Cu toate că înainte de Primul Război Mondial, între armeni și musulmanii otomani existau relații pașnice, situația a degenerat când armenii și-au cerut dreptul ca reprezentanți din rândul lor să fie aleși în guvern.

Militanții revoluționari din cadrul grupării, Junii turci au considerat populația armeană drept un pericol și au condus acțiuni de eliminare a acestora. Otomanii se temeau că armenii ar putea să se alieze cu Rusia, rivala lor de secole, pentru supremația în Peninsula Balcanică și în Caucaz. 

Acesta a fost motorul care a condus la Holocaustul armean, în urma căruia au fost exterminați peste 2 milioane de armeni. Aceștia și-au găsit sfârșitul prin metode ca: marșuri ale morții, înfometare, bătăi și tortură de neimaginat.