De vineri, trei liceeni s-au decis să-i facă pe bucureşteni să zâmbească şi au ieşit să le ofere îmbrăţişări gratuite.
Maria Marinescu, Ana-Maria Nenciu şi Paul Zamfir sunt elevi ai Colegiului Tehnic de Arhitectură şi Lucrări Publice I.N. Socolescu şi se află la finalul clasei de IX-a. Ideea cu îmbrăţişările gratuite le-a venit după ce au văzut pe YouTube clipuri cu campaniile din alte ţări. „Ne-am gândit că şi noi putem face asta”, spune Maria, care se laudă şi cu cel mai mare succes printre trecători: 200 de îmbrăţişări pe oră. În prima oră de îmbrăţişări, vineri, de la 13:00 la 14:00, cifra totală era de 450 de îmbrăţişări. „Unii se bucură, alţii ne înjură în gând” Reacţiile oamenilor au fost diverse, de la teamă şi respingere, până la amuzament şi bucurie. Adolescenţii au început mica lor campanie de îmbrăţişări la staţia de metrou de la Piaţa Victoriei, sub ochiul vigilent al celor care se ocupă de pază, care la scurt timp i-au poftit afară. „Am vrut să-i îmbrăţişăm şi pe ei, dar nu ne-au lăsat, au zis că sunt în timpul serviciului”, a spus Ana-Maria, poreclită Aiko. Apoi au ieşit la suprafaţă unde au îmbrăţişat chiar şi persoane care stăteau în maşină, la stop. „Recţiile oamenilor au fost de toate felurile. Unii se bucură, alţii ne înjură în gând”, a spus Paul, care a încercat şi varianta: Îmbrăţişări la 1 leu şi a strâns 8 lei. Aiko a strâns 3 lei. Apoi au renunţat la bani şi au decis să îmbrăţişeze pe gratis, cum făcuse Maria din start. Unele persoane abordate cu un zâmbet larg şi cu propunere: o îmbrăţişare gratuită pentru o zi mai bună, măreau pasul şi îi priveau cu suspiciune pe cei trei, pe când altele se opreau şi acceptau oferta, zâmbindu-le înapoi. Liceenii nu făceau discriminări. Le propuneau îmbrăţişări tuturor celor cu care se întâlneau pe stradă. „Cele mai bune reacţii le au străinii din România”, a spus Aiko. Cei trei au promis că vor mai ieşi prin centru să ofere îmbrăţişări oamenilor. Îi puteţi recunoaşte după anunţurile pe care le afişează şi pe care stă scris: Îmbrăţişări gratis/ Free hugs. Ei spun că nu se vor opri până nu îmbrăţişează cel puţin un milion de persoane. Cum a pornit ideea „Free Hugs”, devenită acum o campanie la nivel mondial, a pornit, în 2004, de la ideea unui tânăr, Juan Mann, un om a cărui singură misiune este să îmbrăţişeze străinii pentru a le face ziua mai frumoasă şi a-i înveseli. Juan, care locuia în Londra, a decis să dea curs ideii după ce s-a întors în oraşul său natal, Sydney, unde nu îl aştepta nimeni. „Stând la terminalul de sosiri şi văzându-i pe ceilalţi cum se îmbrăţişau cu prietenii şi familia am dorit să existe cineva care să mă aştepte şi pe mine. Cineva care să fie fericit să mă vadă. Să îmi zâmbească. Să mă îmbrăţişeze.” Simţindu-se ca un turist în propriul oraş, el s-a decis să scrie pe un carton „Free Hugs” şi s-a aşezat într-o intersecţie aglomerată. Timp de un sfert de oră oamenii l-au ignorat. Dar apoi s-a oprit o femeie care i-a spus că în dimineaţa acea se împlinea un an de când singurul ei copil murise într-un accident. Era tristă pentru că îşi găsise câinele mort. A fost prima persoană cu care Juan s-a îmbrăţişat şi pe care a văzut-o apoi zâmbind. Ideea lui a devenit în scurt timp populară şi s-a răspândit în aproape 100 de ţări. În România, primele îmbrăţişări gratuite au avut loc pe 23 decembrie 2006 în câteva oraşe.