Una dintre teoriile conspirației care a prins foarte bine la mase, în întreaga lume, este și aceea conform căreia SARS-CoV-2 ar fi fost creat în laborator, însă cercetările specialiștilor demontează vehement această ipoteză, scrie ediția electronică a prestigiosului jurnal de științe biologice Science Alert.
Acesta precizează că marea majoritate a oamenilor de știință de pe întreg mapamondul, care s-au dedicat studierii aprofundate a virusului de la izbucnirea pandemiei, au căzut de acord că acesta a evoluat natural și a ajuns să contamineze specia umană de la un animal, cel mai probabil liliacul.
Însă cum putem ști oare cu precizie că virusul are o origine animală „zoonotică” (n.r. – care favorizează o boală infecțioasă sau parazitară de origine animală, transmisibilă la om) și una generată artificial? Răspunsurile au legătură cu istoria evoluției și cu materialul genetic al acestui virus, și implicit înțelegerea condiției ecologice a liliecilor.
Un procent estimativ de 60% dintre bolile infecțioase cunoscute și de 75% dintre toate bolile infecțioase nou apărute la oameni arată că toate au origine animală. SARS-CoV-2 este cel mai recent dintre cele 7 tipuri de coronavirus descoperite la oameni, toate 7 provenind de la animale, fie că este vorba de lilieci, de șoareci sau de animale domestice. Despre lilieci s-a demonstrat, de altfel, că sunt sursa care a generat Ebola sau infecțiile virale cu turbare, Nipah sau Hendra, boala virusului Marburg și virusul gripei aviare.
Ne puteți urmări și pe Google News
Secvențierea genomului responsabil pentru SARS-CoV-2 a avut loc de mii de ori până acum și a fost confirmată la unison de oamenii de știință de pe întreg mapamondul. Aceștia au căzut de acord că, dacă virusul ar fi fost creat în laborator, s-ar fi descoperit dovezi clare ale manipulării datelor genomului respectiv. Mai precis, asta ar fi însemnat existența unei secvențe virale ca sursă a noului virus și, în mod evident, elemente genetice inserate sau șterse. Însă nu au fost detectate asemenea permutări, iar autorii articolului precizează că ar fi fost imposibil, în cazul unei inginerii asupra genomului, să nu fi rămas o semnătură a acestuia, cum ar fi de exemplu părți identificabile ale codului ADN.
Genomul coronavirusului este similar cu cel al altor coronavirusuri provenite de la lilieci, precum și cu cel al pangolinilor, toate având aceeași arhitectură genomică de ansamblu, arată specialiștii. Diferențele între genomurile acestor coronavirusuri arată tipare naturale tipice ale evoluției coronavirusului, sugerând că SARS-CoV-2 a evoluat de la un coronavirus provenind din mediul sălbatic.
O altă concluzie a articolului este aceea că SARS-CoV-2 provine cel mai probabil de la o mutație virală care nu a putut supraviețui mult timp sau a persistat la nivele scăzute la lilieci. În timp acesta a căpătat abilitatea de a invada celulele umane și a găsit în mod accidental calea spre om, cel mai probabil prin intermediul unui alt animal. Sau o formă inițial inofensivă a virusului s-a mutat la om și a devenit apoi periculoasă în urma mutațiilor de la individ la individ.
Mixarea sau recombinarea unor genomuri diferite în natură este metoda principală de generare a unor virusuri noi. De la debutul pandemiei, s-a constatat că virusul a suferit două mutații distincte, care s-au adaptat pentru o invadare mai eficientă a celulelor umane. O explicație pentru faptul că, deși au fost identificate mai multe genomuri, acestea sunt destul de asemănătoare între ele.
Recomandările noastre
