Justitie
„Hoțul cu mâini de aur”: cum a reușit românul care a speriat Parisul și și-a fentat judecătorii
George Ploscaru, autorul furtului de bijuterii de 5 milioane de euro din Paris din 2016, în urma căruia a fost poreclit „hoţul cu mâini de aur”, a primit în ultimă instanţă o pedeapsă redusă de la 12 ani de închisoare, la 8 ani.
În motivarea Curţii de Apel Bucureşti, obţinută de EVZ, magistraţii au explicat că pedeapsa aplicată de instanţa de fond este „mult prea drastică”.
George Ploscaru a făcut tot posibilul să scape de acuzaţia de furt calificat. „Hoţul cu mâini de aur” s-a dovedit la fel de „dibaci” şi în timpul procesului, la fel ca atunci când a schimbat diamantele unui magazin de lux din Paris cu o cutie cu pietre .
Văzând că în legislaţia românească „furtul calificat” este definit ca o faptă „comisă pe timpul nopţii”, prin „violarea de domicilu ”sau „sediu profesional”, George Ploscaru a argumentat că lui nu i se potriveşte încadrarea juridică. Românul care a speriat bijutierii din Paris prin dezinvoltura cu care a făcut o „gaură” de peste 5 milioane de euro a argumentat că el n-a spart niciun sediu, angajaţii casei de bijuterii fiind cei care l-au invitat să vadă pietrele preţioase.
Ne puteți urmări și pe Google News
Magistraţii nu au ţinut cont de susţinerile lui Ploscaru, însă acesta pare că i-a convins să îi dea o pedeapsă redusă. Judecătorii au reţinut că Ploscaru are condamnări în Ungaria, Franţa, Italia şi Germania, dar au ales să îl transforme într-un exemplu de reeducare: „Îndreptarea condamnatului constă în aptitudinea pedepsei de a înlătura relele convingeri şi deprinderi ale acestuia şi a inocula valenţe comportamentale în strictă concordanţă cu cerinţele de respectare a dispoziţiilor cuprinse în normele de drept penal. Este adevărat că necesitatea aplicării unei pedepse şi evaluarea cuantumului acesteia trebuie să se înfăptuiască sub semnul fermităţii, însă, în acest domeniu, fermitatea nu înseamnă neapărat aplicarea unei pedepse severe, ci a unui tratament penal corespunzător, adecvat pericolului social al faptei şi persoanei făptuitorului, apt să-i realizeze cu maximă eficienţă finalitatea educativ-preventivă”.
Recomandările noastre
