Prima apariţie a „urecheatului” ca simbol al Paştelui este menţionată în cărţi gemene, apărute în jurul anului 1500.
Germanii, de altfel, sunt şi primii care au inventat dulciurile în formă de iepuraşi, în 1800, din aluat şi zahăr. În România, etnologii spun că iepuraşul şi-a făcut simţită prezenţa mai întâi în oraşe.
Pasărea rănită, transformată în iepuraş
O legendă veche spune că o pasăre şi-a făcut cuibul într-un copac bătrân. Glasul îi era atât de frumos, încât până şi vântul se oprea să o asculte. Toate vieţuitoarele o iubeau, pentru că le încălzea sufletul cu trilurile ei. Într-o zi geroasă de iarnă, cântările au dispărut. Pasărea zăcea rănită, lângă trunchiul copacului, fără să ştie cineva ce se întâmplase.
Vietăţile pădurii au cerut atunci ajutorul lui Easter, zeiţa fertilităţii. Pentru a o salva de la moarte, zeiţa a transformat micuţa pasăre într-un iepuraş, dar i-a lăsat puterea de a face ouă. Vremea a trecut şi a venit primăvara, când toate vieţuitoarele pădurii sărbătoreau şi ziua zeiţei.
Unele i-au adus drept ofrandă flori parfumate, altele, cununi de frunze verzi. Darul cel mai frumos a fost, însă, cel adus de iepuraş: un coş plin cu ouă colorate, în semn de recunoştinţă pentru că îi salvase viaţa. Această legendă se mai păstrează vie în rândurile comunităţii olandeze din Pennsylvania, unde copiii aşteaptă de Paşte iepuraşul care face un cuib plin de ouă colorate. Din această legendă s-a născut şi tradiţia ca iepuraşul să aducă daruri copiilor.
Legenda păgână şi Sărbătorile Pascale
Asocierea legendei păgâne cu Sărbătorile Pascale a fost făcută de către misionarii creştini care au ajuns în mijlocul triburilor nordice. Cum renunţarea la vechile lor sărbători păgâne nu era de conceput, pentru a nu provoca noi conflicte sângeroase misionarii au acceptat ca populaţiile băştinaşe să-şi păstreze obiceiurile, dar au încercat să le adapteze, încetul cu încetul, tradiţiei creştine. Cu timpul, sărbătoarea zeiţei Easter ajunsă să fie celebrată la aceeaşi dată cu sărbătoarea creştină a Învierii Domnului.
Etnologii spun că, în România, Iepuraşul de Paşte a apărut mai întâi în oraşe. Trebuia găsit un animal nevinovat „S-a ales un animal nevinovat, fragil şi inocent care să simbolizeze un nou început de viaţă fiindcă Paştele are loc odată cu învierea naturii. „Iepuraşul s-a potrvit foarte bine pentru că el naşte tot timpul şi este simbolul fertilităţii”, spune Ioana Popescu, etnolog la Muzeul Ţăranului Român.
Tradiţia cere ca acei mici să caută darurile în grădină, prin iarbă, pentru că acolo lasă iepuraşul şi cadourile şi ouăle. ZECI DE MII DE SCRISORI PE AN
„Urecheatul” are casă şi adresă poştală în Germania
În localitatea germană Ostereistedt, „Oraşul ouălor de Paşte”, din Germania, „urecheatului” i-a fost ridicată propria căsuţă. Pereţii ei sunt plini de desene şi poezii trimise de copii, iar prin încăperi sunt maldăre de epistole şi cărţi poştale. Zeci de mii de scrisori sosesc pe această adresă anual, cei mici asigurându-l pe iepuraş că au fost extrem de cuminţi şi-i cer diverse daruri de la ciocolată, până la maşini sofisticate. De uriaşa corespondenţă se ocupă cei 12 „colaboratori ai urecheatului”, care se asigură că toţi micuţii vor primi un răspuns scris ce conţine o felicitare standard, însoţită de piese din care se poate confecţiona o ghirlandă de Paşte şi două cărţi poştale de colorat.