Editura Evenimentul si Capital

Iliescu, arogantul, şi "capitalismul de cumetrie"| VIDEO

3d2c170e61b48af598d5acf8d071381a
Autor: | | 53 Comentarii | 0 Vizualizari

"Când Iliescu apare, soarele răsare". Şi s-a făcut "lumină" pentru liniştea românilor care se simţeau ameninţaţi de extremistul Vadim Tudor.

Butada anilor 90 născută din capitalul de simpatie pe care unii români l-au investit în Ion Iliescu, prizonieri ai vechiului model paternalist, revine după dezamăgirea provocată de guvernarea de dreapta şi în contextul divizării acesteia la alegerile din 2000. Confruntanţi cu ipostaza ingrată de a opta în finală între fostul preşedinte şi liderul PRM, românii îl votează din nou pe Ion Iliescu. Revenirea acestuia la Palatul Cotroceni va aduce patru ani de dominaţie a „partidului-stat”, paradoxal, într-o ţară care are, în continuare, ca principală ţintă integrarea în familia statelor cu democraţie consolidată. Frontul Salvării Naţionale îmbrăcase între timp haine europene, cu eticheta Partidul Social Democrat. Hainele erau schimbate, năravurile mai puţin. „Dă-o în p... mea de democraţie. Vreţi democraţie?”, sunt vorbele unui baron PSD, pe numele lui Marian Oprişan, aruncate într-o discuţie cu un ales local al opoziţiei şi surprinse de presă, prin intermediul unor înregistrări. Sărac şi cinstit, cel care decretase „proprietatea un moft”, Iliescu descoperă în acest mandat „capitalismul de cumetrie”, sintagma ce va marca guvernarea Năstase. Ciocul mic! Aflat la ultima strigare a istoriei pentru ocuparea principalei funcţii în stat, Iliescu se mărgineşte la a se disocia, din când în când, de partidul-stat care controlează toate resursele şi care este acaparat de baronii săi locali. Cu seninătatea unui preşedinte pentru liniştea românilor el remarcă modul în care capitalismul se reduce la afaceri de familie întreprinse evident în interiorul cercului puterii, spre profitul baronilor PSD şi în dauna publicului. Iliescu îl susţine pe Adrian Năstase ca premier, chiar dacă intră uneori în conflict cu acesta, etichetându-l drept „arogant” pe locatarul fermei de la Cornu, preocupat de arte şi de vănătoare. Iliescu este acuzat că patronează un astfel de „sistem mafiot”, fără a mişca un deget, în vreme ce premierul său Adrian Năstase va pierde în cele din urmă lupta din cauza mătuşilor şi a capitalismului de cumetrie. În această perioadă PSD domină Parlamentul, care nu mai are practic niciun rol real, numărul ordonanţelor de urgenţă fiind copleştior. Presa este şi ea dependentă de publicitatea de stat. Opoziţia formată din PNL şi PD, două partide de câte 7 procente fiecare, este trimisă, în spirit democratic, la colţul clasei. „Ciocul mic!”, li se strigă, din partea secretarului general al guvernului, Şerban Mihăilescu, rămas în memoria colectivă cu porecla „Micky Şpagă”. În absenţa unei legi care să interzică traseismul politic, şantajul PSD la adresa primarilor opoziţiei este şi el o armă forte care duce la migrarea în număr mare a aleşilor locali către acelaşi partid-stat, cel care decidea alocarea resurselor bugetare. Peştii mari ai corupţiei Corupţia devine temă recurentă a discursului, sub presiunile Uniunii Europene care monitorizează atent România. Accentul negocierilor cu oficialii europeni se deplasează de la dosarul adopţiilor internaţionale la problema justiţiei şi a combaterii corupţiei. Comisarul european pentru extindere Gunter Verheugen va sintetiza cel mai bine situaţia, îndemnând autorităţile să întreprindă demersurile necesare pentru ca justiţia să funcţioneze. „Unde sunt peştii cei mari ai corupţiei?” este o întrebare la care nici măcar astăzi nu s-a primit un răspuns. Forţată de aceste presiuni, guvernarea Iliescu-Năstase încearcă să salveze aparenţele, astfel că, în martie 2003, Executivul vine în faţa Parlamentului pentru a-şi asuma răspunderea asupra unor proiecte de lege denumite pretenţios „pachetul anticorupţie”. Actele normative care nu sunt supuse dezbaterii Legislativului prevedeau în esenţă introducerea unor incompatibilităţi pentru demnitari, astfel încât aceştia să nu mai poată conduce consiliile de administraţiei ale unor societăţi de stat. La numărat de ouă Legile nu sunt însă însoţite de un mecanism eficient de control al averilor demintarilor, iar cel care va fi contestat tocmai pentru averea sa este însuşi premierul, poreclit şi Năstase-patru case. Opoziţia acuză guvernul că face un simplu exerciţiu de imagine, liberalii şi democraţii coalizându-se cu PRM pentru depunerea unei moţiuni de cenzură. Liderii opoziţiei acuzau creştera excesivă a fiscalităţii şi a birocraţiei, precum şi aservirea instituţiilor faţă de clientela politică a PSD, vorbind chiar despre modelul unei „social-democraţii feudale”. Sintagma făcea referire la imaginea intens mediatizată a premierului Adrian Năstase, care obişnuia să îşi serbeze ziua de naştere la ferma sa de la Cornu, alături de baronii locali ai PSD înarmaţi cu tot felul de cadouri, în special tablouri. Dezbaterea acestei moţiuni intitulate „Mafia sufocă România” îi oferă „arogantului Năstase” prilejul de a intra în folclor, într-un mod original, acela al numărării ouălor. Năstase a ironizat atacurile opoziţiei afirmând că lupta de combatere a corupţiei este pe drumul cel bun, iar în România nu au fost furate decât... câteva biciclete. Stenograma dezbaterii moţiunii de cenzură, martie 2003: „Eu nu mă îndoiesc că veţi fi meditat în austeritatea, în simplitatea monahală de la Cornu, singur, printre pânzele nemuritorilor maeştri, la corupţie şi la lupta cu ea. Aţi căutat, probabil, şi modalităţi de a o urmări şi de a lupta contra ei. Corupţia însă, se vede treaba, domnule prim-ministru, că este un animal al dracului de greu de vânat, pentru că, iată, nu ştiţi unde se ascunde”, deputat PNL, Crin Antonescu. Adrian Năstase, prim-ministru: „Au fost mulţi colegi care s-au îngrijorat de diferite teme, de ce se întâmplă în localitatea Cornu. De ce această localitate a devenit, dintr-o dată, un loc de pelerinaj? Stimaţi colegi, eu cred că în măsura în care nu se găsesc alte teme, unele dintre teme sunt inventate. Cineva, la un moment dat, voia să vină să-mi numere găinile. I-am sugerat mai bine să-mi numere ouălele. Vreau să vă rog să mă credeţi că sunt absolut convins că cine este gospodar la el acasă, poate să fie gospodar şi cu problemele ţării”. Tot de dragul negocierilor cu UE, Năstase avea să dispună şi înfiinţarea Parchetului Naţional Anticorupţie, fără să bănuiască la acea dată că avea să viziteze această instituţie, în calitate de învinuit. Dragostea pentru băieţii cu ochi albaştri Cine îşi imaginează că fantoma trecutului a părăsit arena? Problema securiştilor revine şi ea obsesiv, iar teama deconspirării acestora determină PSD şi PRM să inventeze o subcomisie de anchetă care să analizeze blocajul de la vârful CNSAS, colegiul ajungând în imposibilitatea de a-şi mai continua activitatea, prin boicotul unor membri. Rezultatul anchetei conduse de pesedistul Ion Predescu este uşor de anticipat-acesta propune dizolvarea Colegiului CNSAS. Decizia declanşează o acţiune de prostest, parlamentarii opoziţiei şi reprezentanţi ai organizaţiilor neguvernamentale formând un lanţ uman în jurul Parlamentului. Ironic, unii parlamentari ai PSD se prind în lanţ, deşi, prin aprobarea raportului ei îşi asumă „dragostea pentru băieţii cu ochi albaştri”, alături de PRM. Blocajul va continua, CNSAS fiind în imposibilitatea de a-şi îndeplini misiunea. Vestea bună vine de la NATO Cu toate că România continuă să stea prost la capitolul reformelor, interesele strategice ale NATO în zonă aduc totuşi o veste bună. Pe final de mandat PSD, România capătă viza de intrare în rândul statelor membre ale Pactului Nord-Atlantic. Repetent la integrare europeană, Bucureştiul trece clasa la summit-ul de la Praga, din aprilie 2002, unde este invitat să adere la NATO, semnarea documentelor având loc în 2004. Perspectiva aderării la NATO şi UE a stat la baza demarării procesului de revizuire a Constituţiei, proces care s-a încheiat prin referendumul de validare a legii fundamentale din 2003. Pe lângă introducerea unor prevederi ce ţineau strict de armonizarea legii fundamentale cu viitorul statut de membru NATO şi UE, aleşii fac un mic pas şi în privinţa restanţelor la capitolul justiţie. Astfel, imunitatea parlamentară este redusă la opiniile politice şi voturile deputaţilor şi senatorilor. Ei vor putea fi cercetaţi penal, fără încuviinţarea Camerei din care fac parte, aceasta fiind necesară doar în cazul percheziţiei, al arestării sau reţinerii. O altă noutate constă în creşterea puterii Curţii Constituţionale, căreia i se conferă rolul de a media conflictul între puterile statului. Puţini ar fi anticipat atunci că, în mandatul următor, CCR va deveni un actor esenţial în războiul dintre Palatul Cotroceni şi Palatul Victoria. Iliescu pleacă de mână cu Miron Cozma În aparenţă, de-a lungul timpului, Ion Iliescu evoluase de la liderul care înfiera capitalismul în anii 90, atacând fundamentul acestui sistem-dreptul la proprietate-la imaginea unui preşedinte ceva mai înţelept, echilibrat, vorbind despre social-democraţie şi europenism, e drept, în acelaşi limbaj de lemn. Şi totuşi, finalul mandatelor sale prezidenţiale are o încărcătură aparte pentru destinul său politic - ultimul act pe care îl semnează Ion Iliescu, în calitatea de şef al statului, în decembrie 2004, este decretul graţierii lui Miron Cozma, condamant pentru mineriadele din 1999 şi 1991 la 18 ani de închisoare. Decretul, contrasemnat de premierul încă în funcţie Adrian Năstase, produce şoc, inclusiv în rândul diplomaţilor acreditaţi la Bucureşti. Cei doi se aflau la Bruxelles în momentul în care opinia publică din România află vestea graţierii lui Cozma, ca ultim gest al unui preşedinte care marcase traseul postdecembrist. Şocul este cu atât mai mare cu cât românii aveau ocazia să îşi amintească un trecut pe care poate ar fi dorit să-l dea uitării. Năstase a susţinut că a semnat ca primarul, la grămadă cu alte documente oficiale, fără să citească decretul şi i-a cerut lui Iliescu să revină asupra deciziei. Revocarea decretul de graţiere a născut însă polemici juridice şi a stat la baza hotărârii judecătoreşti de eliberăre a celui care a condus minerii împotriva „golanilor”. 2000-2004:

Iubita lui Gheorghe Turda rupe tacerea! De ce a fost nevoita sa se desparta de artist

Pagina 1 din 2
Tag-uri:



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Alegeri Prezidentiale

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000