HOROSCOPUL LUI DOM PROFESOR  28 septembrie 2021  Un belgian a luat o piatră de la Clava Cairns

Știu de ce se tem scoțienii și au dreptate. Sunt locuri cu putere mare, construcții vechi de mii de ani care ascund taine mai presus de cuvinte. Am fost și eu un ”șacal de ruine” cum m-a botezat commodorul Jacques-Yves Cousteau, pe vremea când, împreună cu prințul Saad băteam pustiul în căutarea Orașului Pierdut. Și mările și oceanul, cum să nu!

Pe 28 septembrie s-au născut Brigitte Bardot, Marcello Mastroianni, Peter Finch, Georges Clemenceau, Gheorghe Dima, Anton Sinceac, Aristide Caradja, Valeriu Râpeanu, Vasile Pârvan, Leonida Teodorescu, Sorin Gheorghiu.

În calendarul creştin-ortodox sunt Sfinţii: Hariton Mărturisitorul şi Proorocul Baruh.

În „Kalendar” ziua de 28 septembrie este ultima zi din primul festival, de toamnă, al Lupilor. A împrumutat, sau a dat, numele din calendarul creştin: Haritonul. Fiind şi Marți, ziua lui Marte, care a avut trei ceasuri rele, este mare pericol dacă lucrezi, mai ales cu unelte ascuţite. Femeile, mai ales, ţin Haritonul, ca să nu le crape călcâiele! (Olteanu, Speranţia)

Candidatul USR la Primăria Sectorului 5 are un trecut picant, inclusiv în televiziune. Război cu familia Piedone

Eugen Teodorovici, gest nepotrivit în public. Fostul ministru, surprins alături de o doamnă blondă. Video

Şi pentru că este ziua de naştere a Brigittei Bardot să-i spunem La mulţi ani! Împlinește 87 de ani. Şi să-i revedem filmele, poate aşa o s-o înţelegem mai bine. Vedeţi, oamenii ca ea, care încearcă să-i convingă pe ceilalţi să salveze vieţi, nu este vorba strict de căţei, poate fi vorba de pisici, veveriţe, cămile, negri, evrei, gay, ei bine acei oameni încearcă că-i salveze de fapt pe cei care vor să ucidă, pe cei care sunt pentru omor. Să le salveze omenia, să-i rezoneze să redevină oameni. Nu mi-a plăcut în adolescență, BB, ca sex-simbol. Pe pereții camerei mele era altă actriță: Virna Lisi! Dar, acum îmi place BB ca om, ca activistă socială și politică și pentru supraviețuirea animăluțelor. A îmbătrânit frumos, ceea ce a pierdut din frumusețe a câștigat în înțelepciune.

Corespondenta mea din Belgia îmi trimite o istorie apărută într-un ziar flamand. Cei care lucrau la o agenție de turism din Scoția au primit un colet din Belgia. Cântărind aproape un kilogram.

În colet o piatră cam ciudată și o scrisoare anonimă. În scrisoare, un turist belgian care a vrut să-și păstreze anonimatul, solicită ca piatra să fie dusă de urgență la locul ei de drept, adică la Clava Cairns, vezi fotografia din titlu, un sit arhelogic din Scoția. Belgianul amator de suveniruri recenoaște, în scrisoare, că a ”luat” ca suvenir, piatra de la Clava Cairns. ”Erau destule acolo...” și-a motivat belgianul gestul deloc elegant. Dar... întotdeauna există un dar. De când a furat piatra din locul ei, începutul lui iulie, asupra belgianului și familiei lui s-au abătut o mulțime de nenorociri. Fiica și-a fracturat piciorul coborând din mașină, soția și-a pierdut actele și o sumă importantă de bani, apoi belgianul și-a rupt o mână și a fost dat afară de la serviciu. Bomboana pe colivă a fost când toată familia a făcut gripa chinezească și nu orice, varianta Delta, singurii din orășelul lor. Abia au scăpat cu viață. Acest șir de nenorociri l-a convins pe belgian că făcuse un gest necugetat luînd piatra din necropola din neolitic. Fără nicio urmă de îndoială atrăsese asupra lui un blestem, vechi ca timpul.

Așa că a trimis pachetul cu piatra, cu rugămintea să fie pusă la locul ei, la Clava Cairns.

Este ciudat că localnicii nu fac publicitate la situl arheologic și nu încurajează turiștii să-l viziteze. ”Este un loc rău, un loc blestemat, nu este bine să tulburăm locul acela” – spun localnicii.

Știu de ce se tem scoțienii și au dreptate. Sunt locuri cu putere mare, construcții vechi de mii de ani care ascund taine mai presus de cuvinte. Am fost și eu un ”șacal de ruine” cum m-a botezat commodorul Jacques-Yves Cousteau, pe vremea când, împreună cu prințul Saad băteam pustiul în căutarea Orașului Pierdut. Și mările și oceanul, cum să nu! Am gasit, cum să nu găsim, când eu am ”baraka”, dar multe odoare le-am lăsat acolo în subteranele păzite de șerpi veninoși și blesteme mortale. ”Baraka” mă avertiza, nu pune mâna, acolo este moartea!  Dar de blestemul lui Tutankhamon ați auzit? Sigur că da, dar o să continuăm mâine, sau altădată, oboseala m-a ajuns din urmă și o unealtă de argint vrea să-mi spună ceva, taină mare...

Așa că, poate, mâine, doar este o altă zi!