit și populația civilă. Războaiele de tip clasic ocroteau populația civilă. Cînd nu veneau peste ei mongolii, locuitorii unei așezări își trimiteau la luptă, departe de ziduri, bărbații.

Femeile, copiii și bătrînii așteptau acasă. Dacă bărbații nu erau înfrînți și prin asta localitatea nu încăpea pe mîna cuceritorilor, populația civilă scăpa nevătămată. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, prin bombardarea sălbatică a marilor orașe, de la Londra pînă la Hamburg, femeile, copii și bătrînii au fost loviți la fel de tare ca și cum ar fi fost în linia întîi.

Războiul cu Virusul e mai mult decît Al Doilea Război Mondial în privința atacului asupra populației civile. În marile orașe ale Europei între două vaiere de sirene, viața se desfășura cît de cît normal. Pînă la ivirea bombardierelor nu aveai de ce să te temi de viața ta de locuitor al orașului. Acum dușmanul atacă tot timpul, 24 din 24 de ore, și, lucru cel mai grav, sub acoperirea de prieten sau neam care te îmbrățișează fără să-și dea seama că te-a infectat.

Fiind vorba de un Război, privirile popoarelor se îndreaptă spre Conducători, de regulă spre unul singur, identificat cu Comandantul Suprem. La noi acest Comandant Suprem, acest Mareșal fără epoleți, e Președintele Klaus Iohannis. Ca toți Comandanții în vreme de război, Klaus Iohannis s-a adresat în mai multe rînduri românilor, deveniți, în condițiile Conflictului cu Virusul, oștenii Măriei Sale, cei pe care Comandantul îi conduce în luptă.

Războiul acesta va trece, ca toate Războaiele din istoria lumii.

Ca toate Războaiele din Istoria României.

Istoricii de azi preocupați de Războaiele prin care a trecut țara se grăbesc să caute în arhive Mesajele Conducătorilor adresate Oastei celei mari a Țării, cum zicea Sadoveanu în Frații Jderi despre Oastea lui Ștefan cel Mare. Ce le-a zis românilor Conducătorul în vremuri de război, în vremuri de restriște? La întrebarea asta, istoricii găsesc în mesajele conducătorilor adresate națiunii capodopere ale discursului patriotic, idei răscolitoare, îndemnuri de neuitat, cuvinte creatoare de emoții. După astfel de discursuri, chiar și cei care le studiază azi în arhive simt îndemnul lăuntric de a sări în sus și a pune mîna pe arme.

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE